ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1050/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1050/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 2984 din 15 aprilie 2011,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal
a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta C.A.S., în contradictoriu
cu pârâta C.C.S.D., și a obligat pârâta să desemneze un evaluator în vederea
efectuării raportului de evaluare al imobilului din Râmnicu Sărat, în termen de
30 de zile de la pronunțarea hotărârii, și să emită decizie privind titlul de
despăgubire, în termen de 30 de zile de la însușirea raportului de expertiză.
Instanța de fond a respins cererea reclamantei privind plata despăgubirilor, ca
neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Printr-o notificare
formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în
natură a imobilului situat în Râmnicu Sărat iar prin Dispoziția nr. 1521/2005,
Primăria Râmnicu Sărat, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea
de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.
Dosarul aferent Dispoziției
nr. 1521/2005 a fost transmis de Primăria Râmnicu Sărat, fiind înregistrat la
Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 6112/CC și declanșându-se, astfel,
procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Dosarul amintit mai sus
a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în
natură a imobilului notificat și, drept urmare, s-a constatat că imobilul
solicitat de către reclamantă nu a fost identificat; în acest sens s-a emis
adresa nr. 6112/CC/I din 1 ianuarie 2011 către primărie, în vederea
identificării imobilului pentru care s-au propus măsuri reparatorii,
identificare ce vizează precizarea în mod expres a componenței imobilului,
inclusiv precizarea suprafețelor. De asemenea, s-a solicitat comunicarea
Sentinței civile nr. 109/1959 a Tribunalului Militar, de condamnare a domnului
P.I., prin care a fost confiscat imobilul din Str. N.B..
Totodată, s-au
solicitat și Consiliului Județean Buzău informații cu privire la situația
despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995, prin Adresa nr. 611/CC/I
din 11 ianuarie 2011.
Prima instanță
apreciază că actele aflate la dosarul conținând Dispoziția nr. 1521/2005 emisă
de Primăria Râmnicu Sărat sunt complete, căci în baza lor pârâta putea aprecia
legalitatea emiterii dispoziției de acordare de măsuri reparatorii pentru
imobilul notificat.
De aceea, pârâta avea
obligația de a parcurge etapa următoare prevăzută de Titlul VII din Legea nr.
247/2005, cea a evaluării, etapă în care dosarul va fi transmis evaluatorului
sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de
evaluare, cu atât mai mult cu cât notificarea reclamantei a fost formulată cu
mult timp în urmă, depășindu-se termenul rezonabil pentru soluționarea
acesteia.
Împotriva acestei
sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta.
Motivele de recurs
invocate conform art. 304
1
C. proc. civ. se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a
legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr.
554/2004 și a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 republicată.
Recurenta arată că în
mod nelegal, prin sentința atacată s-a admis în parte acțiunea
reclamantei-intimate și a fost obligată autoritatea la desemnarea unui
evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Aceasta deoarece
instanța de fond a reținut greșit, pe situația de fapt, două aspecte primul
aspect privește reținerea eronată în sensul că actele din dosarul, conținând
Dispoziția nr. 1521/2005 emisă de Primăria Municipiului Râmnicu Sărat este
complet și al doilea privește faptul că în cauză ar fi fost depășit termenul
rezonabil pentru soluționarea notificării reclamantei.
Se arată dosarul în
care a fost emisă Dispoziția nr. 1521/2005 nu era complet, nefiind identificat
imobilul pentru care se propunea acordarea de despăgubiri. Recurenta în
calitate de autoritate competentă a analizat legalitatea respingerii cererii de
restituire în natură, iar în ceea ce privește identitatea imobiliară se arată
că autoritatea nu are atribuții în acest sens.
În ceea ce privește
depășirea termenului rezonabil, recurenta arată că în cauză nu există
îndeplinite condițiile unui refuz nejustificat de soluționare a cererii
reclamantei având ca obiect efectuarea raportului de evaluare și emiterea
titlului de despăgubire.
Aceasta deoarece, în
cauză nu există un refuz nejustificat, în sensul unui exces de putere din
partea recurentei. Aceasta și-a îndeplinit atribuțiile legale, a emis Adresa nr.
6112/CC/11 ianuarie 2011 prin care solicita completarea dosarului de
despăgubire conținând Dispoziția nr. 1521/2005 la care nu a primit răspuns și
în consecință a fost în imposibilitate de a emite titlu de despăgubire.
În ceea ce privește
termenele fixate de instanța de fond recurenta arată că acestea nu sunt utile
deoarece procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 pentru
acordarea despăgubirilor sunt complexe și presupun mai multe etape obligatorii
care nu pot fi parcurse în termenele imperative fixate de instanța de fond.
Analizând recursul
declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în
cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentința atacată prin
care s-a admis, în parte acțiunea reclamantei-intimate și a fost obligată
recurenta-pârâtă să desemneze evaluator în vederea efectuării raportului de
evaluare în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii și la emiterea
deciziei privind titlul de despăgubiri în termen de 30 de zile la însușirea
raportului de expertiză este legală, fiind aplicate corect dispozițiile art. 2
alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile Titlului VII din Legea
nr. 247/2005 republicată.
În mod corect s-a
constatat de instanța de fond existența unui refuz nejustificat de soluționare
a cererii reclamantei-intimate de a primi titlul de despăgubire pentru imobilul
menționat în Dispoziția nr. 1521/2005.
Aceasta deoarece
competența autorității pârâte constă în analizarea legalității respingerii
cererii de restituire în natură formulată de reclamantă prin introducerea
notificării în baza Legii nr. 10/2001.
Prin Dispoziția nr.
1521/2005 Primăria Municipiului Râmnicu Sărat, în calitate de autoritate
notificată a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat,
ținând cont că acest imobil nu mai putea forma obiectul restituirii în natură,
fiind legal în baza Legii nr. 112/1995.
Curtea nu va reține
susținerile din recurs în sensul că dosarul privind imobilul este incomplet și că
acesta nu a fost identificat de entitatea notificată. Verificând în concret
Dispoziția nr. 1521/2005 și Procesul-verbal nr. 1122/1959 rezultă că imobilul
este compus din teren loc de casă de 400 mp și casă de locuit identificată
conform procesului verbal de confiscare. Cu ocazia efectuării raportului de
expertiză în concret expertul va constata și stabili compunerea și valoarea
actuală a imobilului pentru care s-au propus acordarea de despăgubiri în baza
Legii nr. 10/2001.
În mod corect s-a
constatat că dosarul este complet și că în cauză a fost depășit termenul
rezonabil de soluționare a cererii de acordare de despăgubiri având în vedere
data notificării anul 2001 - data emiterii Dispoziției nr. 1521 din 2 noiembrie
2005 și faptul că recurenta-reclamantă nu este în posesia titlului de
despăgubiri.
În mod corect
instanța de fond nu a reținut Adresa nr. 6112/CC din 11 ianuarie 2011. Aceasta
este emisă după data formulării cererii de chemare în judecată - 14 septembrie
2010 și pentru a se justifica pasivitatea recurentei-pârâte pentru perioada
2006 - 2011.
În ceea ce privește
termenele fixate de instanța de fond acestea sunt rezonabile și nu sunt de
natură a infirma legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.
Față de cele expuse
mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge
recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de
instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 2984 din 15 aprilie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 28 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM