ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4053/2012

Decizia nr. 4053/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin B., obligarea acestuia la:

- analizarea Dosarului nr. x/CC în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii;

- desemnarea unui evaluator care să procedeze la întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii titlului de despăgubire pentru imobilul teren situat în București, sector 1, în 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii;

- emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire pentru imobilul respectiv, în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, toate aceste obligații sub sancțiunea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie zi de întârziere, aplicabilă conducătorului instituției pârâte, conform art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin notificarea formulată în termen legal, în baza Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în incinta sediului din București al C., al fostei parcelări D. din Parcul E., în suprafață de 437,91 mp.

C. a analizat notificarea, a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului sus-menționat și a propus, prin Dispoziția nr. 1 din 07 ianuarie 2009, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

A mai precizat reclamanta că dosarul de despăgubire a fost înregistrat la B. sub nr. x/CC, iar prin cererea din 16 decembrie 2010 a parcurs procedura prealabilă instituită de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând analizarea de urgență a dosarului, întocmirea raportului de evaluare și emiterea titlului de despăgubire.

S-a mai susținut că de la data parcurgerii procedurii prealabile și până la data formulării acțiunii, autoritățile centrale au refuzat soluționarea cererii, ceea ce, în opinia reclamantei, constituie un refuz nejustificat, un abuz al autorităților.

Pârâta B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

La primul termen de judecată din 04 octombrie 2011, reclamanta a formulat cerere de completare și modificare a acțiunii în ce privește capetele 2 și 3 din acțiune, solicitând obligarea pârâtei:

- la desemnarea unui evaluator care să procedeze la întocmirea raportului de evaluare și să înainteze Dosarul nr. x/CC către evaluatorul desemnat, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, în vederea stabilirii valorii de circulație a imobilului în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare;

- să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire la valoarea de circulație a imobilului, în termen de cel mult 30 de zile de la momentul efectuării raportului de evaluare.

Prin sentința civilă nr. 6345 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., instanța dispunând obligarea pârâtului Statul Român, prin B., la emiterea deciziei sub sancțiunea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la analizarea legalității respingerii cererii de restituire în natură, respectiv obligarea la desemnarea unui evaluator și înaintarea dosarului pentru întocmirea raportului de evaluare, ca rămase fără obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că din apărările formulate de B. prin întâmpinare, rezultă că dispoziția privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost analizată sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, fiind desemnat expertul evaluator, raportul de evaluare fiind întocmit la data de 14 octombrie 2011.

Instanța a mai reținut că prin Legea nr. 247/2005 nu au fost stabilite termene speciale de soluționare a cererilor, devenind aplicabile astfel dispozițiile de drept comun, respectiv cele prevăzute de legea contenciosului administrativ.

În atare context, prima instanță a constatat că termenul legal de 30 de zile de soluționare a cererii a fost depășit, fiind depășit și termenul rezonabil justificat de încărcătura autorității competente în raport cu împrejurarea că propunerea acordării de despăgubiri este emisă în ianuarie 2009.

Judecătorul fondului a stabilit ca obligația să se execute în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea plății amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Statul Român, prin B., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate.

A învederat recurentul că în cadrul procedurii administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se parcurg mai multe etape, în cazul reclamantei fiind finalizate parte dintre acestea.

S-a mai susținut că atât vicepreședintele F. care coordonează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, precum și cel care coordonează Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 au fost destituiți din funcții, cei doi vicepreședinți fiind și membri ai comisiei.

Recurentul a mai precizat că prin adresa din 12 octombrie 2011 a solicitat inițierea demersurilor necesare în vederea emiterii deciziei primului ministru privind modificarea, în mod corespunzător, a componenței nominale a B.

Or, a arătat recurentul, până la stabilirea componenței nominale, activitatea Comisiei este suspendată, neputându-se emite decizii de despăgubire, în condițiile legii.

A opinat de asemenea recurentul că aprecierea instanței de fond în ceea ce privește depășirea unui termen rezonabil este neîntemeiată, întrucât procedura administrativă instituită are ca rațiune asigurarea unei proceduri unice și corecte pentru toate persoanele aflate în situații similare, ce este pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabilă pentru a se evita posibila insecuritate juridică și incertitudine pentru subiectele de drept vizate.

S-a mai susținut că dispoziția art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este incidentă, întrucât în speță nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă și un refuz de executare a acesteia.

Recursul formulat este întemeiat pentru motivele și in limitele care vor fi prezentate în continuare:

În cauză, este necontestat că reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de către stat, iar prin Dispoziția nr. 1 din 07 ianuarie 2009 Societatea Română de Televiziune a analizat notificarea, a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului sus-menționat și a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

De asemenea, este de necontestat că deși dispoziția a fost emisă în anul 2009, și a fost înaintată, împreună cu dosarul, la autoritatea pârâtă, aceasta nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul F. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.

În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul F. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției;

- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

- De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut, în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Reținând că dispoziția privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost analizată sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, fiind desemnat expertul evaluator, iar raportul de evaluare întocmit la data de 14 octombrie 2011, prima instanță a soluționat în mod corect capetele de cerere relative la aceste solicitări.

Astfel fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire, în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Statul Român, prin B., împotriva sentinței civile nr. 6345 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că emiterea titlului de despăgubire urmează a fi făcută în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2012.