ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1094/2012

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această

instanță sub numărul 1044/2/2010 reclamanta D.A. a chemat în judecată pe pârâtul

Statul Român prin C.S.D. solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire aferent dispoziției Primarului General din 07 ianuarie 2009.

În motivarea,

în fapt, a acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că prin dispoziția Primarului

General din 07 ianuarie 2009 i-au fost stabilite despăgubirile prin echivalent cuvenite

în baza Legii nr. 10/2001, urmare a naționalizării terenului în suprafață de 144

m.p. și a construcției P+2 în suprafață de 274 m.p. situat în București, pe care

le-a deținut împreună cu răposatul său soț D.M.

Dosarul a fost

înregistrat la A.N.R.P.-C.C.S.D. sub nr. 46931/CC la data de 01 martie 2010 și deși

la data de 26 iunie 2010 a solicitat cu scrisoare recomandată instituției să-i elibereze

titlul de despăgubire cu prioritate din cauza vârstei foarte înaintate, nici până

la această dată dosarul nu a fost soluționat, motiv pentru care reclamanta, față

de dispozițiile din Legea nr. 554/2004 solicită obligarea Statului Român prin C.C.S.D.

la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Prin sentința

civilă nr. 2472 din 29 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.A. în contradictoriu

cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D.

Obligă pârâta

să procedeze la emiterea dispoziției privind titlul de despăgubire reclamantei,

în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea

plății unei penalități de 100 RON/zi de întârziere.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În urma notificării

depusă de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 la Primăria Municipiului București,

pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 144 m.p. și

construcția P+2 în suprafață de 274 m.p. situat în București, pe care le-a deținut

împreună cu răposatul său soț D.M., prin dispoziția Primarului General din 07

ianuarie 2009 i-a fost stabilit dreptul la despăgubiri prin echivalent în baza Legii

nr. 10/2001.

Dispoziția de

restituire împreună cu dosarul au fost înaintate de către Primăria Municipiului

București, la Comisia Centrală, formându-se Dosarul nr. 46931/CC înregistrat la

data de 01 martie 2010, iar la data de 26 iunie 2010 reclamanta a solicitat cu scrisoare

recomandată instituției să-i elibereze titlul de despăgubire cu prioritate din cauza

vârstei foarte înaintate.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, pârâta a recunoscut că dosarul a fost analizat cu prioritate,

fiind încadrat deja la caz special, la data de 26 august 2010, însă în condițiile

în care pârâta nu a învederat nici un impediment, în parcurgerea procedurii de evaluare,

nu a arătat dacă dosarul a fost transmis la evaluare sau dacă a fost întocmit un

raport de evaluare, este nejustificată întârzierea în emiterea deciziei privind

titlul de despăgubire, de la data analizei și luării deciziei trimiterii dosarului

spre evaluare și până la data soluționării cauzei, 29 martie 2011.

Prin urmare, pârâta

nu a adus argumente pentru a justifica nesoluționarea dosarului reclamantei, ci

a indicat doar textele legale incidente fără să se refere concret la stadiul de

soluționare a dosarului reclamantei și, mai ales, nu a adus dovezi în sprijinul

susținerilor sale.

A apreciat prima

instanță că în speță, durata de mai bine 2 ani de la data emiterii dispoziției prin

care s-a stabilit dreptul la despăgubiri nu poate constitui în nici un caz un termen

rezonabil, din punct de vedere al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,

cu care Legea nr. 247/2005 se completează în mod corespunzător, prin nesoluționarea

dosarului reclamantei într-un termen rezonabil, aceasta a fost vătămată în drepturile

sale legate de aplicarea dispozițiilor legale privind emiterea acestui titlu.

Prin urmare, Curtea

de Apel, văzând dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis acest

capăt de cerere și a obligat pârâta să procedeze la emiterea titlului de despăgubire

reclamantei, într-un termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii,

având în vedere caracterul prioritar al dosarului reclamantei, sub sancțiunea plății

unei penalități de 100 RON/zi de întârziere.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., criticând soluția

instanței de fond, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Motivarea căii

de atac a vizat următoarele aspecte:

2.1. Obligarea

la desemnarea unui evaluator.

În acest sens,

s-a arătat că, încă de la data de 26 august 2010, dosarul urma să fie atribuit unui

evaluator, dar întrucât evaluatorul respectiv a întârziat predarea raportului de

evaluare peste termenele prevăzute în contractul cu A.N.R.P. dosarul urmează să

fie reatribuit altui evaluator, răspunzându-se petentei în acest sens prin adresa

din data de 08 decembrie 2011.

În consecință,

în opinia recurentei - pârâte, obligația impusă în sarcina sa este greșită.

2.2. Obligarea

la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

Referitor la această

obligație impusă prin sentința atacată, recurenta - pârâtă a arătat că instanța

a ignorat prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care stabilesc etapele

procedurii administrative, obligând autoritatea direct la emiterea titlului de despăgubire,

într-un termen de 15 zile, imposibil de respectat, deoarece executarea obligației

depinde de evaluatori.

2.3. Obligarea

greșită la plata de penalități pe zi de întârziere

Subsumat acestei

critici, recurentul - pârât a arătat că instanța nu a motivat acordarea penalităților

de întârziere și nu a ținut seama de împrejurarea că nu s-a făcut dovada vinovăției

pârâtei și nici a întinderii prejudiciului adus reclamantei

3.Apărările intimatei

- reclamante

Intimata - reclamantă

a nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar a depus

la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

răspunzând fiecăruia dintre motivele invocate de recurenta -pârâtă.

Il.Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza

prin prisma motivelor invocate de recurenta -pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat în ceea ce privește

stabilirea unui termen de 15 zile de soluționarea irevocabilă a cauzei pentru emiterea

titlului de despăgubire.

Argumentele de

fapt și de drept relevante

Intimata - reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul derulării

etapelor procedurii administrative de stabilire a despăgubirilor, reglementate în

art. 16 alin. (5), (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv analizarea

dosarului de despăgubire, desemnarea unui evaluator și emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire.

Notificarea formulată

în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost soluționată prin dispoziția din 7 ianuarie 2009

a Primarului Municipiului București, dosarul aferent fiind înregistrat la S.C.C.S.D.,

iar în ședința din 26 august 2010 a fost selectat ca fiind caz special.

În raport cu datele

menționate și ținând seama de împrejurarea că decizia reprezentând titlul de despăgubire

nu a fost încă emisă, instanța de control judiciar împărtășește concluzia la care

a ajuns judecătorul fondului, în sensul încălcării principiului termenului rezonabil,

consacrat în art. 6 parag. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și libertăților fundamentale, principiu aplicabil nu numai în procedurile judiciare,

ci și în cele administrative.

Analizând punctual

motivele de recurs formulate de recurenta -pârâtă, Înalta Curte reține următoarele:

1.1 .Cu privire

la obligația de desemnare a unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare

Împrejurarea că,

într-o anumită etapă a derulării procedurii, Comisia Centrală a desemnat un evaluator

, nu este în măsură să ducă la reformarea sentinței, de vreme ce însăși autoritatea

în cauză precizează că ulterior a intervenit o reatribuire a dosaruluin către unalt

evaluator, raportul de evaluare nefiind efectuat.

1.2. Cu privire

la obligația de emitere a deciziei

Potrivit art.

16 alin. (4) - (5) și (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „ (4) Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul

Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2)

în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul

Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și

(2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă,

după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate,

în vederea întocmirii raportului de evaluare.

(7) În baza raportului

de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare ".

Prin urmare, singura

atribuție pe care art. 16 alin. (4) din lege o conferă Comisiei Centrale este aceea

de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură.

Pe de altă parte

însă, din actele dosarului rezultă faptul că dosarul a fost trimis spre evaluare

unui evaluator, fiind prin urmare în această etapă administrativă, astfel încât

termenul de 15 zile stabilit de instanța fondului pentru emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire nu are corespondent nici în dispozițiile Legii nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, dar nici în realitatea faptică, în sensul că există

eventualitatea unei imposibilități de executare a hotărârii, titlului de despăgubire

neputând fi emis în lipsa raportului de evaluare.

În acest context,

Înalta Curte constată că sub acest aspect hotărârea este nelegală, iar pentru certitudinea

punerii în executare a obligației de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire,

un termen de 6 luni de la soluționarea irevocabilă a cauzei este rezonabil în raport

cu natura obligației impuse prin hotărârea judecătorească.

1.3. Cu privire

la penalitățile de întârziere

Posibilitatea

acordării penalităților de întârziere prin dispozitivul hotărârii este prevăzută

expres în art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, conceput ca un mijloc de constrângere

pentru autoritatea publică, în vederea executării obligației și, în același timp,

ca o garanție suplimentară pentru reclamant că își va vedea restabilit dreptul sau

interesul vătămat.

Așa cum rezultă

din cele expuse anterior, instanța a sancționat încălcarea termenului rezonabil

în derularea procedurii administrative și prelungirea unei stări de incertitudine

asupra măsurilor reparatorii și a obligat pârâta să efectueze operațiunile administrative

necesare și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, dispozitivul sentinței

încadrându-se în prevederile art. 18 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004.

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere

toate considerentele prezentate, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că

obligă autoritatea pârâtă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în

termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii, cu menținerea

celorlalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Statul Român prin C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 2472 din

29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că obligă autoritatea pârâtă să emită decizia reprezentând titlul

de despăgubire în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

1 martie 2012.