ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta V.I. a chemat în judecată pe

pârâta D.D. - conducător al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

solicitând instanței să-i aplice acesteia o amendă de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi de întârziere, de la data expirării termenului de 30 de

zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinței civile nr. 653 din 14 decembrie

2009, respectiv data de 22 octombrie 2011, și până la emiterea titlului de

plată pentru suma de 164.187,21 RON și achitarea efectivă a acestei sume;

obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în

dobânda legală din suma de 164,187,21 RON, dobândă calculată de la data

expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinței

civile nr. 653 din 2009 și până la plata efectivă a întregii sume de bani, cu

cheltuieli de judecată.

Cu privire la

aplicarea amenzii solicitate a învederat că după obținerea titlului s-a adresat

autorității în vederea executării hotărârii, însă, acesta nu a comunicat niciun

răspuns, astfel că, devin incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Acordarea

despăgubirilor a fost fundamentată prin invocarea faptului că prin întârzierea

nejustificată la executarea sentinței se naște prejudiciul evaluat la nivelul

dobânzii legale.

Curtea de Apel Cluj,

secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 717 din 5 decembrie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantă, dispunând aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe

economie, pe zi de întârziere, pârâtei conducătorul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor D.D., de la data expirării termenului de 30 de zile

de la rămânerea irevocabilă a Sentinței civile nr. 653 din 14 decembrie 2009,

respectiv de la 22 octombrie 2011 și până la emiterea titlului de plată pentru

suma de 164.187,21 RON.

Totodată, a dispus

obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în

dobânda legală pentru suma de 164.417, 21 RON de la data expirării termenului

de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinței nr. 653 din 14 decembrie

2009, respectiv data de 22 octombrie 2011 și până la emiterea titlului de

plată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că pretențiile reclamantei vizând

obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere începând cu 22 octombrie

2011 și până la executarea efectivă a Sentinței nr. 653 din 2009 a Curții de

Apel Cluj au fost justificate prin cuantificarea acestora la nivelul dobânzii

legale, prejudiciul presupus încercat de reclamantă fiind dovedit, având în

vedere că sumele solicitate sunt lichide și exigibile și cuprinse într-un titlu

executoriu astfel că, sub acest aspect cererea apare ca fiind fondată și

urmează a fi admisă, dobânda legală fiind datorată de la 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a Sentinței civile nr. 653 din 14 decembrie 2009, respectiv data de

22 octombrie 2011 și până la emiterea titlului de plată, ceea ce echivalează cu

executarea obligației.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanta V.I.

și pârâta D.D. - Președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților.

de reclamanta V.I.

Recurenta V.I.

critică sentința pronunțată de instanța de fond, apreciind că această instanță

i-a respins solicitarea de amendare a conducătoarei D.D. până la efectuarea

plății despăgubirilor în cuantum de 164.187,21 RON, fără a-i oferi nicio

explicație. Astfel susține recurenta, întrucât în cuprinsul Sentinței nr.

653/2009 nu este înserat un termen până la care să se execute obligațiile

privind emiterea titlului de plată și plata efectivă a sumei de 164.187,21 RON,

este aplicabil termenul de 30 de zile stipulat de art. 24 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ.

- Instanța de fond a

reținut că se impune amendarea D.D. doar până la emiterea titlului de plată,

ceea ce înseamnă că a apreciat a nu se impune executarea obligației referitoare

la efectuarea plății în termen de 30 de zile, ceea ce constituie o încălcare a

art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

- Recurenta a mai

susținut că, întrucât termenul de 30 de zile stipulat în art. 24 din Legea nr.

554/2004, de la rămânerea irevocabilă a Sentinței nr. 653/2009 a expirat, iar

autoritatea centrală nu a efectuat plata sumei stabilită cu titlu de

despăgubiri, se impune aplicarea unei amenzi de 20% din salariul mediu pe

economie, pe zi de întârziere, conducătoarei ANRP - D.D.

de D.D. în calitate de Președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

1) Instanța de fond

nu a ținut seama la pronunțarea hotărârii de principiul dreptului la apărare al

părților și, implicit dreptul părților la un proces echitabil, prin aceea că,

nu a avut în vedere prioritatea litigiilor de contencios administrativ față de

celelalte litigii, care trebuia corelată cu stabilirea cadrului procesual și

încunoștiințarea părților.

în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

față de pârâta D.D. în calitate de conducător al Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Stabilirea sancțiunii

prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ este

eronată, pe de o parte, pentru că nu Comisia Centrală are atribuții privind

emiterea titlurilor de plată, iar, pe de altă parte, Comisia Centrală este un

organism colegial în care conducătorul acestuia nu are competența de a

constrânge pe ceilalți membri să adopte o decizie.

3) La data de 2

noiembrie 2011, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, ANRP și-a

îndeplinit obligația stabilită de către instanța de judecată în sensul emiterii

Titlului de plată nr. 10 din 02 noiembrie 2011, în cuantum de 164.187,21 RON,

făcându-se demersurile în vederea alcătuirii fondurilor necesare plății.

Analiza motivelor de

recurs declarate în cauză de D.D. în calitate de Președinte al Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților și de reclamanta V.I.

În fapt, prin

Sentința civilă nr. 653 din 14 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Cluj în Dosarul nr. 1709 din 33 din 2009, a fost admisă cererea reclamantei

V.I. având ca obiect obligare emitere act administrativ - titlu de despăgubire

și, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să

emită titlu de plată și să efectueze plata pentru suma de 164.187,21 RON.

Sentința a rămas

irevocabilă prin Decizia nr. 4273 din 22 septembrie 2011 prin care au fost

respinse recursurile împotriva acesteia.

În prezenta cauză s-a

solicitat obligarea pârâtei D.D. conducător al Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând

în dobânda legală din suma de 164,187,21 RON dobândă calculată de la data

expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinței nr.

653 din 2009 și până la plata efectivă a întregii sume de bani.

Referitor la plata

amenzii, reclamanta a arătat că, întrucât pârâta nu i-a comunicat niciun

răspuns după obținerea titlului, deși i s-a adresat acesteia în vederea

executării hotărârii, devin aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr.

554/2004.

Astfel, Legea nr.

554/2004, art. 24 "obligația executării" alin. (1) prevede că dacă în

urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să

înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris

sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii

definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia,

iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii.

Alin. (2) - În cazul

în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității

publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la

despăgubiri pentru întârziere.

Art. 25 alin. (1) -

Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv

se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia

în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților

Legea nr. 247/2005

Art. 13 - (1) Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al

despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se

constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are,

în principal, următoarele atribuții:

a) dispune emiterea

deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;

(2) Comisia Centrală

este formată din 9 membri și are următoarea componență (...)

(4) Lucrările

Comisiei Centrale sunt conduse de președintele Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților.

Art. 13

1

alin. (2) - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează

procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte

normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei

legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie,

realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.

Înalta Curte, din

examinarea motivelor de recurs, a situației de fapt și a legislației

aplicabile, a reținut:

Referitor la

aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie

Analiza legislației

aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorității

publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în

cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul

acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Textul art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 stabilește cu rigoare și sfera de aplicare a

acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrage acordarea

despăgubirilor și aplicarea sancțiunii.

Sancțiunile prevăzute

de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în cazul

hotărârilor care au ca obiect obligarea unei autorități să încheie, să

înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative.

Potrivit legii

speciale, respectiv art. 13 din Legea nr. 247/2005, atribuția de emitere a

deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparține Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Această comisie

funcționează în subordinea Cancelariei Primului Ministru și este un organism

colegial alcătuit din 9 membri, fiecare având drepturi egale în cadrul

comisiei.

Președintele

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților asigură conducerea

lucrărilor Comisiei centrale, însă votul acestuia este egal cu cel al

celorlalți membri.

Din examinarea

conținutului art. 13 din Titlul VII - Legea nr. 247/2005, se constată că în

cadrul Comisiei, membrii acesteia nu au raporturi de subordonare față de

Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Astfel din comisie

fac parte reprezentanții Ministerului Justiției, ai Ministerului Finanțelor, ai

Secretariatului general al Guvernului, fiecare dintre aceștia neavând vreun

raport de subordonare față de Președintele Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților.

Potrivit art. 14

alin. (2) din Titlul VII - Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală decide cu

majoritatea de voturi a celor prezenți.

În această situație

votul aparține fiecărui membru al Comisiei, Președintele neavând un instrument

legal de a determina votul celorlalți membrii ai comisiei.

Având în vedere

atribuțiile reglementate prin lege în sarcina Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, precum și explicațiile de mai sus, se constată că în

cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești răspunderea aparține Comisiei în

întregul său și nu Președintelui, care are un drept de vot egal cu ceilalți

membrii.

Ca urmare, se poate

aplica sancțiunea amenzii comisiei, și nu Președintelui acesteia, ținând seama

de caracterul colegial al deciziilor adoptate și de lipsa unei subordonări

ierarhice a membrilor comisiei față de Președinte.

La analiza prezentei

cauze, alături de argumentele decurgând din legislația națională, Înalta Curte

mai are în vedere că, în cauza Broniowski c din Pologne, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a arătat că situațiile ce presupun indemnizarea unor

categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe

economice importante asupra ansamblului unui stat, autoritățile naționale

trebuie să dispună de o mare putere discreționară, nu numai în a alege măsurile

de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de

proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor

asemenea măsuri.

În acest context,

Înalta Curte arată că despăgubirea trebuie acordată într-un termen rezonabil,

pentru a fi adecvată.

Având în vedere

numărul extrem de mare al dosarelor ce trebuie analizate, măsurile legislative

stabilite prin Legea nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, se

circumscriu limitelor ample ale puterii discreționare a statului, atât în ceea

ce privește alegerea modalității de garantare a drepturilor patrimoniale, cât

și asupra termenului necesar pentru aplicarea măsurilor.

La aprecierea asupra

compatibilității legislației naționale cu normele Convenției, Înalta Curte are

în vedere și un alt criteriu, propriu jurisprudenței Convenției Europene a

Drepturilor Omului, anume acela al proporționalității măsurii, al echilibrului

care trebuie să existe în materie de protecția dreptului individual de

proprietate și exigențele apărării unor interese generale (cauza Saggio

c/Italie).

În funcție de circumstanțele

enunțate se constată că nu se poate pune în discuție neexecutarea culpabilă a

hotărârii judecătorești, cu precizarea că orice sancțiune trebuie să se

întemeieze pe vinovăție, în oricare dintre formele acesteia, că nu se poate

aplica o sancțiune în lipsa vinovăției.

Cu privire la dobânda

legală, instanța de fond a obligat pârâta la despăgubiri de întârziere în

cuantum de 164.417,21 RON de la data expirării termenului de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a Sentinței civile nr. 653 din 14 decembrie 2009 și până

la emiterea titlului de plată.

Din dispozitivul

acestei sentințe (653/2009) rezultă că autoritatea pârâtă obligată să emită

titlu de plată și să efectueze plata în favoarea reclamantei este Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și nu Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Sancțiunile prevăzute

de art. 24 din Legea nr. 554/2004 se aplică pentru neexecutarea unei hotărâri

irevocabile, iar în cauză, hotărârea irevocabilă cuprinde obligația respectivă

pentru Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Prin hotărârea supusă

prezentului control judiciar a fost obligată pârâta conducătorul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata despăgubirilor pentru

întârziere, constând în dobânda legală în sumă de 164.41,21 RON, de la

rămânerea irevocabilă a sentinței și până a emiterea titlului de plată.

În raport de

dispozițiile Sentinței recurate nr. 717 din 5 decembrie 2010 cererea

reclamantei formulată împotriva conducătorului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor trebuie respinsă, deoarece această pârâtă nu are

competență să emită titlu de plată.

De altfel, așa cum

rezultă și din motivele de casare formulate de D.D. - Președintele Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, la data de 2 noiembrie 2011,

anterior cererii de chemare în judecată, Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și-a îndeplinit obligația stabilită de instanța de

judecată cu privire la emiterea titlului de plată, fiind emis titlul de plată

nr. 10 din 2 noiembrie 2011 în cuantum de 164.187,21 RON în favoarea

reclamantei.

În ceea ce privește

criticile formulate de reclamantă, acestea sunt nefondate pe de o parte ca

urmare a considerentelor de mai sus, și pe de alta, pentru că prin sentința

recurată s-a hotărât obligarea pârâtei conducătorul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor la plata amenzii în procent de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi de întârziere și a despăgubirilor în sumă de 164.417,21

RON, până la emiterea titlului de plată, titlu care așa cum s-a arătat a fost

emis la data de 2 noiembrie 2011.

Având în vedere

considerentele acestei decizii, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite

recursul declarat de pârâta D.D. - Președinte al Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, și se va modifica sentința recurată în sensul

respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată. Totodată, se va respinge

recursul declarat de reclamanta V.I. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta V.I. împotriva Sentinței civile nr. 717 din 5 decembrie

2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de pârâta D.D. în calitate de președinte al Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în

sensul că respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2012.

Procesat

de GGC - NN