ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5148/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5148/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta J.M. a
chemat în judecată pe Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor, solicitând Curții, în calitate de instanță de executare, să
facă aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul
de a aplica amenda prevăzută de acest articol în sarcina pârâtului și obligarea
acestuia la plata de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere.
Reclamanta a arătat
că prin sentința civilă nr. 634/2011 din Dosarul 1154/33/2011 al Curții de Apel
Cluj a fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să
emită, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, decizia cuprinzând
titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. B., teren de
624 mp și casă de locuit de 64,90 mp, sub sancțiunea achitării unei penalități
de 10 RON/zi întârziere. Decizia nr. 2312 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție a înlăturat sancțiunea aplicării penalităților, menținând
restul dispozițiilor. Cu toate că se susține de reclamantă că ar fi făcut
demersuri pentru punerea în executare a hotărârii, acestea au rămas fără
rezultat.
Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitând admiterea
excepției lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu s-a indicat numele
președintelui Comisiei Centrale, nu poate fi formulat un petit îndreptat în
abstract împotriva persoanei obligate, că din 29 mai 2012 Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților are un nou președinte, fiind modificată
componența nominală a acestei comisii. De asemenea, a susținut că nu există
resursele financiare necesare și a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 prin
care au fost suspendate toate procedurile administrative. Totodată, pârâta a
arătat că obligația de desemnare a unui evaluator va fi îndeplinită în
următoarea ședință a comisiei centrale și a susținut că nu sunt aplicabile
prevederile art. 1536 C. civ., text legal care face referire la daunele
moratorii.
Prin sentința civilă
nr. 779/2012 din 30 octombrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția
a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei
calității procesuale pasive a președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor și a respins cererea formulată de reclamanta J.M., în
contradictoriu cu Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că prin O.U.G.
nr. 4/2012 s-a suspendat procedura de soluționare a dosarelor de despăgubiri
potrivit Titlului VII al Legii 247/2005 pe o perioadă de 6 luni, ulterior
prelungită din nou, prin Legea nr. 117/2012 până în 15 mai 2013, datorită
lipsei fondurilor pentru acoperirea titlurilor de despăgubire și, ca atare,
există un impediment legal care face ca procedura de soluționare a dosarelor să
fie suspendată și care nu poate fi înlăturat prin pronunțarea unei hotărâri
judecătorești.
S-a mai reținut de
către instanță că, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazul
în care nu este prevăzut un termen pentru executarea hotărârii definitive și
irevocabile, executarea trebuie efectuată în termen de cel mult de 30 de zile
de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, însă cererea reclamantei nu poate
fi admisă, întrucât prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu pot
fi aplicate pentru că termenul prevăzut la alin. (1) este înlăturat de
prevederile O.U.G. nr. 4/2012 și respectiv ale Legii nr. 117/2012, astfel că
punerea în executare a hotărârii pe care a obținut-o reclamanta va fi efectuată
în funcție de posibilitatea autorității administrative de a-și desfășura
activitatea raportat la resursele financiare alocate de Guvern.
A apreciat instanța
că aplicarea unei amenzi sau a unei despăgubiri nu ar conduce la obținerea de
către reclamantă a punerii în executare a hotărârii, deoarece nu poate fi
imputat președintelui Comisiei Centrale punerea în executare cu întârziere a
hotărârii judecătorești, ci aceasta se datorează epuizării resurselor
financiare care a avut ca rezultat blocarea activității acestei autorități
publice constatată prin actele normative mai sus indicate.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamanta J.M., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea
recursului declarat se arată că sentința Curții de Apel este netemeinică și
nelegală; că la data la care Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia
nr. 2312/2012, respectiv la data de 11 mai 2012, impedimentul legal reținut de
instanță, respectiv actul normativ pe care Curtea de Apel și-a întemeiat sentința
atacată în prezentul recurs, O.U.G. nr. 4/2012, era în vigoare încă din luna
martie 2012 și, cu toate acestea, Înalta Curte a înțeles să nu facă aplicarea
prevederilor amintitului act normativ, respectiv a înțeles să mențină, în
pofida suspendării instituite prin acest act, obligația stabilită de instanța
de fond în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a
emite decizia de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea
irevocabilă a sentinței primei instanțe.
Recurenta apreciază că
în aceste condiții Curtea de Apel Cluj, ca instanță de executare, nu putea decât
să ia act de decizia Înaltei Curți, să constate că pârâta Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în sentința
definitivă și irevocabilă în termenul prevăzut în cuprinsul sentinței irevocabile
și să facă aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, sancționând
conduita președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Consideră recurenta că
instanța de executare a pronunțat o soluție nelegală sub aspectul că, neținând seama
de faptul că Înalta Curte, în motivarea deciziei nr. 2312/2012, a înțeles să înlăture
de la aplicare prevederile O.U.G. nr. 4/2012, instanța Curții de Apel a cenzurat
practic, prin sentința recurată în prezentul dosar, soluția instanței supreme pronunțată
în dosarul de fond, ceea ce echivalează cu o gravă încălcare a legii.
Apreciază recurenta că
nici măcar apariția Legii nr. 117/2012 nu poate acoperi caracterul nelegal al sentinței
Curții de Apel, atâta vreme cât acest act normativ nu face decât să aprobe ordonanța
care era în vigoare la data la care s-a pronunțat Înalta Curte și ale cărei prevederi
instanța supremă a înțeles să le înlăture, din motive care nu pot fi cenzurate de
instanța de executare în cadrul acțiunii având ca obiect stabilirea amenzii pentru
neîndeplinirea la termen a obligațiilor rezultate din sentința irevocabilă.
Examinând cauza și sentința
atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale
incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta
Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta
în continuare.
Instanța de control judiciar
constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304
1
C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut
corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și
a realizat o încadrare juridică adecvată.
Înalta Curte constată
că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă aplicarea amenzii, prevăzută de
dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, președintelui
Comisiei Centrale până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul
de despăgubire pentru imobilul situat în Cluj Napoca, str. B., conform sentinței
civile nr. 634/2011 a Curții de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia nr.
2312 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și obligarea
președintelui Comisiei Centrale la plata de despăgubiri în cuantumul prevăzut de
art. 24 alin. (2) din lege.
Potrivit art. 24
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Dacă în urma admiterii acțiunii
autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul
administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative,
executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul
acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data
rămânerii irevocabile a hotărârii”.
O.U.G. nr. 4/2012, articol
unic prevede că „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe
de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire,
a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru
care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII „Regimul stabilirii și plății
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente,
publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 653/22.07.2005, cu modificările și
completările ulterioare”.
Prin O.U.G. nr. 4/2012,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, privind unele măsuri temporare în
vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul
VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în
mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției
și unele măsuri adiacente, a fost suspendată până la data de 15 mai 2013, emiterea
titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor de
evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.”
Înalta Curte arată că
potrivit art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul neexecutării
unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ,
prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască
sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o
operațiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorității o amendă de
20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are
drept la despăgubiri.
Ambele categorii de sancțiuni,
respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca
garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o
anumită obligație.
Răspunderea juridică are
natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea unei fapte
ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat, cât și sancționarea
celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații.
Pentru antrenarea răspunderii
juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între acestea fiind
o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Neîndeplinirea obligației
de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie
noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii și a obliga la
plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Dar, pentru a se dispune
aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și existența
vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.
În cauza analizată lipsește
acest ultim element esențial al răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica
mai jos.
La aprecierea vinovăției
în neexecutarea sentinței Curții de apel, urmează a se avea în vedere complexitatea
etapelor procedurale reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, numărul
extrem de mare de dosare înregistrate la Comisia Centrală, entitate care are competența
de a analiza dispozițiile și dosarele de notificare pentru toți solicitanții din
țară.
În raport de aceste circumstanțe,
nu se poate considera că pârâta a avut o atitudine culpabilă, de pasivitate.
De altfel, în jurisprudența
Curții de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autoritățile sunt obligate
să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, în vederea
aplicării unei sancțiuni trebuie să se țină seama de circumstanțele specifice fiecărui
caz, precum și atitudinea autorităților, de eventuala inerție a acestora (cauzele
Fociac c/România și Sanglier c/ Franta).
Or, în cauza prezentă,
până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea titlurilor
de despăgubire, a titlurilor de conversie și procedurile de evaluare, împrejurările
enunțate mai sus sunt de natură a justifica întârzierea în executare, situație în
care nu se poate reține starea de inerție a autorității și prin urmare culpa acesteia.
De asemenea, mai trebuie
precizat că prin Decizia nr. 1566/2009 publicată în M. Of. nr. 26/2010, Curtea Constituțională
a României, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 24 din Legea
nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute
de acest text de lege este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești
definitive și irevocabile.
Potrivit art. 147
alin. (4) din Constituția României, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale
sunt general obligatorii, iar în baza jurisprudenței constante a curții puterea
obligatorie este atașată și considerentelor unei decizii.
Or, față de împrejurările
enunțate mai sus, respectiv procedura complexă de verificare și evaluare a dosarelor,
raportată la numărul foarte mare de dosare ce trebuie soluționate, nu se poate aprecia
că a existat o conduită culpabilă a autorității pe perioada până la intrarea în
vigoare a O.U.G. nr. 4/2012.
Înalta Curte arată că
prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare
și de emitere a titlurilor de despăgubire, astfel că legiuitorul a instituit un
tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluționare
la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Această reglementare este
de natură a oferi un remediu legislativ temporar, până la adoptarea unor măsuri
cu caracter general menite să înlăture disfuncționalitățile mecanismului de restituire
sau despăgubire, urmând ca statul, cu respectarea hotărârii pilot a C.E.D.O. pronunțată
în cauza Atanasiu ș.a., să aleagă măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor
patrimoniale ale celor îndreptățiți.
Instanța de control judiciar
constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că cererea reclamantei
nu poate fi admisă întrucât prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
nu pot fi aplicate pentru că termenul prevăzut la alin. (1) este înlăturat de prevederile
O.U.G. nr. 4/2012 și respectiv ale Legii nr. 117/2012, astfel că punerea în executare
a hotărârii pe care a obținut-o reclamanta urmează a fi efectuată în funcție de
posibilitatea autorității administrative de a-și desfășura activitatea raportat
la resursele financiare alocate de Guvern.
Întrucât neexecutarea
hotărârii a fost impusă de dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, prin care s-a dispus
suspendarea temporară a emiterii titlurilor de despăgubire, ca și a celorlalte operațiuni,
criticile recurentei cu privire la neaplicarea acestor dispoziții legale, în cazul
procedurii de executare silită specială prevăzută de art. 24, sunt nefondate.
Astfel, în mod corect
a reținut instanța de fond că nu poate fi imputat Președintelui Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor punerea în executare cu întârziere a hotărârii
judecătorești, deoarece aceasta se datorează epuizării resurselor financiare, care
a avut ca rezultat blocarea activității acestei autorități publice, constatată prin
actele normative mai sus indicate.
Astfel fiind, Înalta Curte
constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite,
iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,
recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de J.M. împotriva sentinței civile nr. 779/2012 din 30 octombrie 2012 din 30 octombrie
2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 4 decembrie 2012.