ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 775/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83/P din 22 septembrie 2011 Curtea

de Apel Constanța în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.C. împotriva rezoluției din 10

martie pronunțată în dosarul nr. 305/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța, confirmată prin rezoluția din 29 martie 2011 a aceluiași

parchet și a menținut rezoluția ca legală si temeinică.

A reținut instanța că petentul S.C. a formulat, plângere

împotriva rezoluției din 10 martie 2011 dată în dosarul nr. 305/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și confirmată prin rezoluția

din 29 martie 2011 a Procurorului General al aceluiași parchet, solicitând

desființarea acesteia și rejudecarea faptelor sesizate în sarcina persoanelor

reclamate, condamnarea acestora și restituirea terenului ce-i aparținea, precum

și exonerarea sa de la plata cheltuielilor judiciare pentru care a fost

executat silit. în esență, petentul S.C. a susținut că, intimatul P.L., în

calitatea sa de secretar al comunei Pecineaga, județul Constanța, a eliberat

două adeverințe prin care se atesta în mod fals că numita S.T. deținea

suprafața de 4.400 mp intravilan, deși în realitatea aceasta avea în

proprietate o suprafață mai mică, acesta fiind astfel prejudiciat cu suprafața

de 360 mp pe care nu i-a putut folosi în ultimii 21 de ani.

Litigiile promovate pe rolul instanțelor civile de

petent au fost respinse iar, acesta i-a reclamant organelor de urmărire penală

pe judecătorii care au soluționat respectivele cauze, pe avocații care i-au

asigurat apărarea și pe executorul judecătoresc ce a trecut la executarea

silită a hotărârilor, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția din 10 martie 2011 pronunțată în

dosarul nr. 305/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii G.C., C.T. și D.A.C.,

avocații C.L.A. și R.N., executorul judecătoresc G.G.I. și secretarul Primăriei

comunei Pecineaga județul Constanța, P.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 246 C. pen.

S-a reținut că, ocazionat de precizarea persoanelor împotriva

cărora a formulat plângerea și faptele pentru care dorește antrenarea

răspunderii lor penale, petentul S.C. a precizat că, adeverința nr. 3198 din

data de 7 noiembrie 2005 eliberată de Primăria Comunei Pecineaga, județul

Constanța este reală, în comparație cu adeverința nr. 2767 din 25 octombrie 2005,

eliberată de aceeași primărie și semnată tot de secretarul P.L., care atestă

nereal faptul că numita S.T. deținea în intravilan o suprafață de 4.400 mp. Cu

privire la executorul judecătoresc G.G.I. petentul a învederat că acesta,

procedând la executarea unei hotărâri, a dispus să i se oprească din pensie

câte 11 lei/lună. Petentul S.C. a declarat că judecătorul C.T. de la

Judecătoria Mangalia i-a cerut să plătească taxă judiciară de timbru într-un

dosar civil, taxă care ulterior nu i s-a mai restituit.

Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauza penală nr.

150/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, s-a stabilit că

ambele adeverințe corespund situației înscrise în registrul agricol, diferența

de teren dintre cele două adeverințe fiind justificată, deoarece au fost

eliberate pentru ani diferiți, iar în intervalul 1974 - 2005, ca urmare a

reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1990, numitei S.T.

i s-au atribuit 900 mp, astfel că la data de 25 octombrie 2005 figura în

registrul agricol cu suprafață de 4.400 mp intravilan.

Cât privește acțiunea în justiție, având ca obiect

revendicare, servitute, pretenții formulate de către reclamantul S.C. în

contradictoriu cu pârâta S.T., prin sentința civilă nr. 550 din 17 martie 2006

a Judecătoriei Mangalia, pronunțată de judecătorul G.L., s-a respins acțiunea

reclamantului, însă prin decizia civilă nr. 615 din 12 septembrie 2006

Tribunalul Constanța a admis apelul declarat de reclamant, desființând sentința

atacată și trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe. în al doilea ciclu

procesual Judecătoria Mangalia, prin judecătorul C.T., a pronunțat sentința civilă

nr. 1353/C din 27 iunie 2007, respingând și de această dată, ca neîntemeiată,

acțiunea reclamantului S.C. Ulterior Tribunalul Constanța, prin decizia civilă

nr. 500 din 12 noiembrie 2007 a respins apelul ca nefondat, obligându-l pe

reclamant la cheltuieli de judecată, iar în final Curtea de Apel Constanța,

pronunțând decizia nr. 60/C din 03 martie 2008 a constatat nul recursul

declarat de S.C., deoarece acesta a declarat recurs fără a-1 motiva.

S-a apreciat că nu există un indiciu care să conducă

la concluzia că judecătorul G.C. de la Tribunalul Constanța și judecătorii C.T.

și D.A.C. de la Judecătoria Mangalia ar fi comis vreo faptă de natură a vătăma

interesele legale ale reclamantului S.C. Cât privește pe avocații C.L.A. și R.N.,

petentul nu a indicat nici un motiv care să conducă la concluzia că aceștia

i-ar fi vătămat în vreun mod interesele sale legale. Executorul judecătoresc G.G.I.

uzând de prerogativele legale ale funcției, a luat măsuri de executare silită a

unei hotărâri judecătorești legal adoptate, definitivă și irevocabilă. Cu

privire la fostul secretar al Primăriei comunei Pecineaga, P.L., s-a apreciat

că a acționat în consens cu documentele existente la primărie, în care se

atestau suprafețele de teren intravilan deținute de numita S.T.

Astfel, s-a apreciat că faptele reclamate de către

petent nu există, situație pentru care se impune adoptarea soluției de

neîncepere a urmăririi penale.

Rezoluția din 10 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța a fost atacată, iar Procurorul General al respectivului

parchet a dat rezoluția din 29 martie 2011 prin care a respins plângerea

petentului S.C. ca neîntemeiată.

Prin rezoluția din 29 martie 2011, s-a reținut că,

petentul S.C. a reluat criticile vizând taxele de timbru achitate la

Judecătoria Mangalia și Tribunalul Constanța, care nu i-au fost restituite,

precum și cele referitoare la conținutul adeverinței eliberate de Primăria

comunei Pecineaga, județul Constanța, privind cei 4.400 mp teren intravilan

deținuți de S.T., critici, care în urma verificărilor efectuate în cadrul

actelor premergătoare din dosarul nr. 305/P/2010, s-au dovedit a fi

neîntemeiate, deoarece faptele nu există, nefiind învederate împrejurări noi

care să atragă caracterul nelegal ori netemeinic al rezoluției.

Împotriva rezoluțiilor a formulat plângere petentul S.C.

, iar Curtea de Apel Constanța a reținut că rezoluția din 10 martie 2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța este temeinică și legală, iar

plângerea petentului Ș. intimatul P.L., în exercitarea atribuțiilor sale de

secretar al Primăriei Comunei Pecineaga, județul Constanța a respectat

obligațiile ce-i reveneau, eliberând adeverințe care reflectau situația reală

din Registrul agricol, neexistând în ceea ce-o privește o neîndeplinire a

atribuțiilor de serviciu sau o îndeplinire defectuoasă a acestora cu intenție,

constatând că nu există fapta de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și nu poate fi antrenată răspunderea penală a acestuia pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Referitor la intimații G.C., C.T. și D.A.C., care în calitate

de judecători au soluționat cauzele civile promovate de petentul S.C. împotriva

numitei S.T. în legătură cu suprafața de 360 mp și având ca obiect revendicare,

servitute și pretenții, s-a constatat că nu s-a făcut dovada că și-au încălcat

sau îndeplinit defectuos atribuțiile ce le reveneau în exercitarea funcției

deținute. Pe lângă faptul că hotărârile pronunțate de aceștia au fost supuse

controlului judiciar, sub aspectul temeiniciei și legalității, fiind menținute

ca atare, la soluționarea cauzelor s-a avut în vedere și că numita S.T. posedă

titlu de proprietate valabil pentru suprafața de 360 mp teren intravilan iar

petentul S.C. nu a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru terenul

revendicat. Având în vedere că acțiunile civile promovate pe rolul instanțelor

de judecată de petentul S.C. au fost respinse definitiv și irevocabil, iar

acestea nu erau scutite de plata taxelor de timbru, s-a constatat că obligarea

acestuia la plata taxelor și cheltuielilor judiciare este temeinică și legală,

neexistând nici în această privință abuzuri.

Instanța de fond a constatat că, faptele de abuz în

serviciu reclamate de petentul S.C. în privința făptuitorilor G.C., C.T. și D.A.C.

nu există, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea penală a acestora pentru

infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

Pentru intimații C.L.A. și R.N. s-a constatat că nici în

privința acestora faptele reclamate de petentul S.C. nu există, neputând fi

antrenată răspunderea penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. Intimatul G.G.I.,

în calitatea sa de executor judecătoresc, a pus în executare silită hotărârea

prin care în mod definitiv și irevocabil petentul S.C. a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare, situație în care și-a îndeplinit în mod corespunzător

atribuțiile de serviciu, nefiind dovedite abuzuri de natură a justifica

eventuala antrenare a răspunderii sale penale pentru infracțiunea prevăzută de

art. 246 C. pen.

Curtea de Apel Constanța constatând inexistența unor fapte de

natură penală în sarcina intimaților a respins, ca nefondată, plângerea

petentului S.C., menținând ca legală și temeinică rezoluția atacată.

La data de 30 septembrie 2011, nemulțumit de această

hotărâre, petentul S.C. a formulat recurs împotriva sentinței menționate cererea

acestuia fiind aflată la filele 2-4 din dosar, solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și admiterea plângerii.

Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii

de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de

prevederile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat

prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele

măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este inadmisibil.

Astfel, Curtea de Apel Constanța față de noile dispoziții

legale menționate mai sus a pronunțat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai

poate fi atacată cu recurs.

Dispozițiile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost

modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) din cpp este definitivă." Astfel, în noua

reglementare a art. 78/1 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita

nicio cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278/1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la

momentul pronunțării. Textul modificat, deși înlătură al doilea grad de

jurisdicție, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la

justiție și nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie

penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziția menționată prevede respectarea

dublului grad de jurisdicție în materie penală, dar face referire doar la

judecarea infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual penale. Față de

noile modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 pronunțate

începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței,

anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi

definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei căi de atac

ordinare.

Astfel, față de cele menționate anterior, urmează a fi

respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul

declarat de petentul S.C., conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.C. împotriva

sentinței penale nr. 82/P din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 15 martie 2012.