ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4396/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1130 din 17 iunie 2010, Tribunalul Constanța, secția civilă,

a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu

cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în

esență, următoarele:

Reclamantul A.C. a făcut dovada calității de

moștenitor a autorului său (S.M.) de pe urma căreia au rămas ca moștenitori

mama reclamantului care a decedat și prin reprezentare vine la moștenirea celei

dintâi, conform certificatului de moștenitor din 3 aprilie 1992 și certificatul

de moștenitor din 31 ianuarie 2008, în înțelesul dispozițiilor art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001.

Cu contractul de vânzare - cumpărare autentificat din

8 martie 1946, reclamantul a făcut dovada că S.M. a cumpărat 3,5 ha teren

situat pe mereaua fostei comune A., pendinte de Municipiul Constanța.

În baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991 li s-a

reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamantul A.C. criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele

motive:

- prin cererea de reconstituire s-a solicitat punerea

în posesie cu suprafața de 3 ha teren cu care S.M. a fost înscrisă în C.A.P.

;

- ce nu a observat instanța este că s-au solicitat 3

ha teren și nu 3,35 ha solicitată prin notificare;

- autoarea reclamantului a revenit cu o cerere la

data de 7 aprilie 1995 prin care a solicitat reconstituirea suprafeței de 5 ha

teren arabil care a aparținut bunicului acesteia;

- nu s-a observat că titlurile de proprietate au fost

emise în condițiile Legii nr. 18/1991 numai de pe urma autorilor M.N. și S.M.;

- în realitate, M.N. a avut în proprietate suprafața

de 10 ha teren agricol;

- mama reclamantului a solicitat reconstituirea

dreptului de proprietate doar pentru 5 ha, iar pentru diferența de 5 ha teren

arabil extravilan și 3,35 ha din litigiul de față nu s-au emis titluri de proprietate.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 308/C din 23

mai 2011 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A.C. reținând

următoarele considerente:

Suprafața de 3,35 ha teren care face obiectul

prezentei cauze a fost restituită conform Legii nr. 18/1991, prin

reconstituirea dreptului de proprietate, fiind emise titlurile din 3 noiembrie

2003 având la bază contractul de vânzare-cumpărare.

Distinct de suprafața de 3,35 ha pentru care s-a

reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, s-a mai

reconstituit dreptul de proprietate pentru 5 ha teren agricol de pe urma lui M.N.

și nu 10 ha, cum susține apelantul.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs

reclamantul A.C., criticând-o întrucât în mod greșit nu s-a dispus restituirea

suprafeței de 3,35 ha teren intravilan, situat în Municipiul Constanța, în

apropierea Campusului Universitar O.

Susținerea pârâtului că terenul din litigiu a format

obiectul unei cereri în condițiile Legii nr. 18/1991 nu poate fi reținută

aceasta fiind în contradicție cu actele aflate la dosar.

Că ambele instanțe au reținut greșit că titlurile de

proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 s-au făcut în baza actului de

vânzare-cumpărare autentificat din 8 martie 1946, deși acest act face dovada

doar pentru suprafața de 3,35 ha.

Instanța nu a observat că s-au solicitat doar 3 ha de

teren și nu 3,35 ha cum au fost solicitate prin notificare și care sunt identificate

în actul de vânzare-cumpărare din 8 martie 1946.

Față de cele expuse recurentul - reclamant a solicitat

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul obligării

pârâtului la restituirea în natură a suprafeței de teren de 1.153,51 m.p. situat

în Municipiul Constanța în apropierea Campusului Universitar O.

La termenul de judecată din data de 14 iunie 2012

Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului formulat de recurentul-reclamant

A.C.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce

la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă,

pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării

de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs

invocat.

Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

recursului dacă dezvoltarea acestora realizează cerințele art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute

de art. 304 din același Cod.

Or, în speță, criticile formulate de recurentul-reclamant

nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ., întrucât dezvoltarea lor vizează aspecte ce nu țin de judecata în

apel.

Prin urmare, recurentul - reclamant nu a combătut în nici

un fel argumentele instanței de apel, referitoare la dreptul acesteia de a solicita

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Așa fiind în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul A.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei civile nr. 308C din

23 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.