ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4396/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1130 din 17 iunie 2010, Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul A.C. a făcut dovada calității de moștenitor a autorului său (S.M.) de pe urma căreia au rămas ca moștenitori mama reclamantului care a decedat și prin reprezentare vine la moștenirea celei dintâi, conform certificatului de moștenitor din 3 aprilie 1992 și certificatul de moștenitor din 31 ianuarie 2008, în înțelesul dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Cu contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 8 martie 1946, reclamantul a făcut dovada că S.M. a cumpărat 3,5 ha teren situat pe mereaua fostei comune A., pendinte de Municipiul Constanța. În baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A.C. criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - prin cererea de reconstituire s-a solicitat punerea în posesie cu suprafața de 3 ha teren cu care S.M. a fost înscrisă în C.A.P.

; - ce nu a observat instanța este că s-au solicitat 3 ha teren și nu 3,35 ha solicitată prin notificare; - autoarea reclamantului a revenit cu o cerere la data de 7 aprilie 1995 prin care a solicitat reconstituirea suprafeței de 5 ha teren arabil care a aparținut bunicului acesteia; - nu s-a observat că titlurile de proprietate au fost emise în condițiile Legii nr. 18/1991 numai de pe urma autorilor M.N. și S.M.; - în realitate, M.N. a avut în proprietate suprafața de 10 ha teren agricol; - mama reclamantului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru 5 ha, iar pentru diferența de 5 ha teren arabil extravilan și 3,35 ha din litigiul de față nu s-au emis titluri de proprietate.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 308/C din 23 mai 2011 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A.C. reținând următoarele considerente: Suprafața de 3,35 ha teren care face obiectul prezentei cauze a fost restituită conform Legii nr. 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate, fiind emise titlurile din 3 noiembrie 2003 având la bază contractul de vânzare-cumpărare. Distinct de suprafața de 3,35 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru 5 ha teren agricol de pe urma lui M.N. și nu 10 ha, cum susține apelantul.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul A.C., criticând-o întrucât în mod greșit nu s-a dispus restituirea suprafeței de 3,35 ha teren intravilan, situat în Municipiul Constanța, în apropierea Campusului Universitar O. Susținerea pârâtului că terenul din litigiu a format obiectul unei cereri în condițiile Legii nr. 18/1991 nu poate fi reținută aceasta fiind în contradicție cu actele aflate la dosar. Că ambele instanțe au reținut greșit că titlurile de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 s-au făcut în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat din 8 martie 1946, deși acest act face dovada doar pentru suprafața de 3,35 ha.

Instanța nu a observat că s-au solicitat doar 3 ha de teren și nu 3,35 ha cum au fost solicitate prin notificare și care sunt identificate în actul de vânzare-cumpărare din 8 martie 1946. Față de cele expuse recurentul - reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtului la restituirea în natură a suprafeței de teren de 1.153,51 m.p. situat în Municipiul Constanța în apropierea Campusului Universitar O. La termenul de judecată din data de 14 iunie 2012 Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului formulat de recurentul-reclamant A.C. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora realizează cerințele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din același Cod. Or, în speță, criticile formulate de recurentul-reclamant nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., întrucât dezvoltarea lor vizează aspecte ce nu țin de judecata în apel. Prin urmare, recurentul - reclamant nu a combătut în nici un fel argumentele instanței de apel, referitoare la dreptul acesteia de a solicita măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001. Așa fiind în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul A.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei civile nr. 308C din 23 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.