ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6888/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă

nr. 1134/D din 12 iulie 2010 Tribunalul Bacău, secția civilă, a respins

excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, a admis

cererea formulată de reclamanta M.B. AG Elveția în contradictoriu cu pârâta SC

P. SRL și a dispus încuviințarea executării silite a hotărârii pronunțate la 14

iunie 2006 de Tribunalul Olten Gosgen - Elveția, hotărâre recunoscută prin

Sentința civilă nr. 719/29 aprilie 2009 a Tribunalului Bacău.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că hotărârea Tribunalului Olten Gosgen a fost recunoscută de instanțele

românești prin Sentința civilă nr. 719/29 aprilie 2009 a Tribunalului Bacău,

rămasă definitivă prin respingerea apelului conform Deciziei civile nr. 128 din

16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău și că prescripția dreptului de a cere

executarea silită nu a operat, deoarece cursul prescripției a fost suspendat pe

durata soluționării cererii de exequator, mai puțin pe perioada suspendării

judecății cererii. Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că hotărârea

străină a rămas definitivă și irevocabilă la 29 noiembrie 2006, fiind

executorie de la această dată. Termenul de prescripție de 3 ani a început să

curgă de la această dată și s-ar fi împlinit la 29 noiembrie 2009, dacă cursul

nu ar fi fost suspendat. Tribunalul a reținut că pe durata soluționării cererii

de exequator reclamanta-creditoare a fost în imposibilitatea juridică de a

solicita încuviințarea executării, în absența hotărârii de recunoaștere. Ca

urmare, perioadele cuprinse între 17 octombrie 2007 (data depunerii cererii de

executare) și 5 martie 2008 (data suspendării cererii de exequator), precum și

între 27 februarie 2009 (data repunerii pe rol) și 16 noiembrie 2009 (data

pronunțării hotărârii definitive de recunoaștere) reprezintă perioade de

suspendare a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită. Ca

atare, cererea de încuviințare a executării silite, depusă la 11 mai 2010, se

află înăuntrul termenului de trei ani prevăzut de art. 405 C. proc. civ.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta SC P. SRL, apel ce a fost

respins prin Decizia nr. 123 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău,

secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Pentru a decide

astfel, Curtea a reținut că judecarea cererii de recunoaștere a hotărârii

străine nu a avut ca efect suspendarea cursului prescripției, ci de întrerupere

în condițiile art. 405

2

alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art.

16 din Decretul nr. 167/1958, însă reținerea acestei critici nu este de natură

a justifica reformarea soluției dispuse, din moment ce întreruperea a făcut să

curgă un nou termen la 16 noiembrie 2009, iar cererea de încuviințare a

executării a survenit la 11 mai 2010.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta solicitând modificarea deciziei recurate în

sensul admiterii apelului, desființarea sentinței și respingerea acțiunii. A

invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului a susținut că instanța de apel, substituind propria sa motivare

aceleia a instanței de fond, nu a precizat care este cauza de întrerupere a

cursului prescripției prin raportare la textele de lege invocate, pe care le-a

indicat doar generic și că din analiza acestor texte se constată că procedura

exequatorului nu poate fi asimilată niciuneia din situațiile de întrerupere sau

de suspendare limitativ enumerate de legiuitor.

Analizând recursul în

limitele criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge,

pentru considerentele ce succed:

Problema de analizat

este aceea a excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită,

invocată de recurenta-pârâtă prin întâmpinarea depusă la instanța de fond.

Potrivit

dispozițiilor art. 405 C. proc. civ. dreptul de a cere executarea silită se

prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului de a cere executarea.

Titlul executoriu îl

constituie hotărârea pronunțată la 14 iunie 2006 de Tribunalul Olten Gosgen,

Elveția, prin care pârâta SC P. SRL a fost obligată la plata sumei de 27486,35

euro cu dobânzile aferente către reclamanta M.B. AG. Din verificarea acesteia

rezultă că ea a devenit executorie la 29 noiembrie 2006, conform atestatului de

intrare în vigoare.

Cererea de

recunoaștere a hotărârii străine a fost soluționată irevocabil la data de 16

noiembrie 2009, data la care Sentința civilă nr. 719 din 29 aprilie 2009 a

Tribunalului Bacău a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtei.

Reclamanta a

solicitat încuviințarea executării silite la 11 mai 2010, prin cererea depusă

la Tribunalul Bacău.

Cererea urmează a fi

privită ca fiind făcută înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 405 C.

proc. civ., pentru următoarele considerente:

Hotărârea pronunțată

de instanța străină nu putea fi pusă în executare pe teritoriul României în

absența unei hotărâri de exequator. Așadar, cererea formulată de reclamantă

pentru recunoașterea hotărârii Tribunalului Olten Gosdgen constituie un act

începător de executare în condițiile art. 16 alin. (1) lit. c) din Decretul nr.

167/1958, care are ca efect întreruperea cursului prescripției, respectiv

ștergerea prescripției începute anterior.

În aplicarea

dispozițiilor art. 17 din Decretul nr. 167/1958, noul termen de prescripție a

început să curgă de la 16 noiembrie 2009 - data rămânerii definitive a

hotărârii de exequator, dată față de care cererea de încuviințare a executării

silite din 11 mai 2010 apare ca fiind formulată în termen.

Pentru toate aceste argumente,

în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtă, cu consecința menținerii hotărârii

pronunțate de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC P. SRL împotriva Deciziei nr. 123 din 24

noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă, asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.