ÎCCJ, decizie (scj.ro #81853)

Cerere

de încuviințare a executării silite a unei hotărâri pronunțate

de o instanță străină. Întreruperea cursului prescripției

dreptului de a cere executarea pe durata procedurii de exequatur.

Cuprins

pe materii :

Drept procesual civil. Executare silită.

Index

alfabetic :

exequatur

- executare silită

- prescripție

Cod procedură civilă, art. 405

Potrivit dispozițiilor art. 405 C.proc.civ. dreptul de a

cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de la data

nașterii dreptului de a cere executarea.

În situația în care titlul executoriu îl constituie o

hotărâre pronunțată de o instanță străină, dintr-un

stat care nu este membru al Uniunii Europene, această hotărâre nu

poate fi pusă în executare pe teritoriul României în absența unei

hotărâri de exequatur.

Cererea formulată pentru recunoașterea hotărârii

pronunțată în alt stat constituie un act începător de executare,

care are ca efect întreruperea cursului prescripției, respectiv

ștergerea prescripției începute anterior, iar noul termen de

prescripție  începe să curgă de la data rămânerii

definitive a hotărârii de exequatur.

ICCJ,

Secția I-a Civilă, decizia civilă nr. 6888 din 6 octombrie 2011

Prin sentința

civilă nr. 1134/D/2010 Tribunalul Bacău – Secția civilă a

respins

excepția prescripției

dreptului de a solicita executarea silită, a admis cererea formulată

de reclamanta M.B. AG Elveția în contradictoriu cu pârâta SC P. SRL

și a dispus încuviințarea executării silite a hotărârii

pronunțate la 14.06.2006 de Tribunalul Olten Gosgen - Elveția,

hotărâre recunoscută prin sentința civilă nr. 719 din

29.04.2009 a Tribunalului Bacău.

Instanța de

fond a reținut că hotărârea Tribunalului Olten Gosgen a fost

recunoscută de instanțele românești prin sentința

civilă nr. 719 din 29.04.2009 a Tribunalului Bacău, rămasă

definitivă prin respingerea apelului conform deciziei civile nr. 128 din

16.11.2009 a Curții de Apel Bacău și că prescripția

dreptului de a cere executarea silită nu a operat, deoarece cursul prescripției

a fost suspendat pe durata soluționării cererii de exequatur, mai

puțin pe perioada suspendării judecății cererii.

Din înscrisurile

depuse a rezultat că hotărârea străină  a rămas

definitivă și irevocabilă la 29.11.2006, fiind executorie de la

această dată.

Termenul de

prescripție de 3 ani a început să curgă de la această

dată și s-ar fi împlinit la 29.11.2009, dacă nu ar fi fost

suspendat cursul acesteia. Tribunalul a reținut că pe durata

soluționării cererii de exequatur reclamanta-creditoare a fost în

imposibilitatea juridică de a solicita încuviințarea executării,

în absența hotărârii de recunoaștere.

Ca urmare,

perioadele cuprinse între 17.10.2007 (data depunerii cererii de executare)

și 5.03.2008 (data suspendării cererii de exequatur), precum și

între 27.02.2009 (data repunerii pe rol) și 16.11.2009 (data

pronunțării hotărârii definitive de recunoaștere)

reprezintă perioade de suspendare a cursului prescripției dreptului

de a cere executarea silită. Ca atare, cererea de încuviințare a

executării silite, depusă la 11.05.2010, se află înăuntrul

termenului de trei ani prevăzut de art. 405 C.proc.civ.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat apel pârâta, care a fost respins prin decizia

nr. 123/2010 a Curții de Apel Bacău – Secția civilă, cauze

minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Curtea a

reținut că judecarea cererii de recunoaștere a hotărârii

străine nu a avut ca efect suspendarea cursului prescripției, ci de

întrerupere în condițiile art. 405

2

alin. 1 C.proc.civ. cu

referire la art. 16 din Decretul 167/1958, însă reținerea acestei

critici nu este de natură a justifica reformarea soluției dispuse,

din moment ce întreruperea a făcut să curgă un nou termen la 16.11.2009,

iar cererea de încuviințare a executării a survenit la 11.05.2010.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta, invocând motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În motivarea

recursului a susținut că instanța de apel, substituind propria

sa motivare

aceleia a instanței de

fond, nu a precizat care este cauza de întrerupere a cursului prescripției

prin raportare la textele de lege invocate, pe care le-a indicat doar generic

și că din analiza acestor texte se constată că procedura

exequaturului nu poate fi asimilată niciuneia din situațiile de

întrerupere sau de suspendare limitativ enumerate de legiuitor.

Analizând recursul

în limitele criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct.

9 C.proc.civ., Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, pentru

considerentele ce succed:

Problema de

analizat este aceea a excepției prescripției dreptului de a cere

executarea silită, invocată de recurenta-pârâtă  prin

întâmpinarea depusă la instanța de fond.

Potrivit

dispozițiilor art. 405 C.proc.civ. dreptul de a cere executarea

silită se prescrie

în termen de 3 ani de la data

nașterii dreptului de a cere executarea.

Titlul executoriu

îl constituie hotărârea pronunțată la 14.06.2006 de Tribunalul

Olten Gosgen, Elveția, prin care pârâta SC P. SRL a fost obligată la

plata sumei de 27.486,35 euro  cu dobânzile aferente către reclamanta M.B.

AG.

Din verificarea

acesteia rezultă că ea a devenit executorie la 29.11.2006, conform

atestatului de intrare în vigoare.

Cererea de

recunoaștere a hotărârii străine a fost soluționată

irevocabil la data de 16 noiembrie 2009, data la care sentința civilă

nr. 719 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Bacău a rămas

definitivă prin respingerea apelului pârâtei.

Reclamanta a

solicitat încuviințarea executării silite la 11 mai 2010, prin

cererea depusă la Tribunalul Bacău.

Cererea

urmează a fi privită ca fiind făcută înăuntrul

termenului de 3 ani prevăzut de art. 405 C.proc.civ., pentru

următoarele considerente:

Hotărârea

pronunțată de instanța străină nu putea fi pusă

în executare pe teritoriul României în absența unei hotărâri de

exequatur. Așadar, cererea formulată de reclamantă pentru

recunoașterea hotărârii Tribunalului Olten Gosdgen constituie un act

începător de executare în condițiile art. 16 alin. 1 lit. c din

Decretul nr. 167/1958, care are ca efect întreruperea cursului

prescripției, respectiv ștergerea prescripției începute

anterior.

În aplicarea

dispozițiilor art. 17 din Decretul nr. 167/1958, noul termen de

prescripție a început să curgă de la 16 noiembrie 2009 – data

rămânerii definitive a hotărârii de exequatur, dată

față de care cererea de încuviințare a executării silite

din 11 mai 2010 apare ca fiind formulată în termen.

Pentru toate aceste

argumente, în raport de dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Înalta Curte a

respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă, cu consecința

menținerii hotărârii pronunțate de instanța de apel.