ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2574/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Sesizarea instanței de fond

Prin

acțiunea înregistrată la 31 iulie 2009, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să

se constate existența calității de colaborator al securității în privința pârâtului

Ș.A.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul, în calitate de locotenent

major în cadrul D.R. Cluj/Grupa/Serviciul III, în perioada 1956 - 1961 a desfășurat o serie de acțiuni informativ operative constând în identificarea

autorului/autorilor unor scrisori anonime adresate unor instituții ale statului

comunist.

Reclamantul

a mai arătat că din Nota de Constatare nr. S/DI/I/ 1391/055 mai 2009 precum și

a înscrisurilor atașate rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dat fiind că informațiile furnizate au

îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 din D.U.D.O. și dreptul

la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din

Constituția României din anul 1965, coroborat cu art. 19 din D.U.D.O.

2.

Soluția instanței de fond

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința nr. 2267 din 12 mai 2010, prin care a admis acțiunea și a

constatat existența calității de lucrător-al Securității în privința pârâtului

Ș.A.

Instanța

de fond a reținut că activitățile desfășurate de către Ș.A., în calitate de angajat

al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți

fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată:

-

dreptul la viață privată prevăzut de art. 88 (inviolabilitatea domiciliului și

a corespondenței) din Constituția României din 1952, coroborat cu art. 12 din D.U.D.O.;

-

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 85

lit. b) din Constituția României din 1952, coroborat cu art. 19 din D.U.D.O.

Ca atare sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor

prin art. 2

lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008

pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității”. Astfel,

norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține

calitatea invocată, și anume:

Persoana

să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în

perioada 1945 - 1989. Or, în speța dată,

această

condiție este asigurată deoarece,

pârâtul Ș.A. a avut gradele de

locotenent major în cadrul D.R. Cluj, Grupa/ Serviciul III în anii 1956, 1957,

1960, 1961 și în calitatea menționată anterior să fi desfășurat activități prin

care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Și această condiție este asigurată deoarece investigațiile întreprinse

reprezintă încălcări ale drepturilor și libertăților expuse mai sus.

3.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ș.A. solicitând admiterea recursului,

casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii

principale ca neîntemeiată.

În

motivele de recurs se arată că dosarul s-a aflat pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, deși natura intrinsecă

a litigiului este de natură civilă, respectiv o acțiune în constatare

întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., ceea ce atrage necompetența

materială a instanței.

Au

fost invocate:

-

excepția lipsei de interes a reclamantului C.N.S.A.S. în promovarea acțiunii deoarece,

în realitate, prin promovarea acestei acțiuni se urmărește un scop imoral și

civic;

-

excepția lipsei calității de reprezentant a C.N.S.A.S., implicit

-

excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S.;

-

excepția necompetenței materiale pentru că instanța de contencios administrativ

nu se poate pronunța în materia actelor administrative de comandament militar.

Referitor

la fondul cauzei se arată că planul de măsuri a fost întocmit de pârât la ordin

ierarhic și nu există nici un document din care să rezulte că a fost pus în aplicare

sau executat pentru a se dovedi îngrădirea sau suprimarea unor drepturi și

libertăți cetățenești.

Simplul

fapt că pârâtul a folosit, la ordin și sub comandă militară ierarhică,

mijloacele muncii informative, că a recrutat informatori și colaboratori nu se poate

încadra în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Se

critică soluția instanței de fond și pentru că nu s-a administrat proba cu

înscrisuri.

4.

Soluția instanței de recurs

După

examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor incidente în cauză, Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge recursul pentru următoarele

considerente:

În

baza art. 137 C. proc. civ., vor fi analizate, mai întâi, excepțiile invocate în

cadrul motivelor de recurs.

-

excepția lipsei de interes este nefondată deoarece interesul în promovarea acestei

acțiuni în constatare este dovedit de faptul că legea (O.U.G. nr. 24/2008) a

fost promovată pentru a permite accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

ca parte a poliției politice.

-

excepția lipsei calității procesuale active și a calității de reprezentat a C.N.S.A.S.

vor fi respinse având în vedere că legea a stabilit că persoanele îndreptățite care

solicită accesul la propriul dosar trebuie să adreseze o cerere către C.N.S.A.S.

dar această autoritate publică poate efectua verificări și ca urmare a

sesizării din oficiu și în urma cercetărilor efectuate se poate formula acțiune

în constatare instanței de contencios administrativ.

Astfel,

în art. 24 din O.U.G. nr. 24/2008 au fost stabilite atribuțiile C.N.S.A.S., iar

notele de constatare care sunt aprobate și avizate se înaintează instanței de

contencios administrativ pentru constatarea calității de lucrător sau

colaborator al Securității.

-

excepția necompetenței materiale va fi respinsă pentru că art. 1 alin. (1) din

O.U.G. nr. 24/2008, modificat prin Legea nr.  293/2008 a stabilit competența

exclusivă în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Prin

urmare, suntem în prezența unei competențe exclusive, speciale stabilită printr-o

dispoziție expresă a legii și nu poate fi contestată competența materială a

instanței care a soluționat cauza în fond.

Referitor

la aspectul necompetenței instanței pentru că nu se pot cenzura actele

administrative de comandament militar, se constată că acest aspect se

încadrează în motive de inadmisibilitate și nu în cele privind competența

instanței de contencios administrativ.

Oricum,

indiferent de aspect se constată că în cauză nu se analizează un act administrativ

de comandament militar pentru a se analiza dacă este admisibilă sau nu acțiunea

în contencios administrativ.

-

Pe fondul recursului se vor respinge susținerile recurentului ca nefondate.

Recurentul nu neagă

calitatea sa de lucrător în aparatul fostei Securități dar încearcă să

justifice activitatea desfășurată arătând că nu au fost luate măsuri directe

împotriva celor vizați de acțiunile sale și că și-a desfășurat activitatea sub

comandă militară ierarhică.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este considerată

orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității,

inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Din interpretarea

acestui text rezultă că pentru a stabili calitatea de lucrător al Securității

trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- persoana să fi avut

calitatea de ofițer sau subofițer al Securității, inclusiv acoperit, în

perioada 1945 - 1989;

- persoana să fi

desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Cu probele aflate la

dosar s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții deoarece recurentul a fost

ofițer de Securitate și în această calitate, a desfășurat activități prin care

a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Referitor la aceste

probe s-au depus la dosar dovezi din care rezultă că a participat la identificarea

autorului unor scrisori cu caracter dușmănos, verificările vizând pe foștii

membri P.N.Ț., P.N.L. și legionari, ceea ce presupune încălcarea dreptului la

viață privată prevăzut de art. 88 din Constituția României din 1952, a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 85 lit. a) și b)

din Constituția României din 1952.

Apreciind

că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C.

proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Ș.A. împotriva sentinței nr. 2267 din 112 mai 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2011.