ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2574/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea înregistrată la 31 iulie 2009, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate existența calității de colaborator al securității în privința pârâtului Ș.A. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul, în calitate de locotenent major în cadrul D.R. Cluj/Grupa/Serviciul III, în perioada 1956 - 1961 a desfășurat o serie de acțiuni informativ operative constând în identificarea autorului/autorilor unor scrisori anonime adresate unor instituții ale statului comunist. Reclamantul a mai arătat că din Nota de Constatare nr. S/DI/I/ 1391/055 mai 2009 precum și a înscrisurilor atașate rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, dat fiind că informațiile furnizate au îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 din D.U.D.O. și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din anul 1965, coroborat cu art. 19 din D.U.D.O. 2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 2267 din 12 mai 2010, prin care a admis acțiunea și a constatat existența calității de lucrător-al Securității în privința pârâtului Ș.A.

Instanța de fond a reținut că activitățile desfășurate de către Ș.A., în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: - dreptul la viață privată prevăzut de art. 88 (inviolabilitatea domiciliului și a corespondenței) din Constituția României din 1952, coroborat cu art. 12 din D.U.D.O.; - dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 85 lit. b) din Constituția României din 1952, coroborat cu art. 19 din D.U.D.O. Ca atare sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității”.

Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată, și anume: Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece, pârâtul Ș.A. a avut gradele de locotenent major în cadrul D.R. Cluj, Grupa/ Serviciul III în anii 1956, 1957, 1960, 1961 și în calitatea menționată anterior să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată deoarece investigațiile întreprinse reprezintă încălcări ale drepturilor și libertăților expuse mai sus. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ș.A.

solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată. În motivele de recurs se arată că dosarul s-a aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, deși natura intrinsecă a litigiului este de natură civilă, respectiv o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., ceea ce atrage necompetența materială a instanței. Au fost invocate: - excepția lipsei de interes a reclamantului C.N.S.A.S. în promovarea acțiunii deoarece, în realitate, prin promovarea acestei acțiuni se urmărește un scop imoral și civic; - excepția lipsei calității de reprezentant a C.N.S.A.S., implicit - excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S.; - excepția necompetenței materiale pentru că instanța de contencios administrativ nu se poate pronunța în materia actelor administrative de comandament militar.

Referitor la fondul cauzei se arată că planul de măsuri a fost întocmit de pârât la ordin ierarhic și nu există nici un document din care să rezulte că a fost pus în aplicare sau executat pentru a se dovedi îngrădirea sau suprimarea unor drepturi și libertăți cetățenești. Simplul fapt că pârâtul a folosit, la ordin și sub comandă militară ierarhică, mijloacele muncii informative, că a recrutat informatori și colaboratori nu se poate încadra în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Se critică soluția instanței de fond și pentru că nu s-a administrat proba cu înscrisuri. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente: În baza art. 137 C. proc.

civ., vor fi analizate, mai întâi, excepțiile invocate în cadrul motivelor de recurs. - excepția lipsei de interes este nefondată deoarece interesul în promovarea acestei acțiuni în constatare este dovedit de faptul că legea (O.U.G. nr. 24/2008) a fost promovată pentru a permite accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, ca parte a poliției politice. - excepția lipsei calității procesuale active și a calității de reprezentat a C.N.S.A.S. vor fi respinse având în vedere că legea a stabilit că persoanele îndreptățite care solicită accesul la propriul dosar trebuie să adreseze o cerere către C.N.S.A.S. dar această autoritate publică poate efectua verificări și ca urmare a sesizării din oficiu și în urma cercetărilor efectuate se poate formula acțiune în constatare instanței de contencios administrativ.

Astfel, în art. 24 din O.U.G. nr. 24/2008 au fost stabilite atribuțiile C.N.S.A.S., iar notele de constatare care sunt aprobate și avizate se înaintează instanței de contencios administrativ pentru constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității. - excepția necompetenței materiale va fi respinsă pentru că art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, modificat prin Legea nr. 293/2008 a stabilit competența exclusivă în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, suntem în prezența unei competențe exclusive, speciale stabilită printr-o dispoziție expresă a legii și nu poate fi contestată competența materială a instanței care a soluționat cauza în fond.

Referitor la aspectul necompetenței instanței pentru că nu se pot cenzura actele administrative de comandament militar, se constată că acest aspect se încadrează în motive de inadmisibilitate și nu în cele privind competența instanței de contencios administrativ. Oricum, indiferent de aspect se constată că în cauză nu se analizează un act administrativ de comandament militar pentru a se analiza dacă este admisibilă sau nu acțiunea în contencios administrativ. - Pe fondul recursului se vor respinge susținerile recurentului ca nefondate. Recurentul nu neagă calitatea sa de lucrător în aparatul fostei Securități dar încearcă să justifice activitatea desfășurată arătând că nu au fost luate măsuri directe împotriva celor vizați de acțiunile sale și că și-a desfășurat activitatea sub comandă militară ierarhică.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este considerată orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din interpretarea acestui text rezultă că pentru a stabili calitatea de lucrător al Securității trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - persoana să fi avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității, inclusiv acoperit, în perioada 1945 - 1989; - persoana să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu probele aflate la dosar s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții deoarece recurentul a fost ofițer de Securitate și în această calitate, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Referitor la aceste probe s-au depus la dosar dovezi din care rezultă că a participat la identificarea autorului unor scrisori cu caracter dușmănos, verificările vizând pe foștii membri P.N.Ț., P.N.L. și legionari, ceea ce presupune încălcarea dreptului la viață privată prevăzut de art. 88 din Constituția României din 1952, a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 85 lit. a) și b) din Constituția României din 1952. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ș.A. împotriva sentinței nr. 2267 din 112 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2011.