ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2409/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2409/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Ordonanța nr.
716/P/2010 din data de 9 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public S.M.
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen.,
art. 289 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.
Totodată prin
ordonanța menționată s-a dispus disjungerea și
declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe
pentru
efectuarea de cercetări față de C.A. - consilier juridic la B.C.R. - sucursala
Covasna, V.F.F. - fost director general al SC A.A. SRL și M.T. sub aspectul
săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor
prevăzute de art. 288, art. 291, art. 215
alin. (1) și (3) C. pen.
Pentru a
adopta această soluție, procurorul a reținut în esență că prin plângerea
formulată la data de 4 august 2010 de către F.F. și F.E., s-a solicitat
efectuarea de cercetări față de C.A. - consilier juridic la B.C.R. - Sucursala
Covasna, V.F.F. - fost director general al SC A.A. SRL Sfântu Gheorghe, F.M. -
fost administrator al SC A.A. SRL Sfântu Gheorghe și M.T. sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 291, art. 215 alin. (1)
și (3) C. pen.
Totodată
aceștia au formulat plângere penală și împotriva notarului public S.M. pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen.
Petenții au
arătat în plângerea formulată că în anul 2003 au girat pentru obținerea de
către SC A.A. SRL reprezentată prin F.B.M. a unui împrumut de la B.C.R., sucursala
Covasna, sens în care s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 33 din 9 ianuarie
2003 la BNP S.M., între giranți și B.C.R., sucursala Covasna prin mandatar C.A.;
în fapt nu s-au prezentat la sediul BNP S.M. la data autentificării
contractului de garanție imobiliară, deși actul poartă semnăturile lor; aceste
contracte nu au fost semnate în fața notarului public și nici la bancă, ci în
diverse locații, iar notarul public se face vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzută de art. 289 C. pen.
Din actele de
cercetare efectuate în cauză de către procuror acesta a reținut că la data de 9
ianuarie 2003 între B.C.R. S.A., sucursala Covasna, (în calitate de
împrumutător ) și SC A.A. SRL (în calitate de împrumutat), reprezentată prin F.B.M.
și
F.F. și F.E. (giranți cu ipotecă) a
intervenit contractul
de credit nr. 1283 din 29 ianuarie 2003, în baza
căruia banca a acordat împrumutatului un credit global de exploatare în sumă de
5.500.000.000 lei.
Prin
contractul de garanție imobiliară nr. 1283/4 din 9 ianuarie 2003
petenții, în calitate de giranți în contractul de
credit nr. 1283 din 9 ianuarie 2003 au
consimțit să garanteze
obligațiile de plată izvorâte din acordarea creditului global de exploatare în
sumă de 5.500.000.000 lei prin ipotecă de rang
I
asupra
imobilului situat în Sfântu Gheorghe , jud. Covasna, înscris în C.F. nr. 4548
Sfântu Gheorghe, număr ord. A+1, număr top. 103/1/1/a/2/XVIII.I,
103/1/1/b/2/XVIII.I și 102/3/XVIII.I proprietatea giranților F.F. și F.E.
Contractul de
garanție imobiliară a fost încheiat între F.F. și F.E. - giranți și B.C.R., sucursala
Covasna, prin mandatar C.A., contract autentificat sub nr. 33 din 9 ianuarie 2003
la BNP S.M.
Pentru
infracțiunea pentru care se solicită însă a se efectua cercetări față de
notarul public S.M., respectiv 289 C. pen. s-a împlinit însă termenul de
prescripție a răspunderii penale la data de 9 ianuarie 2008. Același termen de
prescripție al răspunderii penale este prevăzut și pentru infracțiunile
prevăzute de art. 246, art. 288, art. 290 și art. 291 C. pen.
Împotriva
acestei ordonanțe au formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Brașov petenții F.F. și F.E., solicitând desființarea
ordonanței atacate întrucât este netemeinică și nelegală și reluarea
cercetărilor în vederea tragerii la răspundere penală a notarului și a celorlalți
făptuitori indicați în plângere.
În motivarea plângerii petenții au arătat că au
înțeles să se plângă
împotriva notarului public S.M. și pentru
infracțiunea de înșelăciune cu care au sesizat procurorul „in rem"
infracțiune pentru care nu s-a prescris răspunderea penală sens în care se
impune infirmarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și efectuarea de
cercetări față de toți făptuitorii relativ la starea de fapt cu care au fost
sesizate organele de cercetare penală.
Prin Ordonanța
din data de 17 ianuarie 2011 adoptată în dosarul 909/11/2/2010 de către
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Brașov s-a respins
ca nefondată plângerea formulată de petenți împotriva ordonanței 9 decembrie 2010
adoptată în dosarul nr.
716/P/2010 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ordonanță
menținută în
integralitatea ei.
În motivarea
ordonanței adoptate Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Brașov a arătat în esență că de la momentul autentificării contractelor de
credit respectiv garanție imobiliară (ianuarie 2003 ) contestate de către soții
F. și până la cel al formulării plângerii penale ce face obiectul dosarului
716/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov au trecut mai mult
de 5 ani, împlinindu-se astfel termenul de prescripție al răspunderii penale
prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen.; acest articol prevede că termenul de
prescripție al răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani, când legea
prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an,
dar care nu depășește 5 ani, situație aplicabilă în cazul infracțiunilor
reclamate de persoanele vătămate ca fiind comise de notarul public. Ori,
potrivit art. 10 lit. g) C. proc. pen., împlinirea termenului de prescripție al
răspunderii penale constituie unul dintre cazurile în care punerea în mișcare a
acțiunii penale este împiedicată, iar din această cauză, nu se poate dispune
începerea urmăririi penale, care în conformitate cu art. 228 alin. (1)
C. proc. pen. se demarează doar când „din
cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul
dintre
cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale
prevăzute la art. 10 C. proc. pen.".
Împotriva
ambelor rezoluții au formulat plângere la instanță petenții F.F. și F.E.
solicitând desființarea acestora și
trimiterea
cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru refacerea
urmăririi penale întrucât aceasta nu a fost completă, procurorul
nu a
analizat motivele plângerii formulate și nu a efectuat o analiză a tuturor
probelor prin raportare la toate infracțiunile reclamate in rem și prin urmare
cu a căror cercetare a fost investit, iar pe altă parte probele administrate
sunt incomplete.
În motivarea
plângerii formulate petenții au arătat în esență că procurorul care a
instrumentat cazul nu s-a pronunțat asupra infracțiunii de înșelăciune
reclamate „in rem" împotriva notarului sens în care se impune trimiterea
cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Brașov, pentru refacerea
urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la
competență, deoarece numai Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov este
competent să cerceteze infracțiunea reclamată de înșelăciune împotriva
notarului, cercetarea acestuia atrăgând și competența cercetării celorlalți
făptuitori.
Prin sentința
penală nr. 30F din 16 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și
pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca
nefondată
plângerea formulată de petenți, menținută ordonanța atacată
și totodată
au fost obligați petenții
I
a plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Pentru a se
hotărî astfel s-au reținut următoarele:
Din actele de
cercetare efectuate de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Brașov în dosarul 716/P/2010 rezultă că la data de 9 ianuarie 2003
între B.C.R. S.A., sucursala Covasna, (în calitate de împrumutător) și SC A.A.
SRL (în calitate de împrumutat), reprezentată prin F.B.M. și F.F. și F.E.
(giranți cu ipotecă) a intervenit contractul de credit nr. 1283 din 9 ianuarie 2003,
în baza căruia banca a acordat împrumutatului un credit global de exploatare în
sumă de 5.500.000.000 lei.
Prin
contractul de garanție imobiliară nr. 1283/4 din 9 ianuarie 2003 încheiat la
același notar public BNP S.M. și autentificat sub nr. 33 din 9 ianuarie 2003
petenții, în calitate de giranți în contractul de credit nr.
1283 din 9 ianuarie 2003 au consimțit să
garanteze obligațiile de plată izvorâte din
acordarea creditului global
de exploatare în sumă de 5.500.000.000 lei
prin
ipotecă de rang
I
asupra imobilului situat în Sfântu Gheorghe,
jud.
Covasna, înscris în C.F. nr. 4548 Sfântu Gheorghe, număr ord. A+1, număr top.
103/1/1/a/2/XVIII.I, 103/1/1/b/2/XVIII.I și 102/3/XVIII.I proprietatea
giranților F.F. și F.E.
La data de 29 ianuarie
2004 a mai fost încheiat între aceleași părți
Actul
Adițional la Contractul de Credit nr. 1283 din 9 ianuarie 2003 care poartă de
asemenea
semnătura giranților, în care sunt prevăzută noile termene și rate de
rambursare a creditului, stabilite de comun acord între părți.
În mod
judicios a apreciat procurorul care a instrumentat dosarul că în raport de data
încheierii contractelor de împrumut ( 9 ianuarie 2003 ) și respectiv de
garanție imobiliară (9 ianuarie 2003 ) și a actului adițional (29 ianuarie 2004)
s-a împlinit conform art. 122 lit. d) C. pen. la data de 9 ianuarie 2008 și
respectiv 29 ianuarie 2009 termenul de prescripție a răspunderii penale a
notarului S.M. în ceea ce privește infracțiunile reclamate respectiv art. 246, art.
288, art. 289, art. 290 și art. 291 C. pen.
Având în
vedere că această împrejurare constituie potrivit art. 10 lit. g) C. proc. pen.,
unul dintre cazurile în care punerea în mișcare a acțiunii penale este
împiedicată, în mod corect a reținut procurorul că raportat la această situație
nu se poate dispune începerea urmăririi penale, care în conformitate cu art.
228 alin. (1) C. proc. pen. se demarează doar când „ din cuprinsul actului de
sesizare sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare
a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art. 10 C. proc. pen.
".
Este adevărat
că pentru infracțiunea de înșelăciune termenul în
care se prescrie răspunderea penală este mai mare, date fiind limitele
de
pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, însă din
cuprinsul plângerii formulate la procuror nu rezultă că petenții s-ar fi plâns
împotriva notarului public pentru o astfel de infracțiune. Ea nu rezultă nici
din încadrarea în drept pe care petenții au dat-o stării de fapt cu care au
sesizat procurorul și nici din descrierea faptelor efectuată în actul de
sesizare.
Chiar dacă
corespunde realității că petenții au sesizat procurorul „in rem" respectiv
cu o stare de fapt, nu rezultă din plângerea adresată procurorului că aceștia
s-ar fi plâns că ar fi fost înșelați de activitatea desfășurată de notarul
public S.M.; nu rezultă în ce manieră, și la ce dată ar fi fost induși în
eroare de notar, ba mai mult, din starea de fapt descrisă în plângere rezultă
că petenții nu s-au aflat în niciun moment în
fața
notarului public menționat care ar fi autentificat contractele semnate
anterior,
în alte locații, de către giranți, tocmai aceasta fiind activitatea
infracțională pe care o reproșează notarului; ori în această situație este
greu de acceptat că petenții au înțeles să
sesizeze procurorul și cu faptul
că notarul public i-ar fi indus în
eroare, cu prilejul încheierii contractelor amintite și în mod judicios a
procedat procurorul neanalizând o atare infracțiune despre care nu existau nici
măcar indicii ale comiterii ei.
Pentru această
infracțiune petenții se pot adresa însă oricând, până la împlinirea termenului
de prescripție, parchetului, cu o nouă plângere, în vederea efectuării de
cercetări relativ la notar și pentru această faptă.
Împotriva
acestei din urmă sentințe, petenții F.F. și F.E. au formulat recursurile de
față.
Recursurile
sunt inadmisibile.
Potrivit art.
278
1
alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție
de neîncepere a urmăririi penale sau a
ordonanței, persoana vătămată ,
precum și orice alte persoane pot face
plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii,
competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit art.
278
1
alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o
poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII
pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de
judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac,
astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data
pronunțării.
Așa fiind, Înalta
Curte, în conformitate cu prevederile art. 385
15
alin. (1) pct. 1
lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de
petiționarii F.F. și F.E.
În temeiul
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la
plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii
F.F.
și F.E.
împotriva sentinței penale nr. 30F din 16
martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală
și pentru cauze cu
minori.
Obligă recurenții petiționari la plata sumei de
câte 100 lei, cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 15 iunie 2011.