ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5625/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererile introduse la datele de 19 decembrie 2008 și 5 februarie 2009 la Curtea

de Apel București, revizuienții B.F.S. și B.F.D.M. au solicitat revizuirea

deciziei civile nr. 1785 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel București

aceasta fiind contrară deciziei nr. 1775 din 9 septembrie 2002 pronunțată de

aceeași instanță și a deciziei nr. 725 din 20 aprilie  2005 pronunțată de

Curtea de Apel București.

In motivarea cererii de revizuire, revizuienții au

arătat că prin decizia civilă nr. 1785 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel București, se desființează puterea de lucru judecat dată de deciziile nr.

1775 din 9 septembrie 2002 și respectiv nr. 725 din 20 aprilie 2005, calea ce

trebuia urmată fiind revizuirea și nu obținerea unei a treia hotărâri

judecătorești.

O altă critică pe care revizuienții înțeleg să o

aducă deciziei civile nr. 1785 din 24 noiembrie 2008 constă în faptul că în

realitate această hotărâre o înlătură pe I.M. de la moștenirea tatălui său O.H.

Revizuienții au mai susținut că instanța de recurs nu

s-a pronunțat asupra valabilității contractului de vânzare-cumpărare din 29

iulie 1997, anulat de decizia nr. 725 din 20 aprilie 2005 pronunțată de Curtea

de Apel București.

O ultimă critică vizează faptul că instanța s-a

pronunțat plus petită, lărgind cadrul procesual prin introducerea în cauză în

calitate de pârâtă a O.C. Ilfov.

Cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1785 din

24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel, secția a IV-a civilă, este

nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin sentința civilă nr. 3316/2007 a Judecătoriei

Buftea s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B.C.

împotriva intervenienților B.F.S. și B.F.D.M. și ca inadmisibilă față de pârâta

I.M.

S-a reținut că în privința pârâtei operează

autoritatea de lucru judecat, părțile judecându-se anterior într-un litigiu

soluționat irevocabil, iar cu privire la intervenienți s-a apreciat că titlul

de proprietate al acestora din urmă asupra terenului în litigiu este preferabil

celui deținut de reclamant.

Apelul declarat de reclamant a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 1623/A/2007 a Tribunalului București, secția a V-a

civilă.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul B.C.

arătând că decizia nr. 725/2005 a Curții de Apel București invocată de pârâtă

nu poate produce efecte întrucât pârâtul din acel litigiu era decedat chiar

înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, fapt cunoscut de

pârâtă, că aceasta nu a fost proprietara terenului și nici nu putea transmite

ceea ce nu avea, solicitând modificarea hotărârilor anterioare și admiterii

acțiunii.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin

decizia nr. 1785 din 24 noiembrie 2008 a admis recursul formulat de reclamantul

B.C., a modificat decizia recurată și a admis apelul, a schimbat în parte

sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea, obligându-i pe intervenienții

B.F.D.M. și B.F.S. să lase reclamantului în posesie și proprietate terenul în

suprafață de 180 m.p., situat în comuna Corbeanca, județul Ilfov.

A dispus înscrierea în cartea funciară a terenului pe

numele reclamantului.

A menținut dispozițiile sentinței privind respingerea

acțiunii față de pârâta I.M. pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reținut, în

esență, următoarele:

Terenul în litigiu a fost proprietatea defunctului O.H.

ai cărui moștenitori sunt pârâta I.M. și numiții O.S., în calitate de soție

supraviețuitoare și O.C. în calitate de fiu, situație de drept reținută în

certificatul de moștenitor din 1999 întocmit de BNP G.D.

Prin același act, moștenitorii și-au partajat

voluntar bunurile, terenul în litigiu fiind atribuit pârâtei.

O.S. înstrăinase însă terenul în litigiu încă din

anul 1997 către numitul M.S.U. prin act autentic de vânzare-cumpărare.

Cumpărătorul a decedat iar moștenitorii acestuia au

înstrăinat la rândul lor terenul către reclamant, prin act autentic în anul

1999 anterior eliberării certificatului de moștenitor și a partajului voluntar.

Constatând că terenul în litigiu nu face parte din masa

partajabilă, notarul a emis o încheiere de îndreptare a erorii materiale.

Prin decizia civilă nr. 725 din 20 aprilie 2005 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a dispus anularea actului

încheiat în anul 1997 cu privire la teren la cererea pârâtei în contradictoriu

cu primul cumpărător M.S.U., deși pârâta avea cunoștință la data introducerii

acelei acțiuni că primul cumpărător decedase.

Ulterior aceeași pârâtă a înstrăinat terenul în

litigiu către intervenienții din prezenta cauză, invocând drept act de

proprietate certificatul de moștenitor din 1999, fără a aminti însă de

încheierea de rectificare notarială prin care terenul nu mai face parte din

masa partajabilă și implicit nu putea fi atribuit în lotul pârâtei în cadrul

partajului voluntar.

In aceste condiții Curtea de Apel a apreciat în

circumstanțele cauzei că actul de proprietate al reclamantului este mai bine

caracterizat decât cel al intervenienților.

In ceea ce privește autoritatea de lucru judecat dată

de decizia civilă nr. 1775 din 9 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, se constată că prin această decizie a fost

respins recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei civile nr. 428

din 11 martie 2002 a Tribunalului București, prin care s-a anulat ca netimbrat

apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3748 din 12 noiembrie 2001 a

Judecătoriei Buftea.

Din lecturarea cererii de revizuire nu rezultă

motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., care să justifice

temeinicia cererii, întrucât aspectele invocate sunt chestiuni care țin de

fondul cauzei analizate riguros de către instanța de recurs.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „există

hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate".

Or, în prezenta cauză nu ne aflăm în niciuna dintre

situațiile prevăzute de textul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1785

din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă,

formulată de revizuenții B.F.S. și B.F.D.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie

2010.