ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5183/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria sector 1 București sub nr. 12112 din 12 august 2002, reclamanții M.R. și B.B. au chemat în judecată pe pârâții A.F.I., M. B. prin P.G., N.M.E. și N. M.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1028 din 6 martie 1997 încheiat între P.M.B. și pârâții persoane fizice, cu privire la ap. nr. 4 situat în București, Str. Știrbei Vodă, în suprafață utilă de 210,30 m.p., precum și cota indiviză de 6,84 % din părțile de folosință comună și 20,93 m.p. teren aferent. S-a solicitat, totodată, obligarea pârâților la lăsarea imobilului în deplină proprietate și posesie reclamanților și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că întreg imobilul din Str. Știrbei Vodă a fost trecut fără titlu în proprietatea statului, întrucât autoarea lor, M.S., era exceptată de la naționalizare, încadrându- se în prevederile art. II din Decretul nr. 92/1950 și, în aceste condiții, apartamentul în litigiu nu putea forma obiectul vânzării, conform art. l și 9 din Legea nr. 112/1995 și art. l alin. (3), (4) și (5) din H.G. nr. 11/1997. Urmare a decesului pârâtului N.M.E., calitatea sa procesuală a fost preluată de moștenitorii N.M.S. (deja pârâtă în cauză) și N.M.C. Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 10264 din 22 noiembrie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâți, și a respins acțiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală a activă.

Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței menționate a fost admis prin decizia civilă nr. 1242 din 30 mai 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, dispunându-se anularea hotărârii apelate și reținerea cauzei pentru evocarea fondului. Evocând fondul, tribunalul a constatat că la 26 octombrie 2003 a decedat reclamantul B.B., calitatea sa procesuală fiind preluată de moștenitoarea B.L. : Prin decizia civilă nr. 789 pronunțată la 18 noiembrie 2005 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților M.R. și B.L. și s-a admis în parte acțiunea, fiind obligați pârâții M.M.S. și N.M.C. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu.

S-a respins, ca nefondată, cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1028 din 6 martie 1997 încheiat între P.M.B. și pârâții N.M.S. și M. M.E. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamanții M. R. și B.L. și pârâții N.M.S. și M.M. C. Prin petiția înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă, la 22 ianuarie 2010, recurentul pârât N.M.C. a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivată de împrejurarea că reclamanții nu au titlu de proprietate original și nici hotărâre de reconstituire a dreptului de proprietate, definitivă și irevocabilă, ci numai o copie a acestuia eliberată de Arhivele Naționale, în baza căreia nu puteau promova acțiune în revendicare prin comparare de titluri.

În acest context recurentul pârât a solicitat constatarea dreptului său de proprietate ca urmare a aplicării Legii nr. 1/2009, confirmate prin decizia Curții Constituționale nr. 1351 din 10 decembrie 2008, și a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 26 pct. l și 2 din Legea nr. 7/1996 republicată. S-a susținut că textul de lege menționat, care prevede că pentru a se putea dispune de dreptul de proprietate și pentru a se valorifica acest drept, trebuie în prealabil intabulat și înscris în cartea funciară, încalcă dispozițiile constituționale ale art. l pct. l și art. 16, întrucât nu se reglementează consecințele încălcării acestei dispoziții legale. Printr-o cerere distinctă, același recurent a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 16 alin. (l) din Legea nr. 10/1996 privind A. N.S., text ce încalcă principiul supremației legii, art. 21 alin. (3) și art. 20 alin. (2) din Constituție, coroborat cu art. 6 din C.E.D.O.

și Protocolul Adițional nr. l la C.E.D.O. În ședința publică de la 26 ianuarie 2010, recurentul pârât M.M. C. prin celălalt apărător (avocat I.C.) a invocat alte două excepții, respectiv lipsa calității procesuale pasive a clientului său pe capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. Curtea de Apel București a calificat cele două excepții invocate oral ca motive de ordine publică, conform dispoziției art. 306 alin. (2) C. proc. civ. , astfel încât a reținut că acestea urmează să fie dezbătute odată cu fondul recursului. Aceeași calificare s-a dat și celor trei excepții de ordine publică depuse în scris de recurentul pârât prin cererea formulată la 22 ianuarie 2010, considerându-se că este prioritară soluționarea cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Prin încheierea de la 26 ianuarie 2010, Curtea de apel a respins, ca neîntemeiate, cererile de sesizare a Curții Constituționale, reținând că textele legale a căror neconstituționalitate s-a invocat nu au legătură cu soluționarea fondului cauzei, al cărui obiect îl reprezintă constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu, respectiv revendicarea acestuia. În aceeași ședință publică, părțile au pus concluzii cu privire la excepțiile invocate ca motive de recurs de ordine publică, cât și cu privire la cele două recursuri. Pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea asupra recursurilor la 2 februarie 2010. Împotriva încheierii din 26 ianuarie 2010 a declarat recurs, înregistrat la 27 ianuarie 2010, pârâtul recurent N.M.C., criticând soluția de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate, fără a-1 motiva în fapt și în drept.

La 5 octombrie 2010, recurentul pârât a depus la dosar motive de recurs dezvoltate, precizând că înțelege să susțină motivarea prealabilă a recursului, având în vedere că respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu este motivată. Invocându-se motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat de către recurent că, prin introducerea acțiunii fără ca reclamanta să-și fi înscris anterior titlul în cartea funciară, s-a încălcat decizia Curții Constituționale nr. 73/2007, care a statuat că numai un titlu de proprietate înscris în cartea funciară poate fi opus terților. În susținerea recursului s-a depus la dosar, în copie, decizia menționată.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea va constata că, deși recursul a fost declarat în termenul legal de 48 de ore de la data pronunțării încheierii recurate, din 26 ianuarie 2010, fiind înregistrat la Curtea de Apel București, secția a IX-a la 27 ianuarie 2010, a fost motivat abia la 5 octombrie 2010, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 303 C. proc. civ. Se va reține că trimiterea recurentului la concluziile formulate anterior nu poate echivala cu o motivare a recursului, deoarece, fiind întocmite înainte de data pronunțării încheierii atacate, acestea reprezintă poziția părții cu privire la chestiunea în discuție, iar nu o critică a hotărârii, care nu fusese încă pronunțată.

În consecință, urmează a se reține că recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care se va constata nulitatea acestuia, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul N.M.C. împotriva încheierii de ședință din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2010.