ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5183/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5183/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Judecătoria sector 1 București sub nr. 12112 din 12 august 2002, reclamanții M.R.
și B.B. au
chemat în judecată pe pârâții A.F.I.,
M.
B. prin P.G., N.M.E. și N.
M.S.,
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate
nulitatea absolută a contractului de
vânzare-cumpărare nr. 1028 din 6 martie 1997 încheiat între P.M.B. și pârâții
persoane fizice, cu privire la ap. nr. 4 situat în București, Str. Știrbei
Vodă, în
suprafață utilă de 210,30 m.p.,
precum și cota indiviză de 6,84 % din părțile
de folosință comună și
20,93 m.p. teren aferent.
S-a solicitat, totodată, obligarea
pârâților la lăsarea imobilului în deplină proprietate și posesie reclamanților
și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea
acțiunii, reclamanții au arătat că întreg imobilul din Str.
Știrbei Vodă a
fost trecut fără titlu în proprietatea statului, întrucât
autoarea lor, M.S.,
era exceptată de la naționalizare, încadrându-
se în prevederile art. II din Decretul nr.
92/1950 și, în aceste condiții,
apartamentul
în litigiu nu putea forma obiectul vânzării, conform art. l și 9
din
Legea nr. 112/1995 și art. l alin. (3), (4) și (5) din H.G. nr. 11/1997.
Urmare a
decesului pârâtului N.M.E., calitatea sa
procesuală a fost preluată de moștenitorii N.M.S. (deja
pârâtă
în cauză) și N.M.C.
Judecătoria sectorului 1 București,
prin sentința civilă
nr. 10264 din 22
noiembrie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale active a
reclamanților, invocată de pârâți, și a respins
acțiunea ca fiind formulată de
persoane fără calitate procesuală a
activă.
Apelul declarat
de reclamanți împotriva sentinței menționate a fost
admis prin
decizia civilă nr. 1242 din 30 mai 2003 pronunțată de Tribunalul
București, secția
a V-a civilă, dispunându-se anularea hotărârii apelate și
reținerea cauzei pentru evocarea
fondului.
Evocând fondul,
tribunalul a constatat că la 26 octombrie 2003 a decedat
reclamantul B.B.,
calitatea sa procesuală fiind preluată de
moștenitoarea B.L.
:
Prin decizia
civilă nr. 789 pronunțată la 18 noiembrie 2005 de Tribunalul
București, secția
a V-a civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a
reclamanților M.R. și B.L. și s-a admis în parte
acțiunea, fiind obligați pârâții M.M.S. și N.M.C. să lase
reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu.
S-a respins, ca
nefondată, cererea de constatare a nulității absolute a
contractului de vânzare-cumpărare nr. 1028
din 6 martie 1997 încheiat între
P.M.B. și
pârâții N.M.S. și M.
M.E.
Împotriva
deciziei menționate au declarat recurs reclamanții M.
R. și B.L. și
pârâții N.M.S. și M.M.
C.
Prin petiția
înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a
civilă, la 22
ianuarie 2010, recurentul pârât N.M.C. a invocat
excepțiile lipsei calității
procesuale active a reclamanților, motivată de
împrejurarea că reclamanții nu au titlu de proprietate
original și nici
hotărâre de reconstituire a
dreptului de proprietate, definitivă și irevocabilă,
ci numai o copie a acestuia eliberată de Arhivele
Naționale, în baza căreia
nu puteau
promova acțiune în revendicare prin comparare de titluri.
În acest context
recurentul pârât a solicitat constatarea dreptului său
de proprietate
ca urmare a aplicării Legii nr. 1/2009, confirmate prin decizia Curții
Constituționale nr. 1351 din 10 decembrie 2008, și a invocat excepția de
neconstituționalitate a art. 26 pct. l și 2 din Legea nr. 7/1996 republicată.
S-a susținut că
textul de lege menționat, care prevede că pentru a se
putea dispune de
dreptul de proprietate și pentru a se valorifica acest drept,
trebuie în
prealabil intabulat și înscris în cartea funciară, încalcă dispozițiile
constituționale ale art. l pct. l și art.
16, întrucât nu se reglementează consecințele încălcării acestei dispoziții
legale.
Printr-o cerere
distinctă, același recurent a invocat excepția de
neconstituționalitate
a art. 16 alin. (l) din Legea nr. 10/1996 privind A.
N.S., text ce
încalcă principiul supremației legii, art. 21 alin. (3)
și art. 20 alin. (2) din Constituție,
coroborat cu art. 6 din C.E.D.O. și Protocolul Adițional nr. l la C.E.D.O.
În ședința
publică de la 26 ianuarie 2010, recurentul pârât M.M.
C. prin celălalt apărător (avocat I.C.)
a invocat alte două
excepții, respectiv
lipsa calității procesuale pasive a clientului său pe capătul
de cerere privind nulitatea contractului de
vânzare-cumpărare, precum și
excepția
lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Curtea de Apel
București a calificat cele două excepții invocate oral
ca motive de
ordine publică, conform dispoziției art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
, astfel încât a
reținut că acestea urmează să fie dezbătute odată cu
fondul recursului.
Aceeași calificare s-a dat și celor
trei excepții de ordine publică
depuse în
scris de recurentul pârât prin cererea formulată la 22 ianuarie 2010,
considerându-se că este prioritară soluționarea
cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de
neconstituționalitate invocate.
Prin încheierea de la 26 ianuarie 2010,
Curtea de apel a respins, ca
neîntemeiate,
cererile de sesizare a Curții Constituționale, reținând că textele
legale
a căror neconstituționalitate s-a invocat nu au legătură cu soluționarea
fondului cauzei, al cărui obiect îl reprezintă constatarea
nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu,
respectiv revendicarea
acestuia.
În aceeași ședință publică, părțile au
pus concluzii cu privire la
excepțiile
invocate ca motive de recurs de ordine publică, cât și cu privire la
cele două recursuri.
Pentru a se da
posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a
amânat pronunțarea asupra recursurilor
la 2 februarie 2010.
Împotriva
încheierii din 26 ianuarie 2010 a declarat recurs, înregistrat la 27 ianuarie 2010,
pârâtul recurent N.M.C., criticând soluția de respingere a excepțiilor de
neconstituționalitate, fără a-1 motiva în fapt și în drept.
La 5 octombrie 2010,
recurentul pârât a depus la dosar motive de recurs
dezvoltate, precizând că înțelege să
susțină motivarea prealabilă a
recursului,
având în vedere că respingerea cererii de sesizare a Curții
Constituționale
nu este motivată.
Invocându-se
motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., s-a
arătat de către recurent că, prin introducerea acțiunii
fără ca
reclamanta să-și fi înscris anterior titlul în cartea funciară, s-a încălcat
decizia Curții
Constituționale nr. 73/2007, care a statuat că numai un titlu de
proprietate
înscris în cartea funciară poate fi opus terților.
În susținerea recursului s-a depus la
dosar, în copie, decizia menționată.
Examinând actele
și lucrările dosarului, Curtea va constata că, deși recursul a fost declarat în
termenul legal de 48 de ore de la data pronunțării
încheierii recurate, din 26 ianuarie 2010,
fiind înregistrat la Curtea de Apel
București,
secția a IX-a la 27 ianuarie 2010, a fost motivat abia la 5 octombrie 2010, cu
depășirea
termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ.
și a dispozițiilor art. 303 C. proc. civ.
Se va reține că trimiterea
recurentului la concluziile formulate anterior nu poate echivala cu o motivare
a recursului, deoarece, fiind
întocmite
înainte de data pronunțării încheierii atacate, acestea reprezintă
poziția părții cu privire la chestiunea în
discuție, iar nu o critică a hotărârii,
care
nu fusese încă pronunțată.
În consecință,
urmează a se reține că recursul nu a fost motivat în
termenul prevăzut de lege, motiv
pentru care se va constata nulitatea
acestuia,
conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul
recursul declarat de pârâtul N.M.C.
împotriva încheierii de ședință din 26 ianuarie 2010 a
Curții de Apel
București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea
intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2010.