ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 655/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2074 din 14

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis acțiunea formulată de B.N.

în contradictoriu cu pârâta C.J. Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, care

a fost obligată să plătească reclamantului suma de 69.458.235 lei cu titlu de

daune interese, iar reclamantul a fost obligat să plătească în contul

expertului A.D. suma de 5.282 lei reprezentând diferență de onorariu expertiză

neachitată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul B.N. a investit instanța cu o cerere în

pretenții, solicitând obligarea pârâtei C.J. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991

Iași la plata sumei de 784.000.000 lei (RON) cu titlu de daune interese

moratoriu pentru prejudiciul produs, prin lipsa de folosință asupra terenului

al cărui proprietar este, prin neexecutarea obligației impuse prin decizia

civilă nr. 581 din 1 iulie 2005 a Tribunalului Iași.

Curtea de Apel Iași, secția civilă,

prin decizia civilă, a admis apelul formulat de C.J.F.F., împotriva sentinței

civile nr. 2074 din 14 noiembrie 2009 a Tribunalului Iași, pe care a anulat-o

și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, reclamantul a probat întinderea prejudiciului suferit prin

neexecutarea de către pârâtă a obligației instituite prin decizia civilă nr. 1058/2005

a Tribunalului Iași, titlu executoriu, împiedicându-l să-și exercite atributele

de proprietate asupra terenului în suprafață de 9,8 ha prin neeliberarea titlului de proprietate.

S-a mai reținut, de asemenea, că în

conformitate cu dispozițiile art. 1 din Titlu XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, prezentul litigiu a

fost calificat ca fiind unul de fond funciar ivit în urma aplicării

dispozițiilor Legii nr. 18/1991. În atare situație, competentă să soluționeze

litigiul este Judecătoria Iași.

Împotriva deciziei civile mai sus

enunțată, a declarat recurs reclamantul B.N., criticând-o ca fiind netemeinică

și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Obiectul acțiunii noastre, nu

poate fi calificat de către instanță ca fiind unul de fond funciar, câtă vreme

a fost delimitat clar acest obiect. Cererea se află sub imperiul dispozițiilor

normative ale executării silite, respectiv obligația de a face;

- Instanța de apel nu putea să

recalifice litigiul, în sensul că nu putea să aprecieze că acesta este de fond

funciar.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc.

civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența

acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori dacă este

cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competentă.

În speță, instanța de apel în mod

judicios a calificat litigiul ca fiind unul de fond funciar în urma aplicării

dispozițiilor Legii nr. 18/1991, iar în urma acestei calificări a statuat că,

este competentă să judece pricina Judecătoria Iași ca instanță de fond.

La baza calificării mai sus

menționată au stat dispozițiile art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente „în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a

altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991

republicată și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere (…) procedura în

față instanțelor de judecată, fiind cea prevăzută de acest titlu, care se va

completa cu cele ale Codului de procedură civilă.

În sprijinul celor menționate sunt

și dispozițiile art. 5 C. proc. civ., care prevăd în alin. (1) că „hotărârile

pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță

sunt supuse numai recursului”. Aceste dispoziții putând fi coroborate cu cele

ale art. 1 alin. (1), art. 2 pct. 3 și art. 282

1

alin. (1) C. proc.

civ.

Prin urmare, față de cele reținute,

Înalta Curte va reține că, instanța de apel, prin admiterea apelului formulat

de C.J.F.F. Iași și anularea sentinței civile nr. 2074 din 14 noiembrie 2009 a Tribunalului Iași, precum și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iași, a pronunțat o decizie temeinică și dată cu aplicarea corectă a legii.

Așadar, se va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei nr. 63 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2011.