ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6896/2012

Asupra cauzei civile

de față,constată următoarele:

La data de 30 iunie 2011, s-a înregistrat pe

rolul Tribunalului Iași, sub nr. 9820/99/2011, cererea de revizuire formulată

de revizuenta B.C. împotriva deciziei nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului

Iași, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații I.V., I.C., I.I.C., I.S.G.

și I.C.O.

În motivarea cererii de

revizuire, petenta a arătat că hotărârea judecătorească sus-menționată este potrivnică

în raport cu decizia civilă nr. 785 din 18 noiembrie 1994 a Curții de Apel Iași.

Prin decizia nr. 785/1994,

Curtea de Apel Iași a admis recursul introdus de reclamantul I.C. împotriva sentinței

civile nr. 518 din 9 septembrie 1994 a Tribunalului Iași, în contradictoriu cu Comisia

locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 S.P., a casat hotărârea atacată și în fond,

a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâtei să efectueze,

în favoarea reclamantului și a celorlalte persoane îndreptățite, punerea în posesie

pentru suprafața de 8,64 ha teren, situat pe raza comunei S.P. și să-i elibereze

actul constatator al acestei operațiuni, respectiv procesul verbal, a obligat Comisia

să plătească 20.000 RON cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul întregului

proces.

Revizuenta, alături de

frații săi, I.V. și I.C., în prezent decedat, sunt moștenitorii lui I.I.C., cel

care a solicitat în anul 1953 trecerea suprafeței de teren de 8,64 ha în proprietatea

statului.

I.C. s-a adresat C.E.D.O.

cu cerere de acordare despăgubiri pentru neexecutarea deciziei din 1994, iar prin

hotărârea din 17 iunie 2008, Curtea

a hotărât că

statul pârât

trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, in termen de 3 luni de la data rămânerii

definitive a hotărârii, executarea deciziei din 18 noiembrie 1994 a Curții de Apel

Iași, în caz contrar să plătească reclamantului, în același termen de 3 luni, suma

de 20.000 euro, a mai dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 euro daune

morale.

Prin sentința

civilă nr. 344 din 9 februarie 2010, Judecătoria Pașcani a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamantul I.V. în contradictoriu cu pârâții I.C. și B.C., a constatat

că fiecăreia dintre părți îi revine o cotă de 1/3 din suma de 20.000 de euro obținută

prin hotărârea pronunțată de C.E.D.O. în data de 17 iunie 2008 în cauza Irimia vs.

România, l-a obligat pe pârâtul I.C. să înmâneze reclamantului și celeilalte pârâte

suma de 6.666,66 euro pentru fiecare, reprezentând cota de 1/3 din suma 20.000 euro

și la 1.420 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs moștenitorii lui I.C., decedat pe parcursul

procesului, care a fost admis prin decizia nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului

Iași, a fost modificată sentința atacată, în sensul că s-a respins acțiunea formulată

de reclamantul I.V., ca neîntemeiată. Motivele de recurs au vizat includerea, în

mod greșit, a sumei de 20.000 euro în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului

I.I.C., ca urmare a interpretării eronate a hotărârii C.E.D.O., întrucât această

sumă ar reprezenta sancțiunea aplicată statului în raport de valoarea terenului.

Or, hotărârea

C.E.D.O. nu vizează o sancțiune aplicată statului pentru nerespectarea unei hotărâri

judecătorești, ci punerea în aplicare a deciziei din 18 noiembrie 1994, suma de

20.000 de euro reprezentând o sumă corespunzătoare valorii curente a terenului de

8,64 ha.

Cele două

hotărâri potrivnice se referă la aceleași persoane, având aceeași calitate, respectiv

de moștenitori ai defunctului I.I.C.

Revizuenta

mai susține că există contrarietate între cele două hotărâri atât timp cât Curtea

de Apel Iașii a stabilit irevocabil că reclamantul și celelalte persoane îndreptățite

vor fi puse în posesie cu suprafața de teren de 8,64 ha, iar prin decizia a cărei

revizuire se solicită, s-a stabilit că petenta și fratele său, I.V., nu pot primi

cota de 1/3 din suma de 20.000 euro reprezentând contravaloarea terenului.

A solicitat,

în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, anularea

deciziei nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iași, în sensul respingerii recursului

declarat de moștenitorii lui I.C.

În dosar au

depus întâmpinare intimatul I.V., care a solicitat admiterea cererii de revizuire,

și intimații

I.C.,

I.I.C., I.S.G. și I.C.O., care au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca

inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiției triplei identități, de părți, obiect

și cauză între cele două litigii.

Prin decizia civilă

nr. 150 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea acestei instanțe, în raport de motivul de revizuire invocat

și de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând excepția inadmisibilității

cererii de revizuire, în raport de susținerile din întâmpinare, Înalta Curte constată

că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Fundamentul acestui motiv

de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea

mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii,

hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate

de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite,

iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau,

dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat mai

sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla

identitate, de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile

pretins contradictorii.

În speță, revizuenta nu

invocă pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleași

părți și același obiect și temei juridic. În realitate, partea critică decizia

nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iași, în esență, motivat de faptul că a

fost pronunțată fără ca instanța să țină seama de cele statuate prin decizia

nr. 785 din 18 noiembrie 1994 a Curții de Apel Iași în legătură cu punerea în posesie

asupra terenului de 8,64 ha în persoana tuturor celor trei moștenitori ai proprietarului

deposedat și prin hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza „Irimia vs. România” privind

modalitatea cea mai potrivită pentru punerea în aplicare a hotărârii judecătorești

menționate, iar, în cazul imposibilității punerii în aplicare, să se plătească tuturor

persoanelor îndreptățite sume de 20.000 euro reprezentând contravaloarea terenului

în discuție.

Or, în raport de criticile

formulate, revizuenta a formulat, în realitate, „un recurs la recurs”, ceea ce nu

este admisibil față de caracterul irevocabil al deciziei nr. 1590 din 31 mai 2011

și de puterea de lucru judecat de care se bucură o asemenea hotărâre în condițiile

art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Cât privește cerința triplei

identități, cum s-a arătat deja, pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat

pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii

să vizeze aceleași părți, obiect și cauză, cerințe care nu sunt întrunite în speță.

Referitor la identitatea

de părți, această condiție nu este îndeplinită, în primul proces figurând I.C. și

Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei S.P., iar în cel de-al

doilea proces, moștenitorii lui I.C., I.C., I.I.C., I.S.G., I.C.O., precum și revizuenta

B.C. și I.V. Prin urmare, identitatea de părți poate fi reținută doar în ceea ce

privește pe moștenitorii lui I.C. Interesul revizuentei B.C., de a invoca decizia

nr. 785/1994, chiar dacă aceasta nu a fost parte în procesul respectiv, nu interesează

în cazul revizuirii de față, deoarece reprezintă o împrejurare care are legătură

cu puterea de lucru judecat a hotărârii menționate, iar nu cu autoritatea de lucru

judecat a aceleiași hotărâri, care implică, printre altele, identitatea de părți.

Nici condiția identității

de obiect nu este întrunită. Litigiul inițial a avut ca obiect obligarea autorității

locale să efectueze punerea în posesie pentru suprafața de 8,64 ha teren proprietatea

autorului părților din procesul de față și să întocmească proces-verbal în acest

sens. Cel de-al doilea litigiu a avut ca obiect partajul sumei de 20.000 euro reprezentând

contravaloarea terenului în discuție, obținută ca urmare a hotărârii C.E.D.O., și

obligarea pârâtului I.C., în contul căruia s-a virat această sumă, la plata către

fiecare dintre ceilalți doi moștenitori ai proprietarului deposedat a sumei de bani

cuvenite în raport de cota succesorală de 1/3.

Nici temeiul juridic al

celor două pricini nu este același.

În primul proces, temeiul

juridic l-a constituit dreptul de proprietate al autorului deposedat, I.I.C., asupra

terenului sus-menționat, precum și dreptul moștenitorilor acestuia de a beneficia

de reconstituire în condițiile legii speciale, Legea nr. 18/1991.

În cel de-al doilea proces,

temeiul juridic îl reprezintă calitatea succesorală a moștenitorilor proprietarului

deposedat în raport de terenul în discuție, asupra căruia se stabilise dreptul de

proprietate în procesul anterior.

Prin urmare, nu este îndeplinită

condiția identității din perspectiva niciunuia dintre elementele care configurează

autoritatea de lucru judecat, părți, obiect și cauză, între hotărârile irevocabile

pronunțate în dosarele indicate în cererea de revizuire, în condițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., ceea ce va determina respingerea căii extraordinare de atac,

ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuenta B.C. împotriva deciziei nr. 1590 din

31 mai 2011 a Tribunalului Iași, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 noiembrie 2012.