ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6896/2012

Asupra cauzei civile de față,constată următoarele: La data de 30 iunie 2011, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. 9820/99/2011, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.C. împotriva deciziei nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iași, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații I.V., I.C., I.I.C., I.S.G. și I.C.O. În motivarea cererii de revizuire, petenta a arătat că hotărârea judecătorească sus-menționată este potrivnică în raport cu decizia civilă nr. 785 din 18 noiembrie 1994 a Curții de Apel Iași. Prin decizia nr. 785/1994, Curtea de Apel Iași a admis recursul introdus de reclamantul I.C.

împotriva sentinței civile nr. 518 din 9 septembrie 1994 a Tribunalului Iași, în contradictoriu cu Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 S.P., a casat hotărârea atacată și în fond, a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâtei să efectueze, în favoarea reclamantului și a celorlalte persoane îndreptățite, punerea în posesie pentru suprafața de 8,64 ha teren, situat pe raza comunei S.P. și să-i elibereze actul constatator al acestei operațiuni, respectiv procesul verbal, a obligat Comisia să plătească 20.000 RON cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul întregului proces. Revizuenta, alături de frații săi, I.V. și I.C., în prezent decedat, sunt moștenitorii lui I.I.C., cel care a solicitat în anul 1953 trecerea suprafeței de teren de 8,64 ha în proprietatea statului.

I.C. s-a adresat C.E.D.O. cu cerere de acordare despăgubiri pentru neexecutarea deciziei din 1994, iar prin hotărârea din 17 iunie 2008, Curtea a hotărât că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, in termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, executarea deciziei din 18 noiembrie 1994 a Curții de Apel Iași, în caz contrar să plătească reclamantului, în același termen de 3 luni, suma de 20.000 euro, a mai dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 euro daune morale. Prin sentința civilă nr. 344 din 9 februarie 2010, Judecătoria Pașcani a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul I.V. în contradictoriu cu pârâții I.C. și B.C., a constatat că fiecăreia dintre părți îi revine o cotă de 1/3 din suma de 20.000 de euro obținută prin hotărârea pronunțată de C.E.D.O.

în data de 17 iunie 2008 în cauza Irimia vs. România, l-a obligat pe pârâtul I.C. să înmâneze reclamantului și celeilalte pârâte suma de 6.666,66 euro pentru fiecare, reprezentând cota de 1/3 din suma 20.000 euro și la 1.420 RON cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs moștenitorii lui I.C., decedat pe parcursul procesului, care a fost admis prin decizia nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iași, a fost modificată sentința atacată, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamantul I.V., ca neîntemeiată. Motivele de recurs au vizat includerea, în mod greșit, a sumei de 20.000 euro în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului I.I.C., ca urmare a interpretării eronate a hotărârii C.E.D.O., întrucât această sumă ar reprezenta sancțiunea aplicată statului în raport de valoarea terenului.

Or, hotărârea C.E.D.O. nu vizează o sancțiune aplicată statului pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești, ci punerea în aplicare a deciziei din 18 noiembrie 1994, suma de 20.000 de euro reprezentând o sumă corespunzătoare valorii curente a terenului de 8,64 ha. Cele două hotărâri potrivnice se referă la aceleași persoane, având aceeași calitate, respectiv de moștenitori ai defunctului I.I.C. Revizuenta mai susține că există contrarietate între cele două hotărâri atât timp cât Curtea de Apel Iașii a stabilit irevocabil că reclamantul și celelalte persoane îndreptățite vor fi puse în posesie cu suprafața de teren de 8,64 ha, iar prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a stabilit că petenta și fratele său, I.V., nu pot primi cota de 1/3 din suma de 20.000 euro reprezentând contravaloarea terenului.

A solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iași, în sensul respingerii recursului declarat de moștenitorii lui I.C. În dosar au depus întâmpinare intimatul I.V., care a solicitat admiterea cererii de revizuire, și intimații I.C., I.I.C., I.S.G. și I.C.O., care au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiției triplei identități, de părți, obiect și cauză între cele două litigii. Prin decizia civilă nr. 150 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, în raport de motivul de revizuire invocat și de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc.

civ. Analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în raport de susținerile din întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente: Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate, de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii. În speță, revizuenta nu invocă pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleași părți și același obiect și temei juridic. În realitate, partea critică decizia nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iași, în esență, motivat de faptul că a fost pronunțată fără ca instanța să țină seama de cele statuate prin decizia nr. 785 din 18 noiembrie 1994 a Curții de Apel Iași în legătură cu punerea în posesie asupra terenului de 8,64 ha în persoana tuturor celor trei moștenitori ai proprietarului deposedat și prin hotărârea C.E.D.O.

pronunțată în cauza „Irimia vs. România” privind modalitatea cea mai potrivită pentru punerea în aplicare a hotărârii judecătorești menționate, iar, în cazul imposibilității punerii în aplicare, să se plătească tuturor persoanelor îndreptățite sume de 20.000 euro reprezentând contravaloarea terenului în discuție. Or, în raport de criticile formulate, revizuenta a formulat, în realitate, „un recurs la recurs”, ceea ce nu este admisibil față de caracterul irevocabil al deciziei nr. 1590 din 31 mai 2011 și de puterea de lucru judecat de care se bucură o asemenea hotărâre în condițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. Cât privește cerința triplei identități, cum s-a arătat deja, pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, obiect și cauză, cerințe care nu sunt întrunite în speță. Referitor la identitatea de părți, această condiție nu este îndeplinită, în primul proces figurând I.C. și Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei S.P., iar în cel de-al doilea proces, moștenitorii lui I.C., I.C., I.I.C., I.S.G., I.C.O., precum și revizuenta B.C. și I.V. Prin urmare, identitatea de părți poate fi reținută doar în ceea ce privește pe moștenitorii lui I.C. Interesul revizuentei B.C., de a invoca decizia nr. 785/1994, chiar dacă aceasta nu a fost parte în procesul respectiv, nu interesează în cazul revizuirii de față, deoarece reprezintă o împrejurare care are legătură cu puterea de lucru judecat a hotărârii menționate, iar nu cu autoritatea de lucru judecat a aceleiași hotărâri, care implică, printre altele, identitatea de părți.

Nici condiția identității de obiect nu este întrunită. Litigiul inițial a avut ca obiect obligarea autorității locale să efectueze punerea în posesie pentru suprafața de 8,64 ha teren proprietatea autorului părților din procesul de față și să întocmească proces-verbal în acest sens. Cel de-al doilea litigiu a avut ca obiect partajul sumei de 20.000 euro reprezentând contravaloarea terenului în discuție, obținută ca urmare a hotărârii C.E.D.O., și obligarea pârâtului I.C., în contul căruia s-a virat această sumă, la plata către fiecare dintre ceilalți doi moștenitori ai proprietarului deposedat a sumei de bani cuvenite în raport de cota succesorală de 1/3. Nici temeiul juridic al celor două pricini nu este același.

În primul proces, temeiul juridic l-a constituit dreptul de proprietate al autorului deposedat, I.I.C., asupra terenului sus-menționat, precum și dreptul moștenitorilor acestuia de a beneficia de reconstituire în condițiile legii speciale, Legea nr. 18/1991. În cel de-al doilea proces, temeiul juridic îl reprezintă calitatea succesorală a moștenitorilor proprietarului deposedat în raport de terenul în discuție, asupra căruia se stabilise dreptul de proprietate în procesul anterior. Prin urmare, nu este îndeplinită condiția identității din perspectiva niciunuia dintre elementele care configurează autoritatea de lucru judecat, părți, obiect și cauză, între hotărârile irevocabile pronunțate în dosarele indicate în cererea de revizuire, în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., ceea ce va determina respingerea căii extraordinare de atac, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.C. împotriva deciziei nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iași, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2012.