ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1659/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1659/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 185/P

din 27 octombrie 2009 Tribunalul Neamț a dispus printre alții, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la efectuarea de operațiuni

financiare în mod fraudulos prev. de art. 26 rap. la art. 27 alin. (1) din

Legea 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 26

rap. la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C.

pen.

S-a dispus revocarea

măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului

de sub puterea mandatului de arestare.

În baza art. 118 lit.

c) s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a celor 17 carduri tip blank,

ridicate de la condamnatul S.A., coinculpat în prezenta cauză.

S-a dispus restituirea sumei de

9000 lei ridicată de la coinculpatul S.A.

Au fost obligați inculpații la

plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul

Teritorial Neamț au fost trimiși în judecată inculpații S.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 42 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003 și S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

26 rap. la art. 27 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art.

26 rap. la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C.

pen.

Din probele administrate

instanța de fond a reținut că la data de 28 mai 2009 în jurul orelor 23.50

Poliția Piatra Neamț a fost sesizată de Departamentul 112 cu privire la faptul

că la ATM-ul ce aparținea CEC Bank Piatra Neamț se desfășoară operațiuni

suspecte.

La apariția patrulei în zona

respectivă se aflau două persoane de sex masculin la o distanță una de cealaltă

de cca.10 m, față în față. Una dintre persoane a încercat să fugă către

cinematograful Dacia, dar a fost prinsă și identificată în persoana

inculpatului S.A. A fost totodată identificată și cealaltă persoană care nu a

încercat să fugă și s-a constatat că este S.M.

Asupra inculpatului S.A. s-au

găsit 9 carduri tip blank contrafăcute și suma de 2800 lei pe care o retrăsese

din bancomatul CEC Bank.

În apropiere a fost identificat

autoturismul BMW seria 7, înmatriculat în Germania sub nr.AL 1230, la

percheziția căruia au fost identificate alte 8 carduri de tip blank, precum și

suma de 9000 lei.

S-a stabilit că autoturismul a

fost înmatriculat pe numele unui român cu rezidență în Germania, care l-a

rândul său a încheiat un contract de comodat cu unchiul inculpatului S.M.

Din adresa nr. 12844 din 12 iunie

2009 emisă de CEC Bank a rezultat că o parte din cardurile contrafăcute și

găsite în persoana lui S.A. au fost folosite în scopul retragerii unor sume de

bani compuse între 600 și 1000 lei.

IPJ Neamț –Serviciul

criminalistic prin adresa nr. 95527 din 3 iunie 2009 a precizat că pe cardurile

contrafăcute s-au găsit urme papilare a inculpatului S.A.

S-a mai reținut că în

declarațiile date la urmărirea penală dar și cu prilejul judecării propunerii

de arestare, condamnatul S.A. a susținut că el și inculpatul recurent S.M. au

venit în Piatra neamț pentru a se întâlni cu niște fete și, întâmplător au

întâlnit un tânăr pe care nu-l cunoștea dinainte, ci de la discotecă și care

i-a dat cardurile.

Inculpatul S.M. atât în

declarația de la urmărirea penală cât și în fața instanței a susținut că s-a

deplasat cu S.A. pentru a se întâlni în Piatra Neamț cu niște fete, a condus

autoturismul încredințat de unchiul său dar nu a fost implicat în activitatea

infracțională.

S-a apreciat că din probele

administrate s-a probat vinovăția coinculpatului S.A., iar referitor la S.M.,

în baza principiului „

in dubio pro reo

” s-a dispus achitarea.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând desființarea primei

hotărâri cu privire la ambii inculpați, iar pe fond condamnarea acestora la

pedeapsa închisorii în raport cu gravitatea faptelor, persoana acestora și

atitudinea procesuală.

Prin decizia penală nr. 137 din

23 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

a admis apelul parchetului numai cu privire la inculpatul S.M., a desființat

hotărârea și în rejudecare a dispus:

- condamnarea inculpatului S.M.

pentru complicitate la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în

mod fraudulos - art. 26 rap. la art. 27 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art.

37 lit. a) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare;

- condamnarea

aceluiași inculpat pentru complicitate la infracțiunea de acces fără drept la

un sistem informatic - art. 26 rap. la art. 42 din Legea 161/2003 cu aplic. art.

37 lit. a) C. pen. - la 1 an închisoare.

S-au contopit pedepsele în

pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute în final 1 an și 6 luni

închisoare.

S-a revocat suspendarea

condiționată a pedepsei de 1 an închisoare pronunțată prin sentința penală

nr.78 din 22 mai 2008 a Judecătoriei Buhuși, pedeapsă ce urmează a fi adăugată

la pedeapsa rezultantă aplicată, în final urmând a executa 2 ani și 6 luni de

închisoare.

S-a dedus din pedeapsă perioada

executată.

S-au interzis inculpatului S.M.

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

În sfârșit s-au menținut

celelalte dispoziții ale hotărârii.

Împotriva acestei decizii

pronunțate de instanța de control judiciar, inculpatul S.M. a formulat recurs,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței

de fond în sensul achitării inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. a) C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat

casarea deciziei atacate și condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de

libertate egală cu perioada cât acesta a fost arestat preventiv, respectiv 29

mai 2009 – 27 octombrie 2009.

S-a susținut în esență că

vinovăția inculpatului nu este dovedită prin nicio altă probă decât prima

declarație a coinculpatului S.A., motivarea reducându-se la înșiruire de probe

indirecte, dezvoltând motivele scrise depuse în cauză.

Prealabil examinării pe fond a

recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanță, inculpatul

fiind asistat de apărător ales și-a exercitat „dreptul la tăcere” în sensul că

nu a dorit să declare în fața instanței;

- apărătorul ales al inculpatului

nu a insistat în vizionarea CD-ului, apreciind cauza în stare de judecată la 21

octombrie 2010;

- în apel inculpatul a fost

asistat de apărător ales și și-a exercitat dreptul la tăcere, în sensul că nu a

dorit să facă declarație în recurs la termenul din 15 februarie 2011,

inculpatul fiind lipsă, apărătorul ales a solicitat amânarea pentru pregătirea apărării,

învederând că nu a avut timpul material să ia legătura cu acesta, întrucât abia

a revenit în țară după o perioadă îndelungată;

- la 12 aprilie 2011 s-a

prezentat inculpatul, asistat de apărător ales, menționând că dorește să dea

declarație, declarație atașată la dosar (fila 28);

- nu s-au propus alte probe noi

și nu s-au formulat cereri prealabile, și ca atare Înalta Curte a trecut la

dezbateri.

Examinând pe fond recursul

inculpatului, Înalta Curte reține următoarele:

La dosar au fost depuse motivele

scrise de recurs (filele 23-26, 29-33).

Motivele de recurs au fost

încadrate juridic în cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 18

și 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatului va fi

respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta:

a) asupra cazului de casare prev.

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În sinteză, s-a susținut că

inculpatul s-a deplasat pe raza mun. Piatra Neamț cu coinculpatul S.A. pentru a

se întâlni cu niște fete; că singurele acțiuni sunt cele de a conduce

autoturismul; că nu avea cunoștință că S.A. săvârșea vreo infracțiune; era la o

distanță de cca.5-6 mm, maxim 10 m de coinculpat; singura probă incriminatoare

este a coinculpatului, apreciind-o ca fiind luată sub presiune; nu s-a dovedit

intenția directă sau indirectă în săvârșirea faptei; iar înregistrările video

nu fac altceva decât că-l disculpe. În sfârșit nu se poate face raportare la o

condamnare anterioară în condițiile în care inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Aceste apărări expuse în fața

instanței de fond au fost susținute și în fața instanței de apel sau ca motive

de recurs în cursul exercitării căilor de atac.

Or, instanța de apel a procedat

la completarea probatoriului, audiind martorii S.I., A.L., H.C., P.R. și C.M.

Este adevărat că probele nu au

valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul

judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate.

Astfel, instanța de control

judiciar a motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Negarea vinovăției ori negarea

evaluării corecte a probelor de către instanță, în măsura în care inculpatul nu

reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, nu fac altceva

decât să răstoarne prezumția de nevinovăție, aceasta având un caracter relativ

și nu absolut.

Înalta Curte în acord cu instanța

de control judiciar apreciază că fapta inculpatului a fost demonstrată:

- deplasarea s-a făcut cu

autoturismul BMW condus de inculpat;

- cheia autoturismului s-a găsit

ascunsă într-unul dintre ciorapii inculpatului;

- prinși în flagrant se găseau

unul de celălalt inculpat la cca. 10-20 m și nu la 200 m cum a susținut;

- la percheziție s-au găsit 8

carduri blank în autoturism și suma de 9000 lei;

- o factură emisă de SC N.V.N.U.

SRL Piatra Neamț prin care se atestă livrarea unei camere de supraveghere în

sistem înregistrare cu dimensiuni miniaturale ce putea fi folosită în cooptarea

informațiilor legate de pinul cardurilor;

- din planșele foto captate pe

camerele video rezultă că inculpatul se afla doar la câțiva metri de coinculpat

- având o activitate activă, dând îndrumări;

- declarațiile martorilor

asistenți cuprinse în procesul verbal de constatare a infracțiunii în flagrant

(13-20 d.u.p.);

- poziția inculpatului, inițial

declarând că nu-l cunoaște pe coinculpat, ca apoi să precizeze că este

prietenul său care l-a rugat să-l conducă cu autoturismul pentru ca acesta să

rezolve ceva.

Or, așa cum s-a arătat, s-a făcut

o judicioasă analiză a probelor administrate în dosar, din care a reieșit

ajutorul dat de inculpatul recurent în săvârșirea faptei (complicitatea

infracțională) și pe cale de consecință apărarea inculpatului sub aspectul

nevinovăției este neîntemeiată.

b). Asupra cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În subsidiar s-a cerut aplicarea

unei pedepse egale cu perioada cât a fost arestat, urmând a se constata

pedeapsa executată.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport de criteriile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Or, raportat la încadrarea

juridică a faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute, instanța a făcut o

judicioasă individualizare. Raportat totodată la modul și împrejurările faptei,

gravitatea acesteia, pericolul general al acestui gen de infracțiuni, amploarea

acestor infracțiuni și impactul lor în societate și nu în ultimul rând persoana

inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind în

stare de recidivă post-condamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., și

poziția procesuală evidentă de a-și înlătura răspunderea sa penală în pofida

probelor care îl evidențiază drept complice, se apreciază că nu se impune o

reducere a pedepsei stabilite de instanța de control judiciar.

Față de cele reținute, Înalta

Curte în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.M.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 137 din 23 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26

aprilie 2011.