ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1659/2011

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 185/P din 27 octombrie 2009 Tribunalul Neamț a dispus printre alții, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 26 rap. la art. 27 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 26 rap. la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. S-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare.

În baza art. 118 lit. c) s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a celor 17 carduri tip blank, ridicate de la condamnatul S.A., coinculpat în prezenta cauză. S-a dispus restituirea sumei de 9000 lei ridicată de la coinculpatul S.A. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Neamț au fost trimiși în judecată inculpații S.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 27 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 26 rap. la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. Din probele administrate instanța de fond a reținut că la data de 28 mai 2009 în jurul orelor 23.50 Poliția Piatra Neamț a fost sesizată de Departamentul 112 cu privire la faptul că la ATM-ul ce aparținea CEC Bank Piatra Neamț se desfășoară operațiuni suspecte. La apariția patrulei în zona respectivă se aflau două persoane de sex masculin la o distanță una de cealaltă de cca.10 m, față în față. Una dintre persoane a încercat să fugă către cinematograful Dacia, dar a fost prinsă și identificată în persoana inculpatului S.A. A fost totodată identificată și cealaltă persoană care nu a încercat să fugă și s-a constatat că este S.M.

Asupra inculpatului S.A. s-au găsit 9 carduri tip blank contrafăcute și suma de 2800 lei pe care o retrăsese din bancomatul CEC Bank. În apropiere a fost identificat autoturismul BMW seria 7, înmatriculat în Germania sub nr.AL 1230, la percheziția căruia au fost identificate alte 8 carduri de tip blank, precum și suma de 9000 lei. S-a stabilit că autoturismul a fost înmatriculat pe numele unui român cu rezidență în Germania, care l-a rândul său a încheiat un contract de comodat cu unchiul inculpatului S.M. Din adresa nr. 12844 din 12 iunie 2009 emisă de CEC Bank a rezultat că o parte din cardurile contrafăcute și găsite în persoana lui S.A. au fost folosite în scopul retragerii unor sume de bani compuse între 600 și 1000 lei.

IPJ Neamț –Serviciul criminalistic prin adresa nr. 95527 din 3 iunie 2009 a precizat că pe cardurile contrafăcute s-au găsit urme papilare a inculpatului S.A. S-a mai reținut că în declarațiile date la urmărirea penală dar și cu prilejul judecării propunerii de arestare, condamnatul S.A. a susținut că el și inculpatul recurent S.M. au venit în Piatra neamț pentru a se întâlni cu niște fete și, întâmplător au întâlnit un tânăr pe care nu-l cunoștea dinainte, ci de la discotecă și care i-a dat cardurile. Inculpatul S.M. atât în declarația de la urmărirea penală cât și în fața instanței a susținut că s-a deplasat cu S.A. pentru a se întâlni în Piatra Neamț cu niște fete, a condus autoturismul încredințat de unchiul său dar nu a fost implicat în activitatea infracțională.

S-a apreciat că din probele administrate s-a probat vinovăția coinculpatului S.A., iar referitor la S.M., în baza principiului „ in dubio pro reo ” s-a dispus achitarea. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând desființarea primei hotărâri cu privire la ambii inculpați, iar pe fond condamnarea acestora la pedeapsa închisorii în raport cu gravitatea faptelor, persoana acestora și atitudinea procesuală. Prin decizia penală nr. 137 din 23 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a admis apelul parchetului numai cu privire la inculpatul S.M., a desființat hotărârea și în rejudecare a dispus: - condamnarea inculpatului S.M.

pentru complicitate la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos - art. 26 rap. la art. 27 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare; - condamnarea aceluiași inculpat pentru complicitate la infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic - art. 26 rap. la art. 42 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. - la 1 an închisoare. S-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute în final 1 an și 6 luni închisoare. S-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare pronunțată prin sentința penală nr.78 din 22 mai 2008 a Judecătoriei Buhuși, pedeapsă ce urmează a fi adăugată la pedeapsa rezultantă aplicată, în final urmând a executa 2 ani și 6 luni de închisoare.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată. S-au interzis inculpatului S.M. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În sfârșit s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii. Împotriva acestei decizii pronunțate de instanța de control judiciar, inculpatul S.M. a formulat recurs, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond în sensul achitării inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. pen. În subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei atacate și condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate egală cu perioada cât acesta a fost arestat preventiv, respectiv 29 mai 2009 – 27 octombrie 2009. S-a susținut în esență că vinovăția inculpatului nu este dovedită prin nicio altă probă decât prima declarație a coinculpatului S.A., motivarea reducându-se la înșiruire de probe indirecte, dezvoltând motivele scrise depuse în cauză.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele: - în primă instanță, inculpatul fiind asistat de apărător ales și-a exercitat „dreptul la tăcere” în sensul că nu a dorit să declare în fața instanței; - apărătorul ales al inculpatului nu a insistat în vizionarea CD-ului, apreciind cauza în stare de judecată la 21 octombrie 2010; - în apel inculpatul a fost asistat de apărător ales și și-a exercitat dreptul la tăcere, în sensul că nu a dorit să facă declarație în recurs la termenul din 15 februarie 2011, inculpatul fiind lipsă, apărătorul ales a solicitat amânarea pentru pregătirea apărării, învederând că nu a avut timpul material să ia legătura cu acesta, întrucât abia a revenit în țară după o perioadă îndelungată; - la 12 aprilie 2011 s-a prezentat inculpatul, asistat de apărător ales, menționând că dorește să dea declarație, declarație atașată la dosar (fila 28); - nu s-au propus alte probe noi și nu s-au formulat cereri prealabile, și ca atare Înalta Curte a trecut la dezbateri.

Examinând pe fond recursul inculpatului, Înalta Curte reține următoarele: La dosar au fost depuse motivele scrise de recurs (filele 23-26, 29-33). Motivele de recurs au fost încadrate juridic în cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. Recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta: a) asupra cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În sinteză, s-a susținut că inculpatul s-a deplasat pe raza mun. Piatra Neamț cu coinculpatul S.A. pentru a se întâlni cu niște fete; că singurele acțiuni sunt cele de a conduce autoturismul; că nu avea cunoștință că S.A. săvârșea vreo infracțiune; era la o distanță de cca.5-6 mm, maxim 10 m de coinculpat; singura probă incriminatoare este a coinculpatului, apreciind-o ca fiind luată sub presiune; nu s-a dovedit intenția directă sau indirectă în săvârșirea faptei; iar înregistrările video nu fac altceva decât că-l disculpe.

În sfârșit nu se poate face raportare la o condamnare anterioară în condițiile în care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Aceste apărări expuse în fața instanței de fond au fost susținute și în fața instanței de apel sau ca motive de recurs în cursul exercitării căilor de atac. Or, instanța de apel a procedat la completarea probatoriului, audiind martorii S.I., A.L., H.C., P.R. și C.M. Este adevărat că probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate. Astfel, instanța de control judiciar a motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Negarea vinovăției ori negarea evaluării corecte a probelor de către instanță, în măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, nu fac altceva decât să răstoarne prezumția de nevinovăție, aceasta având un caracter relativ și nu absolut. Înalta Curte în acord cu instanța de control judiciar apreciază că fapta inculpatului a fost demonstrată: - deplasarea s-a făcut cu autoturismul BMW condus de inculpat; - cheia autoturismului s-a găsit ascunsă într-unul dintre ciorapii inculpatului; - prinși în flagrant se găseau unul de celălalt inculpat la cca. 10-20 m și nu la 200 m cum a susținut; - la percheziție s-au găsit 8 carduri blank în autoturism și suma de 9000 lei; - o factură emisă de SC N.V.N.U.

SRL Piatra Neamț prin care se atestă livrarea unei camere de supraveghere în sistem înregistrare cu dimensiuni miniaturale ce putea fi folosită în cooptarea informațiilor legate de pinul cardurilor; - din planșele foto captate pe camerele video rezultă că inculpatul se afla doar la câțiva metri de coinculpat - având o activitate activă, dând îndrumări; - declarațiile martorilor asistenți cuprinse în procesul verbal de constatare a infracțiunii în flagrant (13-20 d.u.p.); - poziția inculpatului, inițial declarând că nu-l cunoaște pe coinculpat, ca apoi să precizeze că este prietenul său care l-a rugat să-l conducă cu autoturismul pentru ca acesta să rezolve ceva. Or, așa cum s-a arătat, s-a făcut o judicioasă analiză a probelor administrate în dosar, din care a reieșit ajutorul dat de inculpatul recurent în săvârșirea faptei (complicitatea infracțională) și pe cale de consecință apărarea inculpatului sub aspectul nevinovăției este neîntemeiată.

b). Asupra cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În subsidiar s-a cerut aplicarea unei pedepse egale cu perioada cât a fost arestat, urmând a se constata pedeapsa executată. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de criteriile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, raportat la încadrarea juridică a faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute, instanța a făcut o judicioasă individualizare.

Raportat totodată la modul și împrejurările faptei, gravitatea acesteia, pericolul general al acestui gen de infracțiuni, amploarea acestor infracțiuni și impactul lor în societate și nu în ultimul rând persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind în stare de recidivă post-condamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., și poziția procesuală evidentă de a-și înlătura răspunderea sa penală în pofida probelor care îl evidențiază drept complice, se apreciază că nu se impune o reducere a pedepsei stabilite de instanța de control judiciar. Față de cele reținute, Înalta Curte în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.M.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 137 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 aprilie 2011.