ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1263/2012

Asupra apelului de față;

Prin sentința penală

nr. 33 din 8 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 7128/101/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c). C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților P. (fost C.) C. și S.S.C. pentru infracțiunile prev. de art. 24 alin. (2) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1), (3) și art. 48 din Legea nr. 161/2003 toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus restituirea către inculpatul P. (fost C.) C. a sumei de 1.830 lei și a 2 cârduri - un card Mastercard emis de Banca T., un card Visa Electron emis de I.N.G. - și către inculpatul S.S.C. a sumei de 927 lei, sume ridicate de la inculpați și depuse cu chitanța din 21 noiembrie 2008 la casieria D.I.I.C.O.T.

În baza art. 118 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea celor 5 carduri blank.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 62/D/P/2008 din 27 ianuarie 2009 întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, au fost trimiși în judecată în stare de libertate, inculpații C.C. și S.S.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1), (3) și art. 48 din Legea nr. 161/2003 și art. 24 alin. (2), art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic, art. 41 C. pen. și art. 33-34 C. pen.

În fapt, s-a reținut că în noaptea de 19/20 octombrie 2008 în jurul orei l

00

o patrulă a poliției din Tr. Severin i-a surprins pe cei doi inculpați în fața unui A.T.M. ce aparținea Băncii T., moment în care aceștia s-au îndepărtat de A.T.M., iar inculpatul C.C. a aruncat din mână în spatele unei bănci niște obiecte ce păreau a fi cartele. Fiind verificată zona de către echipa de polițiști s-au descoperit un număr de 5 cârduri - blankuri ce aveau inscripționate cu pix de culoare albastră diverse grupe de cifre pe ele, precum și două bilețele în care erau trecute diverse grupe de cifre. Pe postamentul A.T.M.-ului au fost identificate și ridicate 5 chitanțe emise de bancomat.

În momentul prinderii în flagrant, asupra inculpatului C.C. s-a găsit suma de 1.830 lei, iar asupra inculpatului S.S.C. s-a găsit suma de 927 lei și cu aceeași ocazie, cei doi au declarat că veniseră la bancomat pentru ca inculpatul C.C. să-și verifice soldul. S-a constatat că, acest inculpat avea asupra lui un card, care îi aparținea, însă potrivit jurnalului Băncii T. de la acea dată nu fusese utilizat la bancomatul respectiv.

Prin rechizitoriu s-a mai arătat că cele 5 cârduri au fost expertizate criminalistic, iar pe un cârd s-a identificat un fragment de urmă papilară creat de către inculpatul S.S.C. (conform raportului de constatare tehnico-științifică din 16 ianuarie 2009 ) și în urma „ citirii" celorlalte 4 carduri pe care nu s-au identificat urme papilare de către specialiști din B.C.C.O. Craiova, a rezultat că acestea sunt valide, adică apte de a fi utilizate ( adresa din 21 octombrie 2008).

De asemenea, s-a mai reținut că în urma relațiilor comunicate de Banca T. a rezultat că, în noaptea de 19/20 octombrie 2008 între orele 22

00

- 01

18

, 4 dintre cele 5 carduri aruncate și analizate de B.C.C.O. Craiova au fost utilizate pentru retragere de numerar.

S-a mai arătat că, din probele administrate nu a rezultat că cei doi inculpați au falsificat cele 5 cârduri iar în cursul cercetărilor penale s-a încercat identificarea persoanelor ale căror conturi au fost afectate prin retrageri ilegale, însă fără rezultat.

Față de această stare de fapt, prin rechizitoriu s-a arătat că, faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 42 alin (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 - accesarea fără drept a unui sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate, art. 48 din Legea nr. 161/2003 - introducerea fără drept de date informatice în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice, art. 24 alin (2) din Legea nr. 365/2002 - punerea în circulație de instrumente de plată electronice falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație, art. 27 alin (1) din Legea nr. 365/2002 - retragerea de numerar prin utilizarea unor instrumente de plată electronică falsificate, fără consimțământul titularului, toate aceste infracțiuni fiind săvârșite în formă continuată - art. 41 alin (2) C. pen.

Prin sentința penală nr. 174 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. s-a restituit cauza privindu-i pe inculpații C.C. și S.S.C. procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți pentru refacerea urmăririi penale.

S-a apreciat că procurorul nu a început urmărirea penală pentru infracțiunile prev. de art. 24 alin. (2), art. 27 alin (1) din Legea nr. 365/2002 față de inculpații C.C. și S.S.C., astfel că în mod nelegal

prin rechizitoriu s-a pus în mișcare acțiunea penală față de aceștia pentru cele două infracțiuni și s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Procurorul D.I.I.C.O.T. avea competență să cerceteze infracțiunile din legea menționată și întrucât pe parcursul cercetărilor penale s-au descoperit indicii și cu privire la alte fapte, au fost cercetate toate infracțiunile, procedându-se conform 45 alin. (10 C. proc. pen. rap. la art. 34 lit. d0 C. proc. pen. întrucât între infracțiuni exista legătură, iar reunirea cauzelor se impunea pentru o bună înfăptuirea justiției.

De asemenea, procurorul D.I.I.C.O.T. prin ordonanțele din 20 octombrie 2008, 27 octombrie 2008 a desemnat ca anumite acte de cercetare penală expres indicate în cele două ordonanțe să fie efectuate de ofițeri din cadrul S.C.C.O. Mehedinți și B.C.C.O. Craiova.

Cât privește excepția referitoare la încălcarea disp. art. 262 C. proc. pen. în sensul că, prin rechizitoriu procurorul a disjuns cauza față de învinuitul F.D.O. în vederea continuării cercetărilor față de acesta, s-a reținut că este nefondată.

Potrivit art. 317 C. proc. pen. judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în speță prin rechizitoriu, tribunalul a fost sesizat numai cu infracțiunile reținute în sarcina inculpaților C.C. și S.S.C.

S-a mai reținut că și critica privind neidentificarea părților vătămate prin faptele inculpaților este nefondată, întrucât din rechizitoriu rezultă că s-a încercat identificarea acestora dar fără rezultat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Mehedinți iar prin Decizia penală nr. 651 din 19 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza la instanța de fond în vederea judecării cauzei, cui motivarea că, potrivit art. 238 C. proc. pen., organul de cercetare penală este obligat să facă propuneri procurorului pentru extinderea cercetărilor penale sau schimbarea încadrării juridice în cazul în care constată fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului, ori împrejurări noi ce pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale ori s-a pus în mișcare acțiunea penală sau date cu privire la participarea altei persoane la săvârșirea acelei fapte.

Cercetarea penală constituie una din etapele urmăririi penale și are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunii pentru care s-a început urmărirea, identificarea făptuitorului și stabilirea răspunderii civile și penale a acestuia.

În situația în care procurorul dispune extinderea cercetării penale se procedează la administrarea de probe, pentru lămurirea cauzei cu privire la

noile fapte sau persoane, fără a mai fi necesar ca procurorul să dispună începerea urmăririi penale pentru aceste fapte.

În cauză, s-a constatat că, deși, în ordonanță s-a menționat din eroare că se dispune extinderea urmăririi penale, au fost menționate ca temei juridic dispozițiile art. 238 C. proc. pen., privind extinderea cercetării penale.

Pe parcursul cercetării judecătorești, după casarea cu trimitere spre judecare a cauzei, Tribunalul Mehedinți a trecut la audierea celor doi inculpați.

Inculpatul S.S.C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în rechizitoriu în sarcina sa, arătând că în noaptea de 19/20 octombrie 2008 în jurul orei 01

00

l-a însoțit pe inculpatul C.C. la un bancomat de pe strada Independenței din Tr. Severin pentru ca acesta să își verifice cârdul, în acest timp el aflându-se la câțiva metri în spate. Inculpatul a mai arătat că el personal nu a folosit bancomatul și că în acest timp în zonă a sosit o patrulă a poliției care i-a legitimat, i-a percheziționat corporal după care i-a condus la poliție unde i s-au arătat cârdurile găsite în spatele băncii și cu această ocazie a pus mâna pe unul dintre ele pentru a verifica dacă îi aparține, deoarece în seara respectivă avusese asupra lui 2 carduri eliberate de clubul D.

Inculpatul C.C. în declarația dată a arătat că în prezent se numește P.C., numele C. fiind dobândit prin căsătorie care a fost desfăcută prin divorț revenind la numele anterior, acela de P.

Referitor la faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina sa, inculpatul a arătat că nu Ie-a săvârșit susținând că în noaptea de 19/20 octombrie 2008 a mers împreună cu celălalt inculpat la bancomatul aparținând Băncii T. situat în Tr. Severin, pentru a verifica un cârd personal însă bancomatul i l-a respins. în acest timp inculpatul S. a rămas la câțiva metri în spate și când se pregăteau să plece a venit o patrulă a poliției care a procedat la legitimarea și la percheziționarea sa și a inculpatului Scăhuiu. Inculpatul a mai arătat că nu a aruncat cartele în iarbă.

Ambii inculpați au susținut că la fața locului nu s-au aflat martori asistenți ci numai organele de poliție, iar procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante l-au semnat la sediul poliției, de față nefiind martori asistenți.

Din oficiu s-a dispus audierea martorului J.V. menționat în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante ca martor asistent.

De asemenea, constatându-se că fotografiile aflate la filele 43-46 dosar urmărire penală și care redau imaginile surprinse de camera de supraveghere a bancomatului sunt neclare, s-a procedat la vizionarea celor

două C.D.-uri aparținând Băncii T., rezultatul vizionării fiind consemnat în procesul verbal aflat la fila 46 dosar instanță.

Analizând și coroborând materialul probator existent în dosarul de urmărire penală cu probele administrate în mod direct, public, nemijlocit și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești, tribunalul a constatat și reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 19/20 octombrie 2008 în jurul orei 01

00

inculpații P. (fost C.) C. și S.S.C. au mers la un bancomat aparținând Băncii T. situat în din Tr. Severin pentru ca inculpatul P. să își verifice cardul. Ajunși la bancomat inculpatul P. (fost C.) C. a introdus cardul propriu în aparat însă i-a fost respins, în acest timp inculpatul S.S.C. rămânând la câțiva metri în spate. în momentul în care intenționau să plece în zonă a apărut o patrulă a poliției care i-a legitimat, i-a percheziționat și Ie-a adus la cunoștință că inculpatul P. în momentul apariției lor a aruncat niște cartele.

În urma examinării probatoriului administrat în cauză, s-a apreciat că nu sunt probe certe care să probeze că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunile reținute prin rechizitoriu.

Desfășurarea procesului penal este guvernată de mai multe principii printre care este și principiul reglementat în art. 3 C. proc. pen. care prevede că „ în desfășurarea procesului penal urmează să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului".

De asemenea art. 5

2

C. proc. pen. arată că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".

Raportând textele de lege citate la probatoriul administrat în acuzare s-a apreciat că probele nu sunt certe și lasă loc dubiului în privința vinovăției celor doi inculpați.

În acest sens, s-a constatat că cei doi inculpați, în mod constant, în cele două faze ale procesului penal au susținut că cele 5 carduri nu le aparțin, nu le-au folosit și nu au fost aruncate de ei.

Referitor la procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 20 octombrie 2008 (fila 6 dosar urmărire penală), s-a constatat că în acesta sunt consemnate date care nu sunt confirmate de probe.

Astfel, în cuprinsul procesului verbal a fost descrisă detaliat constatarea infracțiunilor flagrante, a prezenței inculpaților, a bunurilor găsite asupra acestora, precum și descrierea locului faptei, menționându-se că la cele constatate a fost prezent martorul asistent J.V.

Cu ocazia audierii acestui martor asistent în instanță, a rezultat că în momentul în care a fost solicitat de organele de poliție să vină la fața locului, cei 2 inculpați nu erau prezenți, însă i-au fost arătate cardurile pe sol, precum și niște chitanțe emise de bancomat; de asemenea martorul a declarat că procesul verbal l-a semnat la fața locului în noaptea respectivă, însă nu l-a citit. Declarația martorului se coroborează cu susținerile inculpaților în sensul că la fața locului, după venirea patrulei de poliție, nu au fost și alte persoane cu excepția polițiștilor.

Referitor la urma papilară identificată pe unul dintre cele 5 carduri ridicate din zona bancomatului s-au reținut următoarele:

În rechizitoriu s-a consemnat că toate cele 5 carduri au fost examinate criminalistic și numai pe unul s-a găsit amprenta papilară aparținând inculpatului S.S.C., pe celelalte 4 negăsindu-se amprente.

În măsura în care inculpații ar fi folosit toate cardurile, așa cum s-a susținut în rechizitoriu și cum a reieșit și din listingurile puse la dispoziție de Banca T. conform cărora aceste cârduri au fost utilizate în intervalul orar 22

00

- 01

17

, atunci urmele lor papilare s-ar fi imprimat pe toate cartelele.

În această situație, s-a reținut credibilă apărarea formulată de inculpatul S.S.C. în sensul că a atins cârdul în momentul în care i-a fost prezentat de poliție pentru a-l recunoaște, apărare formulată și în timpul urmăririi penale în momentul prezentării materialului de urmărire penală de către procuror.

Cât privește imaginile înregistrate de camera video a bancomatului aparținând Băncii T. situat în Tr. Severin, s-a constatat că aceste imagini nu sunt clare, sunt închise la culoare, elementele prezentate de aceste imagini fiind insuficiente pentru a se trage o concluzie asupra identității persoanei din imagine. De asemenea, pe aceleași înregistrări este inscripționată data de 20 ianuarie 2000, orele 06

00

-10

00

deși în rechizitoriu s-a menționat data de 19/20 octombrie 2008, ora 01

00

.

Deși în procesul verbal încheiat la data de 03 noiembrie 2008 cu ocazia predării C.D.-urilor cu înregistrările video efectuate de A.T.M. ( fila 42 dosar de urmărire penală) s-a consemnat că în data de 19/20 octombrie 2008 între orele 22

00

-02

00

D.V.R.-ul și-a resetat data din cauza unei căderi de tensiune, această împrejurare nu a putut conduce la concluzia că C.D.-urile sunt cele reale, cu atât mai mult cu cât imaginile prezentate nu sunt clare și nu se poate stabili o corespondență între aceste imagini și starea de fapt expusă în rechizitoriu.

De asemenea, sumele de bani găsite asupra celor doi inculpați în momentul venirii patrulei de poliție sunt mai mici decât cele extrase din bancomat în intervalul orar 22

27

- 01

17

prin folosirea cardurilor falsificate: astfel asupra celor doi inculpați s-a găsit suma totală de 2.757 lei, iar din

bancomat s-a extras suma de 3.400 lei. La domiciliile celor doi inculpați s-au efectuat atât percheziții domiciliare, cât și percheziții informatice însă nu au fost descoperite date sau informații care să intereseze cauza.

De asemenea, în cauză nu s-a efectuat o expertiză grafologică a grupurilor de cifre înscrise pe fragmentele de hârtie găsite lângă bancomat, deoarece nu ofereau suficiente elemente grafice.

Față de acest probatoriu, s-a apreciat că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații P. (fost C.) C. și S.S.C., deoarece infracțiunile reținute prin rechizitoriu în sarcina acestora nu au fost dovedite prin probe certe și sigure care să formeze convingerea că aceștia le-au săvârșit. Prezența celor doi inculpați în noaptea de 19/20 octombrie 2008 la bancomatul aparținând Băncii T., precum și identificarea urmei papilare aparținând inculpatului S. pe unul dintre cârduri, aceste aspecte nu au constituit probe suficiente care să conducă la concluzia vinovăției inculpaților, cât timp celelalte probe administrate în cauză, așa cum s-a arătat anterior, creează dubii și lasă loc îndoielii cu privire la vinovăția lor, astfel că în cauză s-a dat eficiență principiului „in dubio pro reo" .

Împotriva acestei sentinței

a declarat recurs D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Mehedinți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, instanța de fond a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c). C. proc. pen. inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (2), art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1), (3), art. 48 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Tot în mod nelegal, s-a dispus „confiscarea celor 5 carduri blank conform art. 118 lit. f) C. proc. pen." având în vedere soluția de achitare dispusă în baza art. 10 lit. c). C. proc. pen.

A arătat că, la achitarea inculpaților instanța de fond a avut în vedere doar apărările formulate de aceștia coroborate cu interpretarea eronată a probelor cauzei.

Cu privire la nelegala aplicare a disp. art. 118 lit. f) C. proc. pen., a arătat că aceasta a fost dispusă generic, fără a se preciza de la cine se dispune confiscarea ori, prin această confiscare specială, instanța nu a făcut decât să stabilească că inculpații au deținut aceste cârduri blank.

A mai apreciat că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați prin actul de sesizare și însușită de instanța de fond nu a fost cea corectă, aceștia fiind trimiși în judecată și pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002. Potrivit alin. (1) al art. 27 constituie infracțiune efectuarea uneia dintre operațiunile prev. de art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002(printre care și retragerea de numerar) prin utilizarea unui instrument

de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv. Câtă vreme o condiție determinată pentru existenta acestei infracțiuni este aceea sa lipsească consimțământul titularului instrumentului de plată, instanța a apreciat că textul de lege are în vedere utilizarea unui instrument de plata valid sau utilizarea datelor de identificare reale, în posesia cărora s-a ajuns in mod autorizat (un argument în plus este faptul că în proiectul legii în locul expresiei "date de identificare" se folosea sintagma "inclusiv a codului personal de identificare aferent acestuia"), fără consimțământul titularului instrumentului respectiv.

Pe de altă parte, alin. (2) al art. 27 sancționează efectuarea uneia din operațiile prevăzute de art. 1 pct. 10 prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. Dacă a doua teza nu ridică probleme, se pune întrebarea în ce măsură prima teză a alin. (2) nu se suprapune peste incriminarea cuprinsă în alin. (1) al aceluiași articol, respectiv utilizarea unor date de identificare fără consimțământul titularului și utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare. Cum scopul legiuitorului nu a fost acela de a incrimina de două ori aceleași fapte, a ai apreciat procurorul că, în alin. (2) al art. 27 este sancționată efectuarea de operațiuni financiare fie prin utilizarea unor date de identificare fictive, fie prin utilizarea unor date de identificare reale, obținute în mod fraudulos sau direct în tranzacțiile comerciale sau pentru falsificare (de ex. prin metodele "phishing", "skimming" etc).

În aceste condiții, inculpații, procedând în modalitatea descrisă mai sus, au comis infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2), nefiind întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective, a infracțiunii prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Pentru aceleași considerente și având în vedere activitatea infracționala desfășurată efectiv de inculpați, nu s-a putut retine nici comiterea de către aceștia a infracțiunii prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, falsul informatic, condiționată de urmarea materială prevăzută - să rezulte date necorespunzătoare adevărului și prin cerința scopului utilizării datelor astfel obținute, în vederea producerii unei consecințe juridice.

A solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 42 alin. (1), (3) și art. 48 din Legea nr. 161/2003 și art. 24 alin. (2), art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 C. pen. și art. 33-34 C. pen., în infracțiunile prev. de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (2) și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 C. pen., în final, cu aplic. art. 33, 34 C. pen.

Prin Decizia

penală nr. 141 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a constat că apelurile formulate sunt fondate și a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial

Mehedinți, împotriva sentinței penale nr. 33 din 8 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 7128/101/2009.

A desființat în parte sentința și în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen a achitat pe inculpații P. (C.) C. și S.S.C. în privința infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpați în privința infracțiunii prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 24 alin (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 lit. a) art. 76 lit. c). C. pen. a condamnat pe fiecare din inculpați la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen, art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe fiecare din inculpați la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite inculpaților în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare.

A aplicat inculpaților disp. art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare, stabilit potrivit disp. art. 82 C. pen. A atras atenția inculpaților asupra disp. art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților.

A menținut dispozițiile sentinței privind confiscarea celor 5 carduri, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., precum și restituirea către inculpatul P. (C.) C. a cardului Mastercard emis de Banca T. și cardul Visa Electon emis de I.N.G.

În baza art. 118 lit. a) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 1830 lei de la inculpatul P. (C.) C. și a sumei de 927 lei de la inculpatul S.S.C.

Pentru a hotărî astfel a reținut urmărtoarele:

În concluziile scrise depuse la dosar de către apărătorul inculpatului P. (C.) C. s-a arătat că, având în vedere Decizia nr. 651 pronunțată de Curtea de Apel Craiova instanța ar fi incompatibilă în raport cu soluția pronunțată anterior.

Deși nu s-a indicat un temei privind cazul de incompatibilitate, din formularea susținerilor avocatului rezultă că instanța s-a pronunțat anterior în cauză, situație ce ar putea eventual atrage incidența dispozițiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 651 din 19 iunie 2009 a fost analizată doar excepția invocată de către inculpat, cu referire doar la efectele pe care le produce o ordonanță prin care se dispune de către procuror extinderea cercetării penale cu privire la alte fapte și daca mai este necesară emiterea unei rezoluții prin care să se dispună începerea urmăririi penale, apreciindu-se că în cazul în care procurorul emite o ordonanță prin care dispune extinderea cercetării penale cu privire la alte fapte, nu mai este necesară emiterea unei rezoluții prin care să se dispună începerea urmăririi penale față de aceste din urmă fapte. Instanța nu a făcut referiri în considerentele deciziei cu privire la existența faptei și vinovăției inculpatului și nu a pronunțat o soluție din cele prevăzute în art. 345 alin. (1) C. proc. pen. de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Ca urmare instanța de apel a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile. art. 47 alin. (2) C. proc. pen. și nici alte cazuri de incompatibilitate prev de art. 46, 47 sau 48 C. proc. pen.

Cu privire la criticile ce privesc aspecte de fapt, din probele administrate în cauză rezultă că la data de 19/20 octombrie 2008, ora 01

00

, inculpații au fost surprinși de lucrătorii de poliție în timp ce utilizau instrumente de plată electronice falsificate, respectiv 5 carduri la A.T.M.-ul aparținând Băncii T., carduri pe care inculpatul C.C. Ie-a aruncat în apropiere, la sosirea lucrătorilor de poliție. Au mai fost găsite două bilete pe care erau trecute grupe de cifre precum și 5 chitanțe emise de bancomat.

Aceste împrejurări sunt consemnate în procesul verbal întocmit la data de 20 octombrie 2008, de către lucrătorii din cadrul Poliției mun. Dr. Tr.Severin.

S-a mai reținut că sunt nefondate apărările inculpaților formulate în sensul că, în procesul verbal s-au consemnat împrejurări nereale.

Fiind audiat în cadrul cercetării judecătorești, martorul J.V. a confirmat împrejurările consemnate în procesul verbal, participând ca martor asistent la constatările făcute de lucrătorii de poliție. De asemenea lucrătorii de poliție B.S., C.G. și H.I., audiați în faza de apel, au relatat împrejurările în care au surprins inculpații lângă A.T.M., unul dintre inculpați aruncând cârdurile contrafăcute precum și faptul că au găsit chitanțe eliberate de A.T.M. și bilete pe care erau scrise numere.

Potrivit procesului - verbal întocmit la 21 octombrie 2008, pe benzile magnetice ale cardurilor au fost identificate date iar ca urmare a comunicării

acestor date de către organele de urmărire penale, Banca T. a arătat că 5 din cardurile înaintate spre verificare, au fost tranzacționate în intervalul de timp 22:27:47/ 15 octombrie 2008 - 01:17:22/ 22 octombrie 2008, iar inculpații au fost surprinși lângă A.T.M. la orele 01

18

- din octombrie 2008, potrivit procesului verbal întocmit la 20 octombrie 2008.

De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 16 ianuarie 2009, fragmentul de urmă papilară prelevat de pe unul din cârduri, a fost creat de inculpatul S.S.C.

Asupra inculpaților au fost găsite următoarele sume -1.830 lei C.C. și 927 lei S.S.C.

Ca urmare, instanța a apreciat că probele administrate în cauză, dovedesc utilizarea de către inculpați a 5 carduri bancare contrafăcute, utilizare ce a avut ca rezultat retragerea unor sume de bani.

În privința încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați, instanța a apreciat că sunt întrunite numai elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 C. pen. fiind întemeiate și solicitările formulate de parchet în privința infracțiunilor prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 48 din Legea nr. 161/2003.

Dispozițiile art. 24 din Legea nr. 365/2002 reglementează două infracțiuni distincte, respectiv falsificarea instrumentelor de plată electronică iar în alin. (2) punerea în circulație sau deținerea în vederea punerii în circulație a instrumentelor de plată electronică.

S-a reținut, astfel că în speță, faptele inculpaților, de a pune în circulație instrumente de plată electronică falsificate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev . de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Potrivit disp. art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, constituie infracțiune efectuarea uneia din operațiunile prev. de art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv.

Prin alin. (2) al aceluiași articol este sancționată efectuarea uneia din operațiile prev. de art. 1 pct. 10 prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

Întrucât alin. (1) al art. 27 privește utilizarea unui instrument de plată electronică valid însă fără consimțământul titularului, faptele inculpaților de a utiliza instrumente de plată electronică falsificate, întrunesc elementele infracțiunii prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, constând în utilizarea unor date de identificare reale, însă deținute în mod fraudulos.

Instanța a apreciat că în cauză nu poate fi reținută săvârșirea de către

inculpați a infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1) și (3) și art. 48 din Legea nr. 161/2003.

În privința infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1) și (3), este necesar pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, ca accesul fără drept la un sistem informatizat, să se realizeze prin încălcarea măsurilor de securitate, fără autorizarea sau încuviințarea instituției bancare ce deține sistemul bancar accesat.

În cauză inculpații au utilizat cârduri falsificate, ce conțineau informații obținute anterior, în mod fraudulos, fără a încălca măsuri de protecție împotriva unui acces legal la un sistem informatic, utilizând date de identificare reale și fără ca activitatea infracțională a inculpaților să presupună și alte acte materiale în afară de cele ce îmbracă forma infracțiunilor prev. de art. 24 salin. (2) și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

De asemenea, instanța a apreciat că în cauză inculpații nu au săvârșit infracțiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2002.

Elementul material al acestei infracțiuni se realizează prin acțiuni de introducere, modificare, ștergere de date informatice ori de restricționare a accesului la aceste date, realizate fără drept.

Faptele reținute ca fiind săvârșite de inculpați nu au constat în operațiuni de inserare de date, alterări, schimbări sau ștergeri ale datelor dintr-un sistem informatic ori de restricționare a accesului unei persoane la astfel de date.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate în cauză inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., au fosta vute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute, gradul de pericol social al faptelor, circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, vârsta inculpaților, lipsa antecedentelor penale atitudinea procesuală, astfel că aplicarea unor pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin (2) din Legea nr. 365/2002 și respectiv 6 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 sunt de natură să contribuie la realizarea scopului educativ preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, în raport cu criteriile de individualizare reținute, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.

Împotriva Deciziei penale

nr. 141 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul S.S.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 7128/101/2009.

În ședința publică de astăzi,

de la termenul din 23 aprilie 2012, când s-a luat în examinare recursul declarat de recurentul inculpat S.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 141 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a referit cererea transmisă la dosarul cauzei, prin care inculpatul a declarat că înțelege să își retragă calea de atac.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 385

4

C. proc. pen. și luând act de manifestarea de voință expres formulată de inculpat în cuprinsul cererii semnată personal și depusă la dosar, în sensul retragerii căii de atac, urmează a dispune în consecință.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea recursului declarat de S.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 141 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2012.