ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 293/2011

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, sub nr. 530 din 16 februarie 2009 SC M.P.I. BUCUREȘTI a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.266 din 3 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, solicitând admiterea cererii și anularea deciziilor nr. 266 din 3 februarie 2009, nr. 4136 din 14 decembrie 2007, nr. 1022 din 7 martie 2007, nr. 1819 din 24 mai 2006 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Contestatoarea își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art. 129 din Constituția României, ale art. 319 pct. 2, art. 320 alin. (3) și art. 318 teza a II-a C. proc.

civ. Judecarea pricinii a fost suspendată conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 26 ianuarie 2010, fiind repusă pe rol la 23 noiembrie 2010. Excepția inadmisibilității prezentei contestații în anulare este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta: Prin decizia nr. 266 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, la data de 3 februarie 2009 a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de SC M.P.I. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 4136 din 14 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Hotărârea contestată de către pârâtă, din punct de vedere procedural, deși are caracterul irevocabil impus de cerințele exprese ale dispozițiilor art. 317 teza I, nu îndeplinește cerințele aceluiași text de lege prevăzute în cea de-a doua teză, cu referire la motivele ce nu au putut fi invocate în apel sau recurs.

Intenția legiuitorului la redactarea acestui text de lege a vizat în mod categoric controlul judiciar, în calea de retractare, numai al hotărârilor supuse deja reformării. În acest sens sunt și dispozițiile art. 318 C. proc. civ. ce fac trimitere expresă la hotărârile instanțelor de recurs. Pe de altă parte, nici condiția impusă de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. nu este îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri date în contestația în anulare în condițiile în care textul invocat vizează o hotărâre ce soluționează fondul cauzei. Dacă s-ar admite ipoteza în care o hotărâre pronunțată în contestație în anulare ar fi supusă unei noi contestații în anulare, în alte condiții decât cele prevăzute în art. 321 C. proc.

civ., situația în speță, soluțiile pronunțate sub aspect procedural ar leza grav principiul securității juridice, afectând drepturile procesuale ale celorlalți participanți la procesul civil. Declararea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, pentru considerentele ce preced Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M.P.I. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 266 din 3 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.