ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.06.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3133/2010

HOTĂRÂRE
15.06.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3133/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 218/ CA din 7

decembrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.T., în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Iași, a anulat hotărârea nr. 2753/ R din 30

iunie 2009, emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să emită o nouă

hotărâre prin care să recunoască reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că din declarațiile de martori, autentificate, depuse la dosar și

cărora legea specială în materia examinată le dă forță probantă deplină, chiar

și în lipsa unor documente oficiale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 6

1

din Legea nr. 189/2000, rezultă că, în perioada 1941 – 1945, satul Buteni, județul

Cluj, în care reclamantul locuia împreună cu părinții, a fost evacuat,

cetățenii refugiindu-se în altă localitate din județ.

S-a mai reținut că, potrivit

declarației martorului S.I., reclamantul împreună cu familia s-a refugiat în localitatea

Scrind Răchitele, județul Cluj, în perioada ianuarie 1942 – decembrie 1942,

situație avută în vedere, de către pârâtă și în ceea ce-l privește pe fratele

reclamantului, G.I., a cărui cerere în acest sens a fost admisă de pârâtă prin

hotărârea nr. 2331 din 30 iunie 2009.

Pe cale de consecință, instanța a

concluzionat că, în speță, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 189/2000

astfel cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 287/2008.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta solicitând casarea sentinței atacate și, pe fond,

respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că nici reclamantul și nici

martorii care au declarat pe proprie răspundere că au cunoștință de evenimente

deoarece au fost în aceiași situație, nu dețin acte oficiale doveditoare ale

persecuției etnice, iar datele declarate în dosar sunt neconcordante.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, a probat prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

Dovada încadrării în situația

prevăzută de lege se poate face, în conformitate cu dispozițiile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele metodologice de aplicare a ordonanței

aprobate prin H.G. nr. 127/2000, cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații

de martori, dispozițiile legale sus menționate neimpunând niciun fel de alte

condiții cu privire la mijloacele de probă reglementate de legea specială.

În speță, sunt realizate aceste exigențe

ale legii întrucât martorii ale căror declarații autentificate se află la

dosar, au fost unanimi în susținerile lor potrivit cărora comuna Calata a fost

sat de graniță între România și Ungaria, fapt ce a generat persecuții etnice

din partea autorităților maghiare de ocupație și a determinat părăsirea

localității și refugierea locuitorilor în localitatea Scrind Răchitele, între

aceștia aflându-se intimatul împreună cu familia sa.

Așa fiind, se constată că instanța

de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele

Legii nr. 189/2000.

În raport de considerentele expuse,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Iași împotriva sentinței civile nr. 218/ CA din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 iunie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3423/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 201/CA din 16 noiembrie 2009. a admis acțiunea formulată de re
ÎCCJ 2013-09-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6169/2013
D.M., împreună cu care a locuit în perioada de refugiu, beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000. Din probele administrate la dosar, în condițiile art. 305 C. proc. civ., rezultă într-adevăr că fratele recurentului, I.G., este benefici
ÎCCJ 2010-10-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4578/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârât
ÎCCJ 2009-03-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1211/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 23 iulie 2008 la Curtea de Apel Suceava, reclamantul A.I. a solicitat în contradictoriu
ÎCCJ 2010-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5290/2010
rejurarea că la data refugierii, contestatorul în vârstă de 11 ani a fost nevoit să plece împreună cu familia, tatăl acestuia fiind arestat. Totodată, a apreciat că deși reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale cu alte înscrisuri, to
Sursă