ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3133/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 218/ CA din 7 decembrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.T., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Iași, a anulat hotărârea nr. 2753/ R din 30 iunie 2009, emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din declarațiile de martori, autentificate, depuse la dosar și cărora legea specială în materia examinată le dă forță probantă deplină, chiar și în lipsa unor documente oficiale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 6 1 din Legea nr. 189/2000, rezultă că, în perioada 1941 – 1945, satul Buteni, județul Cluj, în care reclamantul locuia împreună cu părinții, a fost evacuat, cetățenii refugiindu-se în altă localitate din județ.

S-a mai reținut că, potrivit declarației martorului S.I., reclamantul împreună cu familia s-a refugiat în localitatea Scrind Răchitele, județul Cluj, în perioada ianuarie 1942 – decembrie 1942, situație avută în vedere, de către pârâtă și în ceea ce-l privește pe fratele reclamantului, G.I., a cărui cerere în acest sens a fost admisă de pârâtă prin hotărârea nr. 2331 din 30 iunie 2009. Pe cale de consecință, instanța a concluzionat că, în speță, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 189/2000 astfel cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 287/2008. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că nici reclamantul și nici martorii care au declarat pe proprie răspundere că au cunoștință de evenimente deoarece au fost în aceiași situație, nu dețin acte oficiale doveditoare ale persecuției etnice, iar datele declarate în dosar sunt neconcordante.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, a probat prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Dovada încadrării în situația prevăzută de lege se poate face, în conformitate cu dispozițiile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele metodologice de aplicare a ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori, dispozițiile legale sus menționate neimpunând niciun fel de alte condiții cu privire la mijloacele de probă reglementate de legea specială.

În speță, sunt realizate aceste exigențe ale legii întrucât martorii ale căror declarații autentificate se află la dosar, au fost unanimi în susținerile lor potrivit cărora comuna Calata a fost sat de graniță între România și Ungaria, fapt ce a generat persecuții etnice din partea autorităților maghiare de ocupație și a determinat părăsirea localității și refugierea locuitorilor în localitatea Scrind Răchitele, între aceștia aflându-se intimatul împreună cu familia sa. Așa fiind, se constată că instanța de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000. În raport de considerentele expuse, constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Iași împotriva sentinței civile nr. 218/ CA din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.