ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5290/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Iași anularea Hotărârii nr. 3145/R din 11 decembrie 2009 emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, stabilirea calității de beneficiar al prevederilor O.G.

nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 01 martie 1941 - 06 martie 1945. În motivare, reclamantul a arătat că în cursul lunii martie 1941 a fost nevoit împreună cu familia și încă 400 de săteni ai comunei Mănăstireni, județul Cluj să se refugieze în comuna Râșca, sat Râșca, județul Cluj, reîntoarcerea sa având loc în septembrie 1945. Prin Sentința nr. 55/CA din 08 martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului hotărâre de stabilire a calității beneficiar al prevederilor O.G.

nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 01 martie 1941 - 06 martie 1945, începând cu luna noiembrie 2009. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit actelor civile și a declarațiilor de martor, contestatorul a fost refugiat împreună cu familia din comuna Mănăstireni, în comuna Râșca, județul Cluj împreună cu încă 400 de săteni ai comunei, dată fiind situația specială creată în urma Dictatului de la Viena. Prima instanță a reținut și împrejurarea că la data refugierii, contestatorul în vârstă de 11 ani a fost nevoit să plece împreună cu familia, tatăl acestuia fiind arestat.

Totodată, a apreciat că deși reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale cu alte înscrisuri, totuși declarațiile martorilor fac dovada că acesta împreună cu familia au fost evacuați etnic din localitatea de domiciliu, unde s-au reîntors după 6 martie 1945. În plus, a fost reținut și faptul că cei doi martori C.T. și M.I., care au fost evacuați în același timp cu familia reclamantului, au hotărâri admise și li s-au acordat drepturile cuvenite. Instanța a avut în vedere vârsta și starea de sănătate a reclamantului, fiind apreciate, în același timp, demersurile reclamantului în obținerii dovezilor. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică pârâta C.J.P. Iași a declarat recurs.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 din C. proc. civ. este criticată soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor incidente cauzei, astfel că, în mod greșit a fost stabilită în favoarea reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 01 martie 1941 - 06 martie 1945. În acest sens, s-a susținut că din înscrisurile depuse la dosar, în speță declarațiile de martor și memoriul detaliat al reclamantului, nu rezultă că în perioada 01 martie 1941 - 06 martie 1945 acesta și-a schimbat domiciliul ca urmare a persecuțiilor pe motive etnice.

S-a mai arătat că martorii nu dovedesc cu acte eliberate de organele competente că s-au aflat în aceeași situație cu reclamantul, aceștia dobândind calitatea, la rândul lor, tot pe bază de martori. S-a afirmat faptul că în condițiile actuale și în lipsa unor documente relevante, contestatorul ar obține cu mare ușurință o indemnizație de 400 RON/lună și alte facilități prevăzute de art. 5 din Legea nr. 189/2000. Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză. Examinând sentința în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul de față pentru următoarele considerente: Reclamantul I.G.A. a învestit instanța de contencios administrativ, solicitând stabilirea calității de beneficiar al prevederilor O.G.

nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 01 martie 1941 - 06 martie 1945, având în vedere că prin Hotărârea nr. 3145/R din 11 decembrie 2009 emisă de pârâta C.P. Iași i-a fost respinsă cererea formulată în acest sens. În probatoriu, reclamantul a depus la dosarul cauzei acte de stare civilă și înscrisuri doveditoare (dosar fond). Instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, stabilind calitatea acestuia, de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 01 martie 1941 - 06 martie 1945. Așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate, judecătorul fondului a pronunțat soluția de admitere numai în baza declarațiilor celor doi martori C.T.

și M.I., beneficiari ai prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, prin Hotărârile nr. 23933/2008 și nr. 24010/2009 emise de C.J.P. Cluj, reținând în acest sens că "declarațiile acestora fac dovada că reclamantul împreună cu familia au fost evacuați etnic din comuna Mănăstireni, județul Cluj, unde s-au reîntors după 6 martie 1945." În conformitate cu art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin orice mijloc de probă. Este adevărat că textul de lege anterior individualizat permite dovedirea calității de refugiat în lipsa actelor oficiale, prin orice mijloc de probă, însă instanța de control judiciar apreciază că declarațiile celor doi martori, neconfirmate în instanță prin audierea nemijlocită a acestora, nu sunt suficiente pentru a clarifica aspectele concrete și împrejurările menționate de către cei doi martori în declarațiile date în fața notarului, chiar dacă aceștia beneficiază la rândul lor de prevederile O.G.

nr. 105/1999. Declarațiile martorilor, singurele probe pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii nu respectă cerințele prevăzute de lege și nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Cu toate că nu se poate imputa reclamantului lipsa de diligență, Înalta Curte apreciază că instanța de fond s-a pronunțat în baza unui probatoriu insuficient și apt să conducă la stabilirea cu certitudine a situației de refugiat din motive de persecuție etnică a reclamantului. Or, pentru a ajunge la o soluție temeinică și legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori - potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. - a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.

În acest sens, aceleași prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi. Față de dispozițiile legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamant, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală. Pentru aceste motive, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și, în temeiul art. 313 teza I-a C. proc. civ., va fi trimisă cauza la aceeași instanță, spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, în aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța va proceda la audierea nemijlocită a martorilor, cu privire la împrejurările concrete în care reclamantul susține că s-a refugiat și va solicita reclamantului să depună înscrisuri autentice din care să rezulte perioada de refugiu a părinților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.J.P. Iași împotriva Sentinței nr. 55/CA din 08 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2010.