ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5290/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.G.A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Iași anularea Hotărârii nr.

3145/R din 11 decembrie 2009 emisă de pârâtă și, pe cale de consecință,

stabilirea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată

și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru

perioada 01 martie 1941 - 06 martie 1945.

În motivare, reclamantul a arătat că în cursul lunii

martie 1941 a fost nevoit împreună cu familia și încă 400 de săteni ai comunei

Mănăstireni, județul Cluj să se refugieze în comuna Râșca, sat Râșca, județul

Cluj, reîntoarcerea sa având loc în septembrie 1945.

Prin Sentința nr.

55/CA din 08 martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să emită

în favoarea reclamantului hotărâre de stabilire a calității beneficiar al

prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, pentru perioada 01 martie 1941 - 06 martie 1945,

începând cu luna noiembrie 2009.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că potrivit actelor civile și a

declarațiilor de martor, contestatorul a fost refugiat împreună cu familia din

comuna Mănăstireni, în comuna Râșca, județul Cluj împreună cu încă 400 de

săteni ai comunei, dată fiind situația specială creată în urma Dictatului de la

Viena.

Prima instanță a

reținut și împrejurarea că la data refugierii, contestatorul în vârstă de 11

ani a fost nevoit să plece împreună cu familia, tatăl acestuia fiind arestat.

Totodată, a apreciat

că deși reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale cu alte înscrisuri,

totuși declarațiile martorilor fac dovada că acesta împreună cu familia au fost

evacuați etnic din localitatea de domiciliu, unde s-au reîntors după 6 martie

1945.

În plus, a fost

reținut și faptul că cei doi martori C.T. și M.I., care au fost evacuați în

același timp cu familia reclamantului, au hotărâri admise și li s-au acordat

drepturile cuvenite.

Instanța a avut în

vedere vârsta și starea de sănătate a reclamantului, fiind apreciate, în

același timp, demersurile reclamantului în obținerii dovezilor.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică pârâta C.J.P. Iași a declarat

recurs.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

din

C. proc. civ. este criticată soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor incidente cauzei, astfel că, în mod greșit a

fost stabilită în favoarea reclamantului calitatea de beneficiar al

prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, pentru perioada 01 martie 1941 - 06 martie 1945.

În acest sens, s-a

susținut că din înscrisurile depuse la dosar, în speță declarațiile de martor

și memoriul detaliat al reclamantului, nu rezultă că în perioada 01 martie 1941

- 06 martie 1945 acesta și-a schimbat domiciliul ca urmare a persecuțiilor pe

motive etnice.

S-a mai arătat că

martorii nu dovedesc cu acte eliberate de organele competente că s-au aflat în

aceeași situație cu reclamantul, aceștia dobândind calitatea, la rândul lor,

tot pe bază de martori.

S-a afirmat faptul că

în condițiile actuale și în lipsa unor documente relevante, contestatorul ar

obține cu mare ușurință o indemnizație de 400 RON/lună și alte facilități

prevăzute de art. 5 din Legea nr. 189/2000.

Intimatul-reclamant

nu a formulat întâmpinare în cauză.

Examinând sentința în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul de față

pentru următoarele considerente:

Reclamantul I.G.A. a

învestit instanța de contencios administrativ, solicitând stabilirea calității

de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 01 martie 1941

- 06 martie 1945, având în vedere că prin Hotărârea nr. 3145/R din 11 decembrie

2009 emisă de pârâta C.P. Iași i-a fost respinsă cererea formulată în acest

sens.

În probatoriu,

reclamantul a depus la dosarul cauzei acte de stare civilă și înscrisuri

doveditoare (dosar fond).

Instanța de fond a

admis acțiunea reclamantului, stabilind calitatea acestuia, de beneficiar al

prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, pentru perioada 01 martie 1941 - 06 martie 1945.

Așa cum rezultă din

considerentele sentinței atacate, judecătorul fondului a pronunțat soluția de

admitere numai în baza declarațiilor celor doi martori C.T. și M.I.,

beneficiari ai prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, prin Hotărârile nr. 23933/2008 și nr. 24010/2009 emise de C.J.P.

Cluj, reținând în acest sens că "declarațiile acestora fac dovada că

reclamantul împreună cu familia au fost evacuați etnic din comuna Mănăstireni,

județul Cluj, unde s-au reîntors după 6 martie 1945."

În conformitate cu art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie

1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit

art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea

prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu

acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin

orice mijloc de probă.

Este adevărat că

textul de lege anterior individualizat permite dovedirea calității de refugiat

în lipsa actelor oficiale, prin orice mijloc de probă, însă instanța de control

judiciar apreciază că declarațiile celor doi martori, neconfirmate în instanță

prin audierea nemijlocită a acestora, nu sunt suficiente pentru a clarifica

aspectele concrete și împrejurările menționate de către cei doi martori în

declarațiile date în fața notarului, chiar dacă aceștia beneficiază la rândul

lor de prevederile O.G. nr. 105/1999.

Declarațiile

martorilor, singurele probe pe care instanța de fond le invocă în motivarea

hotărârii nu respectă cerințele prevăzute de lege și nu se coroborează cu nici

un alt mijloc de probă.

Cu toate că nu se

poate imputa reclamantului lipsa de diligență, Înalta Curte apreciază că

instanța de fond s-a pronunțat în baza unui probatoriu insuficient și apt să

conducă la stabilirea cu certitudine a situației de refugiat din motive de

persecuție etnică a reclamantului.

Or, pentru a ajunge

la o soluție temeinică și legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind

datori - potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. - a stărui, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.

În acest sens,

aceleași prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile s-ar

împotrivi.

Față de dispozițiile

legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a

stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de

reclamant, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Pentru aceste motive,

recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și, în temeiul art. 313

teza I-a C. proc. civ., va fi trimisă cauza la aceeași instanță, spre

rejudecare.

Cu ocazia

rejudecării, în aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

instanța va proceda la audierea nemijlocită a martorilor, cu privire la

împrejurările concrete în care reclamantul susține că s-a refugiat și va

solicita reclamantului să depună înscrisuri autentice din care să rezulte

perioada de refugiu a părinților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.J.P. Iași împotriva Sentinței nr. 55/CA din 08 martie 2010 a

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2010.