ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5492/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5492/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând, asupra recursului de
față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 387 din 23 aprilie 2008,
Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții
Z.G.M., C.F. și M.I. împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul
Bihor i-a obligat pe pârâți la calcularea și plata sumelor reprezentând primele
de vacanță pe anii 2004-2006, reactualizate cu indicele de inflație la data
plății efective, raportat la activitatea prestată de fiecare dintre reclamanți
în cadrul unității angajatoare, precum și la efectuarea mențiunilor aferente în
carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre,
tribunalul a reținut că dreptul unor categorii de salariați din sectorul
bugetar de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediu de odihnă a
fost instituit în baza art. 41
1
alin. (1) din Legea nr. 50/1996, dar
constrângerile bugetare din perioada 2001-2006 nu au permis acordarea acestor
prime, prevederile din actul normativ prin care au fost aprobate fiind
suspendate prin legi bugetare anuale și acte normative anuale de salarizare.
Prin decizia nr. XXIII din 12
decembrie 2005, decizia nr. XII din 5 februarie 2007 și decizia nr. LXXVII din
5 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a
pronunțat în sensul obligativității ordonatorilor de credite la plata primelor
de concediu către personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, pe
perioada cât această plată a fost suspendată.
În ceea ce privește obligarea
pârâților la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților,
tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 6 și art. 8 din Decretul nr.
92/1976.
Împotriva sentinței a declarat
recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând, în drept, dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs
invocat, recurentul a formulat următoarele critici:
Ministerul Justiției nu are
calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere referitor la
efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Cei trei reclamanți au calitatea de
personal conex în cadrul Judecătoriei Târgu Neamț, astfel încât obligația de a
efectua mențiuni corespunzătoare în carnetele lor de muncă revine Curții de
Apel Bacău, ca unitate angajatoare, și nu Ministerului Justiției.
Pe fondul cauzei, recurentul
susține că acțiunea este neîntemeiată în ceea ce-l privește pe reclamantul M.I.
Aceasta deoarece, până la data
intrării în vigoare a O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar
din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea,
precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, șoferii nu aveau
calitatea de personal conex.
Până la data intrării în vigoare a
actului normativ menționat, șoferii aveau calitatea de personal contractual,
fiind salarizați conform O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a
salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
În atare situație, reclamantului
M.I. nu i se cuvin primele de vacanță pentru anii 2004-2006, așa cum în mod
greșit a dispus tribunalul.
Intimații nu au depus la dosar
întâmpinare.
Recursul a fost inițial înregistrat
pe rolul Curții de Apel Oradea și trimis spre competentă soluționare Înaltei
Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.
75/2008.
Recursul este fondat și va fi admis
pentru următoarele considerente:
1.Ministerul Justiției nu are
calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere referitor la
efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
O astfel de obligație incumbă
angajatorului, conform art. 6 și art. 8 din Decretul nr. 92/1976, acesta fiind
persoana legată în raportul juridic dedus judecății, în timp ce Ministerul
Justiției este terț față de acest raport juridic.
În ceea ce privește pe
reclamantul M.I., acțiunea acestuia este, într-adevăr, nefondată.
Chiar în cuprinsul cererii de
chemare în judecată reclamantul menționează că este șofer în cadrul
Judecătoriei Beiuș, și nu Târgu Neamț, cum eronat arată recurentul, așa încât
nu are dreptul la primele de vacanță pe anii 2004-2006, deoarece în această
perioadă, or potrivit legislației în vigoare, nu avea calitatea de personal
auxiliar din cadrul instanței judecătorești, calitate pe care a dobândit-o abia
de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 8/2007.
Or, prima de vacanță este datorată
personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de
pe lângă acestea, nu și persoanelor încadrate în calitate de personal
contractual conform O.U.G. nr. 24/2000, anterior intrării în vigoare a O.G. nr.
8/2007.
Pentru aceste considerente, în baza
art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va
modifica în parte sentința, va admite excepția invocată de pârâtul Ministerul
Justiției și va respinge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în
carnetele de muncă ale reclamanților pentru lipsa calități procesuale pasive;
totodată, va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M.I.
Înalta Curte va menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul
Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 387/LM din 23 aprilie 2008
a Tribunalului Bihor, secția civilă.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că, admite excepția
invocată de pârâtul Ministerul Justiției și respinge capătul de cerere privind
efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților pentru lipsa
calității procesuale pasive a acestui pârât.
Respinge, ca nefondată, acțiunea
formulată de reclamantul M.I.
Menține restul dispozițiilor
sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie
2008.