ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2095/2011

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Judecătoria Arad, reclamantul O.T. a chemat în judecată pe

pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Arad,

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București, Direcția

Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a județului Arad și

Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

București solicitând să se constate: dreptul reclamantului la despăgubire, în

temeiul art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004, modificat și completat prin

H.G. nr. 1580/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale

tăiate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale

animalelor; calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri,

conform H.G. nr. 1415/2004, modificat și completat prin H.G. nr. 1580/2005;

constatarea că pârâta Direcția pentru agricultură și dezvoltarea rurală a

județului Arad a refuzat recunoașterea dreptului la despăgubiri al reclamantului

prin sistarea/neîndeplinirea obligației de plată a despăgubirilor, interpretând

în mod greșit prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004 modificate și

completate prin H.G. nr. 1580/ 2005; obligarea pârâtei Direcția pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Arad la respectarea dispozițiilor

H.G. nr. 1415/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 1580/2005, respectiv

obligarea pârâtei la întocmirea documentației, avizarea acesteia conform

prevederilor legale și transmiterea centralizatorului decontului către Direcția

Buget Finanțe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale în vederea efectuării plății despăgubirilor către reclamant, sub

sancțiunea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere; obligarea pârâților

Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Arad și Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la plata despăgubirilor ce i se

cuvin reclamantului conform prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificat și completat

și ale Ordinului Ministerului agriculturii nr. 686/2003, despăgubiri stabilite

de comisia de evaluare potrivit fișei de evaluare, respectiv obligarea

pârâților la plata către reclamant a sumei de 3.050 lei, sumă cu titlu de

despăgubiri datorate reclamantului în calitate de proprietar al animalului

bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificată și

completată și a Ordinului Ministrului agriculturii nr. 686/2003; obligarea

pârâților la plata către reclamant a dobânzii legale aferente acestei sume

începând cu luna mai 2006 și până la achitarea/plata integrală a acesteia, sumă

actualizată cu indicele/ rata inflației, aplicabilă la data plății efective; cu

cheltuieli de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 10662 din 23 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 6213/55/2009,

Judecătoria Arad și-a declinat competența materială pentru soluționarea

acțiunii în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

La rândul său

și această instanță, prin sentința nr. 118 din 17 februarie 2010 a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a

hotărî astfel Curtea de Apel Timișoara a reținut că, prin acțiunea formulată

reclamantul vizează obligarea pârâților la recunoașterea dreptului

reclamantului la plata sumei de 3050 lei cu titlu de despăgubiri ce i se cuvin

în calitate de proprietar de animal bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor

H.G. nr. 1415/2004 modificat și a O.M.A. nr. 686/2003, cu dobânzi legale, și

drept urmare obligarea pârâtei la D.A.D.R. Arad la întocmirea documentației,

avizarea acesteia și transmiterea către direcția buget finanțe din cadrul

M.A.D.R. în vederea efectuării plății despăgubirilor cuvenite către reclamant.

Curtea a mai

reținut că, din interpretarea art. 8 alin. (1) ultima teză din Legea nr.

554/2004, rezultă fără putință de tăgadă, că poate face obiectul contenciosului

administrativ numai refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative, ceea

ce presupune o manifestare de voință în acest sens din partea autorității

administrative, cerință neîndeplinită în cauză pentru că reclamantul nu atacă

nici un fel de refuz, solicitarea din acțiune referindu-se la cererea ca

instanța să constate un asemenea refuz, ceea ce nu poate face obiectul Legii

nr. 554/2004.

Judecătoria

Arad prin sentința nr. 3047 din 29 martie 2010 a declinat competența de

soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara, Secția de contencios

administrativ și fiscal reținând aplicabilitatea art. 1, art. 8 și art. 10 din

Legea nr. 554/2004. Constatând ivit conflict negativ de competență, această

instanță a înaintat pricina Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului.

Dosarul a fost

inițial înregistrat pe rolul Secției civile și de proprietate intelectuală,

fiind înaintat ulterior Secției de contencios administrativ și fiscal, prin

încheierea nr. 6203 din 18 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.

6213/3/2009.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând

actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Tribunalul Arad,

secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Prin cererea

formulată în fața instanțelor judecătorești reclamantul O.T. a solicitat, în

esență, să se constate: recunoașterea dreptului său la despăgubire, în temeiul

art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004, modificată și completată prin H.G. nr.

1580/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, în

vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor,

obligarea pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului

Arad la întocmirea documentației, avizarea acesteia conform prevederilor legale

și transmiterea centralizatorului decontului către Direcția Buget Finanțe din

cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în vederea

efectuării plății despăgubirilor către reclamant, obligarea pârâților la plata

către reclamant a sumei de 3.050 lei, sumă cu titlu de despăgubiri datorate

reclamantului în calitate de proprietar al animalului bolnav, ca urmare a

aplicării prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificată și completată și a Ordinului

Ministrului agriculturii nr. 686/2003.

Înalta Curte

constată că legea aplicabilă este Legea nr. 554/2004, respectiv art. 1 alin.

(1), art. 8 alin. (1) și art. 10 alin. (1).

Potrivit

acestor dispoziții:

Art. 1. - (1)

Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței

de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Art. 8. - (1)

Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim

printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la

plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut

la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ

competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea

pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se

poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră

vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen

sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin

refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru

exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

(2) Se poate

adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept

al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter

individual, adresat altui subiect de drept.

Art. 10. - (1)

Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Având în

vedere că dreptul pe care reclamantul îl solicită, este reglementat de H.G. nr.

1415/2004, modificată și completată prin H.G. nr. 1580/ 2005, cu privire la

acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, în vederea lichidării rapide a

focarelor de boli transmisibile ale animalelor, iar autoritățile abilitate să întocmească

documentația și să plătească despăgubirile sunt direcțiile județene sanitar

veterinare și pentru siguranța alimentelor și unitățile Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

In raport cu

prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora"

Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței

de contencios administrativ competente...", se reține competența de

soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ.

Având însă în

vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia

"litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale..."în raport cu cuantumul sumei solicitată de reclamant

(3050 lei), competența aparține tribunalului.

Așa fiind, în

temeiul art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a litigiului dintre O.T. și Direcția pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Arad în favoarea Tribunalului

Arad, Secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.