ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4859/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Arad, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâții D.A.D.R. Arad, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București, D.S.V.S.A. Arad și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București, solicitând să se constate recunoașterea dreptului reclamantului la despăgubire, în temeiul art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004, modificat și completat prin H.G. nr. 1580/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precum și constatarea calității reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri, conform H.G.

nr. 1415/2004, modificat și completat prin H.G. nr. 1580/2005; să se constate că pârâta D.A.D.R. Arad a refuzat recunoașterea dreptului la despăgubiri al reclamantului prin sistarea/neîndeplinirea obligației de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, interpretând în mod greșit prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004 modificate și completate prin H.G. nr. 1580/2005; obligarea pârâtei D.A.D.R. Arad la respectarea dispozițiilor H.G. nr. 1415/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 1580/2005, respectiv obligarea pârâtei la întocmirea documentației, avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea centralizatorului decontului către Direcția Buget Finanțe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în vederea efectuării plății despăgubirilor către reclamant, sub sancțiunea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere; obligarea pârâților D.A.D.R.

Arad și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la plata despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului conform prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificat și completat și de Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 383/2003, despăgubiri stabilite de comisia de evaluare potrivit fișei de evaluare, respectiv obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 4.700 RON, sumă cu titlu de despăgubiri datorate reclamantului în calitate de proprietar de animale bolnave, ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificat și completat și ale Ordinului Ministerului Agriculturii nr. 686/2003; obligarea pârâților la plata către reclamant a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu luna mai 2006 și până la achitarea/plata integrală a acesteia, sumă actualizată cu indicele/rata inflației, aplicabilă la data plății efective; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

În motivare reclamantul a arătat că este proprietar de animale, care a suferit pagube în urma lichidării focarelor de boli transmisibile ale animalelor din Județul Arad. Astfel, în urma analizelor efectuate de către D.S.V.S.A. Arad, cu scopul identificării cabalinelor anemopozitive, s-a constatat faptul că două animale proprietatea reclamantului, precum și animalele altor persoane din comuna Ș., județul Arad, au fost diagnosticate pozitiv, conform examenului serologic prin ID, pentru diagnosticul B-205, respectiv anemie infecțioasă ecvină. Reclamantului i s-a pus în vedere de către autorități faptul că are obligația, conform prevederilor H.G. nr. 1415/2004, să predea animalele unei comisii constituite în acest scop, în vederea sacrificării acestora, urmând să fie despăgubit la o anumită valoare ce se va stabili de către o comisie ce se va constitui în acest scop.

Comisia de evaluare, formată din reprezentanți ai D.S.V.S.A. Arad, ai D.A.D.R. Arad și ai Primarului, a întocmit o fișă de evaluare, în baza căreia s-a întocmit un decont cu diferența de despăgubiri pe care reclamantul trebuia să le primească. Reclamantul menționează că odată cu predarea cailor către comisie, a primit o mică sumă de bani, fiind asigurat atât el, cât și ceilalți proprietari, de către reprezentanții statului, că vor primi și diferența de bani. Ulterior, i s-a comunicat că nu va mai primi nimic, deoarece ar fi vândut caii, iar statul nu îi mai datorează nimic. Reclamantul a susținut că nu a vândut animalele, doar le-a predat, considerând că și-a îndeplinit toate obligațiile legale.

Reclamantul a precizat că în cauză nu se poate solicita nici anularea unui act administrativ și nici eliberarea unui astfel de act, natura cauzei fiind una civilă, respectiv o acțiune în constatarea existenței unui drept, în obligația de a face și în pretenții, instanța competentă fiind cea civilă. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 și 112 C. proc. civ., art. 1073 și urm. C. civ., ale H.G. nr. 1415/2004 cu modificările ulterioare, Ordinului Ministrului Agriculturii nr. 686/2003 și Ordonanței nr. 42/2004 cu modificările și completările ulterioare. Prin sentința civilă nr. 11076 din 30 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 6206/55/2009, Judecătoria Arad, secția civilă, a admis excepția lipsei de competență materială a instanței invocată de către pârâte și a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a litigiului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că cererea reclamantului are ca obiect recunoașterea calității de persoană îndreptățită la plata despăgubirilor, precum și întocmirea documentației aferente, cu consecința plății despăgubirilor în temeiul H.G. nr. 1415/2004, modificată și completată prin H.G. nr. 1580/2005, precum și faptul că recunoașterea de către pârâți a calității reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri presupune emiterea unei documentații administrative în temeiul H.G. nr. 1415/2004. În consecință, instanța a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) Teza a II-a și a art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a acestui litigiu revine, în primă instanță, Curților de Apel, astfel că a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 151 din 10 martie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența materială pentru soluționarea acțiunii în favoarea Judecătoriei Arad. Astfel, la termenul de judecată din 10 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ în judecarea litigiului, în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la H.G. nr. 1415/2004 și examinând acțiunea pe excepție, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 158 - art. 159 C. proc. civ. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că acțiunea formulată de reclamant vizează obligarea pârâților la recunoașterea dreptului reclamantului la plata sumei de 4.700 RON cu titlu de despăgubiri, ce i se cuvin în calitate de proprietar de animal bolnav ca urmare a aplicării prevederilor H.G.

nr. 1415/2004, modificată și a Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 686/2003, cu dobânzi legale și drept urmare, obligarea pârâtei D.A.D.R. Arad la întocmirea documentației, avizarea acesteia și transmiterea către Direcția Buget-Finanțe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, în vederea efectuării plății despăgubirilor cuvenite către reclamant. Astfel, instanța a apreciat că obiectul acțiunii îl constituie cererile de a face și respectiv de plată a unei sume bănești, în condițiile H.G. nr. 1415/2004 privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor. S-a mai reținut că prin Anexa nr. 2 la H.G.

nr. 1415/2004 au fost reglementate Normele metodologice de aplicare ale acesteia, menționându-se la art. 2-4 actele care trebuie să cuprindă documentația justificativă pentru obținerea despăgubirilor și respectiv procedura care se urmează de organele abilitate să avizeze documentația și să o transmită Direcției Generale Buget Finanțe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, care la rândul său face solicitarea de alocare a fondurilor bănești corespunzătoare la Ministerul Finanțelor Publice, care este organul care alocă fondurile către Ministerului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, de unde ulterior acestea se virează în contul Direcțiilor agricole județene.

Constatând că prin dispozițiile acestui act normativ nu este prevăzută nicio reglementare privitoare la instanța competentă în soluționarea litigiilor legate de aplicarea H.G. nr. 1415/2004 și având în vedere că potrivit legii de organizare judecătorească competența materială a instanței este stabilită numai prin lege, instanța a reținut că, în temeiul art. 1 alin. (1) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei revine instanței cu competență generală, respectiv judecătoriei și nu instanței de contencios administrativ.

Curtea a mai apreciat că în cauză nu se atacă nici un act administrativ de autoritate, sau nesoluționarea în termenul legal al unei cereri de către o autoritate publică, ci se solicită plata unor despăgubiri cu caracter civil, în temeiul unui act normativ emis de Guvernul României, fiind irelevant că pârâții chemați în judecată sunt organe ale administrației de stat; raportul juridic dedus judecății are natură civilă pentru că nu privește emiterea unui act administrativ sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri, așa cum aceste noțiuni sunt definite prin art. 2 alin. (1) lit. c) și h) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai apreciat de către instanță că nu sunt incidente nici prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privitor la obiectul acțiunii în contencios administrativ, respectiv de solicitare de a se efectua o anumită operațiune administrativă necesară pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, întrucât potrivit legii, operațiunea de întocmire a documentației nu cade în competența pârâtei D.A.D.R. Arad pentru ca această cerere să determine natura de contencios administrativ a litigiului, aceasta având doar obligația de a aviza o documentație.

Astfel, s-a reținut că din interpretarea art. 8 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004 rezultă fără putință de tăgadă că poate face obiectul contenciosului administrativ numai refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative, ceea ce presupune o manifestare de voință în acest sens din partea autorității administrative, cerință neîndeplinită în cauză, pentru că reclamantul nu atacă nici un fel de refuz, solicitarea din acțiune referindu-se la cererea ca instanța să constate un asemenea refuz, ceea ce nu poate face obiectul Legii nr. 554/2004. Trebuie, de asemenea, remarcat că nici nu se poate pune problema unui refuz vătămător în cauză, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din partea pârâtei D.A.D.R.

Arad, atâta timp cât aceasta nu are competența întocmirii documentației prevăzută de art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 1415/2004, această competență revenind pârâtei D.S.V.S.A. Arad, față de care nu s-a formulat nicio cerere legată de documentație. S-a apreciat că analiza cererilor reclamantului duce la concluzia că acesta tinde la obținerea contravalorii despăgubirilor care i se cuvin potrivit H.G. nr. 1415/2004 în calitatea sa de proprietar al unui animal bolnav. Curtea a mai reținut că aplicarea dispozițiilor contenciosului administrativ în speță ar fi prejudiciabilă pentru reclamant, întrucât aceasta impune dovada procedurii prealabile, aspect de care reclamantul nu s-a prevalat în acțiune, înțelegând să o formuleze ca pe una cu caracter civil.

Deci, în esență, cum reclamantul nu atacă un refuz explicit al autorității administrative și nici refuzul soluționării în termen legal a unei cereri, ceea ce ar fi presupus dovada depunerii unei asemenea cereri, acțiunea nu intră sub incidența Legii nr. 554/2004. Pentru considerentele expuse dosarul a fost trimis spre competentă soluționare Judecătoriei Arad. Constatând că între Judecătoria Arad și Curtea de Apel Timișoara s-a ivit un conflict negativ de competență, prin sentința civilă nr. 3434 din 12 aprilie 2010, Judecătoria Arad a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea emiterii unui regulator de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din analiza prevederilor H.G. nr. 1415/2004 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia se constată, astfel cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Timișoara, că prin aceste acte normative nu este prevăzută nicio reglementare privitoare la competența de soluționare a litigiilor legate de aplicarea H.G. nr. 1415/2004. Din examinarea cererii de chemare în judecată, precum și a actelor și lucrărilor dosarului, rezultă faptul că reclamantul tinde prin acțiunea formulată la obținerea contravalorii despăgubirilor ce i se cuvin potrivit dispozițiilor H.G.

nr. 1415/2004, astfel cum a fost modificată și completată, în calitatea sa de proprietar de animale bolnave, ca urmare a aplicării prevederilor acestui act normativ, precum și obligarea la plata dobânzilor legale aferente despăgubirilor. Deci, obiectul prezentului litigiu constă în obligarea pârâților la plata unor sume datorate reclamantului cu titlu de despăgubiri în condițiile H.G. nr. 1415/2004, fiind vorba despre o acțiune având ca obiect constatarea existenței unui drept, obligația de a face și pretenții.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.

Raportat la aceste dispoziții legale și la situația de fapt, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel că, în cauză, nu se atacă niciun act administrativ de autoritate, sau nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de către o autoritate publică, ori refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri sau de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru executarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al reclamantului. Înalta Curte, în acord cu considerentele reținute de Curtea de Apel, constată că raportul juridic dedus judecății are natură civilă, deoarece prin acțiunea formulată reclamantul solicită plata unor despăgubiri cu caracter civil, în temeiul unui act normativ emis de Guvernul României.

Înalta Curte reține totodată că în cauză nu este relevant faptul că pârâții sunt organe ale administrației de stat. Având în vedere faptul că reclamantul nu atacă un act administrativ de autoritate, un refuz explicit al autorității administrative, sau refuzul soluționării în termen legal a unei cereri, Înalta Curte constată că în pricina de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c), f), h) și i), art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care să atragă competența instanței de contencios administrativ. Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză competența de soluționare a litigiului aparține instanței de drept comun, iar, având în vedere valoarea pretențiilor, aceasta este judecătoria, care judecă, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe P.I. și pe D.A.D.R. Arad, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, D.S.V.S.A. Arad și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Judecătoriei Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.