ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4941/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria

Arad, reclamantul V.P. a chemat în judecată pe pârâții D.A.D.R. Arad, Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București, D.S.V.S.A. Arad și Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București solicitând

să se constate: recunoașterea dreptului reclamantului la despăgubire, în temeiul

art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004, modificat și completat prin H.G. nr. 1580/2005

cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, în vederea lichidării

rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precum și constatarea calității

reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri, conform H.G. nr. 1415/2004

modificată și completată prin H.G. nr. 1580/2005; să se constate că pârâta D.A.D.R.

Arad a refuzat recunoașterea dreptului la despăgubiri al reclamantului prin sistarea/neîndeplinirea

obligației de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, interpretând în mod greșit prevederile

art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004 modificate și completate prin H.G. nr. 1580/2005;

obligarea pârâtei D.A.D.R. Arad la respectarea dispozițiilor H.G. nr. 1415/2004,

modificate și completate prin H.G. nr. 1580/2005, respectiv obligarea pârâtei la

întocmirea documentației, avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea

centralizatorului decontului către Direcția Buget Finanțe din cadrul Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în vederea efectuării plății despăgubirilor

către reclamant, sub sancțiunea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere;

obligarea pârâților D.A.D.R. Arad și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale la plata despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului conform prevederilor

H.G. nr. 1415/2004, modificate și completate și ale Ordinului Ministrului Agriculturii

nr. 686/2003, despăgubiri stabilite de comisia de evaluare potrivit fișei de evaluare,

respectiv obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 2.200 RON, sumă

cu titlu de despăgubiri datorate reclamantului în calitate de proprietar al animalului

bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificate și completate

și ale Ordinului Ministerului Agriculturii nr. 686/2003; obligarea pârâților la

plata către reclamant a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu luna mai

2006 și până la achitarea/plata integrală a acesteia, sumă actualizată cu indicele/rata

inflației, aplicabilă la data plății efective; cu cheltuieli de judecată în caz

de opunere.

În motivare reclamantul

a arătat că este proprietar de animale, care a suferit pagube în urma lichidării

focarelor de boli transmisibile ale animalelor din Județul Arad. Astfel, în urma

analizelor efectuate de către D.S.V.S.A. Arad, cu scopul identificării cabalinelor

anemopozitive, s-a constatat faptul că un animal proprietatea reclamantului, cu

identificarea 000646A835 precum și animalele altor persoane din comuna S., județul

Arad, au fost diagnosticate pozitiv, conform examenului serologic prin ID, pentru

diagnosticul B-205, respectiv anemie infecțioasă ecvină. Reclamantului, cât și celorlalți

proprietari ai animalelor bolnave cu diagnosticul de mai sus, li s-a pus în vedere

de către autorități, faptul că au obligația, conform prevederilor H.G. nr. 1415/2004,

să predea animalele, respectiv caii proprietatea acestora, unei comisii constituite

în acest scop, în vederea sacrificării acestora, urmând să fie despăgubiți la o

anumită valoare ce se va stabili de către o comisie ce se va constitui în acest

scop.

Comisia de evaluare, formată

din reprezentanți ai D.S.V.S.A. Arad, ai D.A.D.R. Arad și ai Primarului, a întocmit

o fișă de evaluare, în baza căruia s-a întocmit un decont cu diferența de despăgubiri

pe care reclamantul trebuia să le primească. Reclamantul menționează că odată cu

predarea cailor către comisie, a primit o mică sumă de bani, fiind asigurat atât

el, cât și ceilalți proprietari, de către reprezentanții statului, că vor primi

și diferența de bani.

Ulterior, i s-a comunicat

că nu va mai primi nimic, deoarece ar fi vândut caii, iar statul nu îi mai datorează

nimic.

Reclamantul susține că

nu a vândut animalul, doar l-a predat în vederea sacrificării la un laborator autorizat,

că suma primită a fost derizorie, departe de valoarea reală a animalului, iar cu

ocazia predării acestuia, a fost asigurat că actele pe care Ie-a semnat sunt necesare

în vederea transportării animalelor la laborator, dreptul său la despăgubiri nefiind

afectat în niciun fel, invocând în acest sens dispozițiile art. 2 și art. 3

alin. (1), din H.G. nr. 1415/2004 și art. 26 alin. (6) lit. b) din Ordonanța

nr. 42/2004.

Prin sentința civilă

nr. 11231 din 02 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 6207/55/2009 Judecătoria

Arad și-a declinat competența materială pentru soluționarea acțiunii în favoarea

Curții de Apel Timișoara.

La termenul de judecată

din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția de necompetență

materială a instanței de contencios administrativ în judecarea litigiului, în raport

cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la H.G. nr. 1415/2004 și examinând

acțiunea pe excepție a declinat competența materială în favoarea Judecătoriei Arad,

în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 158, 159 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că obiectul acțiunii îl constituie cererile de a face

și respectiv de plată a unei sume bănești în condițiile H.G. nr. 1415/2004, privind

acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în

vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.

Instanța a mai reținut

că, prin dispozițiile H.G. nr. 1415/2004, nu este prevăzută nici o reglementare

privitoare la instanța competentă în soluționarea litigiilor legate de aplicarea

acestui act normativ și potrivit legii de organizare judecătorească competența materială

a instanței este stabilită numai prin lege.

Așa fiind, instanța reține

că în temeiul art. 1 alin. (1) C. proc. civ. competența materială de soluționare

a cauzei revine instanței cu competența generală, respectiv judecătoriei și nu instanței

de contencios administrativ.

La rândul său, Judecătoria

Arad, secția civilă, prin sentința nr. 11231 din 2 decembrie 2009 pronunțată în

Dosarul nr. 6207/55/2009 irevocabilă prin nerecurare și-a declinat competența în

favoarea Curții de Apel Timișoara reținând că cererea reclamantului are ca obiect

recunoașterea calității de persoană îndreptățită la plata despăgubirilor precum

și întocmirea documentației aferente cu consecința plății despăgubirilor în temeiul

H.G. nr. 1415/2004. Recunoașterea de către pârâți a calității reclamantului de persoană

îndreptățită la despăgubiri presupune emiterea unei documentații administrative

în temeiul H.G. nr. 1415/2004.

Constatând că între Judecătoria

Arad și Curtea de Apel Timișoara s-a ivit un conflict negativ de competență, prin

sentința civilă nr. 3312 din 7 aprilie 2010 Judecătoria Arad a sesizat Înalta Curte

de Casație și Justiție, în vederea emiterii unui regulator de competență.

Înalta Curte de Casație

și Justiție statuând asupra conflictului negativ de competență apreciază că sunt

îndeplinite cerințele impuse de art. 20 C. proc. civ.

Se constată faptul că

obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul privind acordarea

despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării

rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, conform procedurii instituite

prin H.G. nr. 1415/2004 și prin Norma metodologică privind finanțarea cheltuielilor

pentru acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate,

în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, publicată

în M. Of. nr. 837/10.09.2004.

H.G. nr. 1415/2004 privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate,

ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile

ale animalelor a fost modificată prin H.G. nr. 1580/2005, iar ulterior a fost abrogată

prin H.G. nr. 1214/2009.

Refuzul nejustificat în

ceea ce privește soluționarea cererii reclamantului se apreciază în raport de dispozițiile

legale incidente la momentul exprimării acestuia, acestea fiind cele ale H.G.

nr. 1415/2004 cu modificările ulterioare și Norma metodologică menționată anterior.

Potrivit art. 3 alin.

(1) din actul normativ menționat

„Beneficiază de despăgubiri, potrivit legii, persoanele

juridice și persoanele fizice proprietare de animale, în cazul în care animalele

sunt deținute cu respectarea normelor legale în vigoare cu referire la declararea

și înregistrarea obligatorie în registrul agricol, care au suferit pagube în cazul

aplicării acțiunilor de importanță deosebită ce se întreprind pentru lichidarea

rapidă a focarelor de boli transmisibile prevăzute în lista cuprinsă în anexa

nr. 1

”.

Conform art. 2 alin.

(3) din același act normativ „

Despăgubirile se acordă

în baza documentației întocmite de D.S.V.S.A. județeană, respectiv a Municipiului

București, avizată de D.A.D.R. județeană, respectiv a Municipiului București iar

potrivit art. 4 alin. (1) „Plata despăgubirilor se face din fondurile prevăzute

în bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la titlul

„Transferuri", alin. (40).52 "Despăgubiri pentru animale sacrificate în

vederea prevenirii și combaterii epizootiilor", la valoarea de înlocuire la

prețul pieței a animalului tăiat, ucis sau altfel afectat, după caz, la suma pierderii

suferite de proprietar, la data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarelor

de boală, ca măsură pentru eradicarea bolilor transmisibile ale animalelor”.

În conformitate cu prevederile

art. 4 alin. (2) din Norma metodologică „după aprobarea de către Ministerul Finanțelor

Publice a creditelor bugetare necesare pentru plata despăgubirilor, Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale va vira în contul D.A.D.R. județene, respectiv a

Municipiului București, sumele respective pentru plata deconturilor”.

În raport de dispozițiile

legale menționate rezultă cu certitudine că efectuarea plăților privind despăgubirile

solicitate de reclamant se face de D.A.D.R. Arad.

În cauză competența materială

și teritorială se stabilește în funcție de dispozițiile art. 10 alin. (1) Teza I

și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

care prevăd că litigiile privind actele administrative ale autorităților publice

locale se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale de la

domiciliul reclamantului.

Cum pârâta din raportul

juridic obligațional se încadrează în categoria autorităților publice locale, rezultă

că revine competența de soluționare a cauzei Tribunalului Arad, secția de contencios

administrativ și fiscal, în raport de prevederile legale menționate. Având în vedere

considerentele expuse Înalta Curte, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe V.P., D.A.D.R. Arad, Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, D.S.V.S.A. Arad și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2010.