ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4941/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Arad, reclamantul V.P. a chemat în judecată pe pârâții D.A.D.R. Arad, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București, D.S.V.S.A. Arad și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București solicitând să se constate: recunoașterea dreptului reclamantului la despăgubire, în temeiul art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004, modificat și completat prin H.G. nr. 1580/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precum și constatarea calității reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri, conform H.G.

nr. 1415/2004 modificată și completată prin H.G. nr. 1580/2005; să se constate că pârâta D.A.D.R. Arad a refuzat recunoașterea dreptului la despăgubiri al reclamantului prin sistarea/neîndeplinirea obligației de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, interpretând în mod greșit prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004 modificate și completate prin H.G. nr. 1580/2005; obligarea pârâtei D.A.D.R. Arad la respectarea dispozițiilor H.G. nr. 1415/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 1580/2005, respectiv obligarea pârâtei la întocmirea documentației, avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea centralizatorului decontului către Direcția Buget Finanțe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în vederea efectuării plății despăgubirilor către reclamant, sub sancțiunea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere; obligarea pârâților D.A.D.R.

Arad și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la plata despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului conform prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificate și completate și ale Ordinului Ministrului Agriculturii nr. 686/2003, despăgubiri stabilite de comisia de evaluare potrivit fișei de evaluare, respectiv obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 2.200 RON, sumă cu titlu de despăgubiri datorate reclamantului în calitate de proprietar al animalului bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificate și completate și ale Ordinului Ministerului Agriculturii nr. 686/2003; obligarea pârâților la plata către reclamant a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu luna mai 2006 și până la achitarea/plata integrală a acesteia, sumă actualizată cu indicele/rata inflației, aplicabilă la data plății efective; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

În motivare reclamantul a arătat că este proprietar de animale, care a suferit pagube în urma lichidării focarelor de boli transmisibile ale animalelor din Județul Arad. Astfel, în urma analizelor efectuate de către D.S.V.S.A. Arad, cu scopul identificării cabalinelor anemopozitive, s-a constatat faptul că un animal proprietatea reclamantului, cu identificarea 000646A835 precum și animalele altor persoane din comuna S., județul Arad, au fost diagnosticate pozitiv, conform examenului serologic prin ID, pentru diagnosticul B-205, respectiv anemie infecțioasă ecvină. Reclamantului, cât și celorlalți proprietari ai animalelor bolnave cu diagnosticul de mai sus, li s-a pus în vedere de către autorități, faptul că au obligația, conform prevederilor H.G.

nr. 1415/2004, să predea animalele, respectiv caii proprietatea acestora, unei comisii constituite în acest scop, în vederea sacrificării acestora, urmând să fie despăgubiți la o anumită valoare ce se va stabili de către o comisie ce se va constitui în acest scop. Comisia de evaluare, formată din reprezentanți ai D.S.V.S.A. Arad, ai D.A.D.R. Arad și ai Primarului, a întocmit o fișă de evaluare, în baza căruia s-a întocmit un decont cu diferența de despăgubiri pe care reclamantul trebuia să le primească. Reclamantul menționează că odată cu predarea cailor către comisie, a primit o mică sumă de bani, fiind asigurat atât el, cât și ceilalți proprietari, de către reprezentanții statului, că vor primi și diferența de bani.

Ulterior, i s-a comunicat că nu va mai primi nimic, deoarece ar fi vândut caii, iar statul nu îi mai datorează nimic. Reclamantul susține că nu a vândut animalul, doar l-a predat în vederea sacrificării la un laborator autorizat, că suma primită a fost derizorie, departe de valoarea reală a animalului, iar cu ocazia predării acestuia, a fost asigurat că actele pe care Ie-a semnat sunt necesare în vederea transportării animalelor la laborator, dreptul său la despăgubiri nefiind afectat în niciun fel, invocând în acest sens dispozițiile art. 2 și art. 3 alin. (1), din H.G. nr. 1415/2004 și art. 26 alin. (6) lit. b) din Ordonanța nr. 42/2004. Prin sentința civilă nr. 11231 din 02 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 6207/55/2009 Judecătoria Arad și-a declinat competența materială pentru soluționarea acțiunii în favoarea Curții de Apel Timișoara.

La termenul de judecată din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ în judecarea litigiului, în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la H.G. nr. 1415/2004 și examinând acțiunea pe excepție a declinat competența materială în favoarea Judecătoriei Arad, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 158, 159 C. proc. civ. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că obiectul acțiunii îl constituie cererile de a face și respectiv de plată a unei sume bănești în condițiile H.G. nr. 1415/2004, privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.

Instanța a mai reținut că, prin dispozițiile H.G. nr. 1415/2004, nu este prevăzută nici o reglementare privitoare la instanța competentă în soluționarea litigiilor legate de aplicarea acestui act normativ și potrivit legii de organizare judecătorească competența materială a instanței este stabilită numai prin lege. Așa fiind, instanța reține că în temeiul art. 1 alin. (1) C. proc. civ. competența materială de soluționare a cauzei revine instanței cu competența generală, respectiv judecătoriei și nu instanței de contencios administrativ.

La rândul său, Judecătoria Arad, secția civilă, prin sentința nr. 11231 din 2 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 6207/55/2009 irevocabilă prin nerecurare și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara reținând că cererea reclamantului are ca obiect recunoașterea calității de persoană îndreptățită la plata despăgubirilor precum și întocmirea documentației aferente cu consecința plății despăgubirilor în temeiul H.G. nr. 1415/2004. Recunoașterea de către pârâți a calității reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri presupune emiterea unei documentații administrative în temeiul H.G. nr. 1415/2004. Constatând că între Judecătoria Arad și Curtea de Apel Timișoara s-a ivit un conflict negativ de competență, prin sentința civilă nr. 3312 din 7 aprilie 2010 Judecătoria Arad a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea emiterii unui regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție statuând asupra conflictului negativ de competență apreciază că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 20 C. proc. civ. Se constată faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, conform procedurii instituite prin H.G. nr. 1415/2004 și prin Norma metodologică privind finanțarea cheltuielilor pentru acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, publicată în M. Of.

nr. 837/10.09.2004. H.G. nr. 1415/2004 privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor a fost modificată prin H.G. nr. 1580/2005, iar ulterior a fost abrogată prin H.G. nr. 1214/2009. Refuzul nejustificat în ceea ce privește soluționarea cererii reclamantului se apreciază în raport de dispozițiile legale incidente la momentul exprimării acestuia, acestea fiind cele ale H.G. nr. 1415/2004 cu modificările ulterioare și Norma metodologică menționată anterior.

Potrivit art. 3 alin. (1) din actul normativ menționat „Beneficiază de despăgubiri, potrivit legii, persoanele juridice și persoanele fizice proprietare de animale, în cazul în care animalele sunt deținute cu respectarea normelor legale în vigoare cu referire la declararea și înregistrarea obligatorie în registrul agricol, care au suferit pagube în cazul aplicării acțiunilor de importanță deosebită ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile prevăzute în lista cuprinsă în anexa nr. 1 ”. Conform art. 2 alin. (3) din același act normativ „ Despăgubirile se acordă în baza documentației întocmite de D.S.V.S.A. județeană, respectiv a Municipiului București, avizată de D.A.D.R.

județeană, respectiv a Municipiului București iar potrivit art. 4 alin. (1) „Plata despăgubirilor se face din fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la titlul „Transferuri", alin. (40).52 "Despăgubiri pentru animale sacrificate în vederea prevenirii și combaterii epizootiilor", la valoarea de înlocuire la prețul pieței a animalului tăiat, ucis sau altfel afectat, după caz, la suma pierderii suferite de proprietar, la data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarelor de boală, ca măsură pentru eradicarea bolilor transmisibile ale animalelor”. În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Norma metodologică „după aprobarea de către Ministerul Finanțelor Publice a creditelor bugetare necesare pentru plata despăgubirilor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale va vira în contul D.A.D.R.

județene, respectiv a Municipiului București, sumele respective pentru plata deconturilor”. În raport de dispozițiile legale menționate rezultă cu certitudine că efectuarea plăților privind despăgubirile solicitate de reclamant se face de D.A.D.R. Arad. În cauză competența materială și teritorială se stabilește în funcție de dispozițiile art. 10 alin. (1) Teza I și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că litigiile privind actele administrative ale autorităților publice locale se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale de la domiciliul reclamantului. Cum pârâta din raportul juridic obligațional se încadrează în categoria autorităților publice locale, rezultă că revine competența de soluționare a cauzei Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de prevederile legale menționate.

Având în vedere considerentele expuse Înalta Curte, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe V.P., D.A.D.R. Arad, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, D.S.V.S.A. Arad și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.