ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 109/2010

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 434 din 22 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul B.C.I. (fiul lui N.I. și al F.) în baza art. 24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 4 ani închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 iulie 2008 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 29100 lei despăgubiri civile către partea civilă I.B.N. Amsterdam - Sucursala București și 1170 lei despăgubiri civile către partea civilă G.D.M. S-a luat act că partea vătămată R.B. SA nu s-a constituit parte civilă și că partea civilă C.R.F. Romania SA a renunțat la acțiunea civilă. Au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile civile exercitate de părțile civile P.B.R. SA, SC B. și G.E.L. S-a constatat că părțile civile B.V., A.Ș.C., G.C., C.V., G.V., P.M.E., P.R.N., A.V.A.

și G.E.L. și-au recuperat prejudiciile prin restituire. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bunurilor folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunilor ridicate prin dovezile din 24 noiembrie 2008 (fil. 63-64 dosar urmărire penală). În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a tuturor telefoanelor mobile, a cardurilor M., G.M., M. și a obiectelor de îmbrăcăminte ridicate conform acelorași dovezi. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că în perioada februarie-martie 2008, inculpatul B.C.I., împreună cu persoane rămase neidentificate, a deținut și instalat dispozitive de copiere a informațiilor de pe benzile magnetice ale cardurilor bancare, a deținut echipamente video de memorat codurile pin ale cardurilor emise de I.B., programe P.C.R.

de citire și scriere a cardurilor magnetice, a prelucrat informațiile obținute și le-a inscripționat pe carduri blank (clone) și a retras bani din conturile titularilor, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de folosire a unui instrument de plata electronică, punerea în circulație în orice mod a instrumentelor de plată electronice falsificate, deținere de echipament în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni bancare în mod fraudulos prevăzute de aret. 24 alin. (1), art. 24 alin. (2) și art. 27 din Legea nr. 365/2002, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza declarațiilor părților vătămate, a proceselor verbale de percheziție informatică întocmite de organele de urmărire penală, a rapoartelor de constatare științifică aflate în dosar, a proceselor verbale de perchiziție domiciliară, a planșelor foto realizate cu imagini reprezentându-l pe inculpat în momentul comiterii activităților frauduloase la atm-uri aparținând I.B., a declarațiilor martorilor P.C.C. și P.E., probe coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului. Cu privire la latura civilă s-a constatat că partea civilă I.B. este îndreptățită la despăgubiri de 29100 lei, totalul sumelor retrase fraudulos de inculpat din conturile titularilor Ș.C.A., P.M.E., P.R.N., A.V.A.

și G.E.L., toate aceste persoane fiind dezdăunate de bancă. Referitor la sumele de 6000 pretinse de P.B. și de 20000 lei pretinse de B. SA s-a constatat că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru tranzacții frauduloase în dauna acestor bănci. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 208/ A din 8 octombrie 2009 a respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva hotărării primei instanțe de inculpatul B.C.I. și de părțile civile I.B.N.V. Amsterdam - Sucursala București, B. SA și P.B.R. SA. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate de inculpat în sensul greșitei individualizări a pedepsei, apreciind că aceasta a fost dozată înspre minimul prevăzut de lege, neexistând motive de reducere a cuantumului stabilit.

De aseemenea, au fost considerate nefondate criticile formulate de părțile civile B. SA și P.B.R. SA privind greșita soluționare a laturii civile întrucât din probele cauzei nu a rezultat că tranzacțiile ilicite care au condus la prejudicierea acestor bănci, au fost efectuate de inculpat. În legătură cu apelul părții civile I.B. s-a constatat că acesta nu a fost motivat în nici un fel și că prima instanță a soluționat corect acțiunea exercitată de această bancă în cadrul procesului penal. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul B.C.I. și părțile civile I.B.N.V. Amsterdam și P.B.R. SA. În recursul său inculpatul a invocat dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

și a solicitat reducerea pedepsei aplicate considerată prea severă. Recurenta parte civilă I.B.N.V. Amsterdam a susținut că instanțele au omis acordarea sumei de 8426,76 lei onorariu avocațial pentru asistența juridică în faza de urmărire penală, la instanța de fond și la cea de apel, la care se adaugă suma de 1264,77 lei pentru motivarea recursului, în total 9691,53 lei. Recurenta parte civilă P.B.R. SA nu a formulat motive scrise de recurs. Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului B.C.I. în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) și de art. 27 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că, în perioada februarie-martie 2008 inculpatul împreună cu alte persoane, față de care s-a disjuns urmărirea penală, a deținut și instalat dispozitive de copiere a informațiilor de pe benzile magnetice ale cardurilor bancare, a deținut echipamente video de memorat codurile pin ale cardurilor emise de I.B., programe pc de citire și scriere a cardurilor magnetice, a prelucrat informațiile obținute și le-a inscripționat pe carduri blank (clone) după care a retras sume de bani din conturile titularilor.

Privitor la pedepsele aplicate pentru fiecare din cele trei infracțiuni ca și la pedeapsa rezultantă se constată că instanțele s-au orientat înspre minimul prevăzut de lege având în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al faptelor, întinderea prejudiciului cauzat, durata în timp a activității infracționale, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, recunoașterea și regretul manifestat pentru faptele comise. Se mai constată că pedeapsa principală stabilită de 4 ani închisoare cu executare în loc de detenție, este de natură a asigura, conform art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea, precum și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Deoarece au fost respectate dispozițiile legale menționate referitoare la individualizarea pedepsei, că nu se constată existența unor împrejurări din cele prevăzute de art. 74 C. pen. care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal, schimbarea modalității de executare, criticile formulate de inculpatul recurent în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate. Referitor la recursul declarat de partea civilă I.B.N.V. Amsterdam prin care se solicită obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare reprezentând onorariu de avocat pentru toate fazele procesuale, totalizând 9691,53 lei, se constată că respectivele cheltuieli nu au fost solicitate prin cererea de constituire de parte civilă și nici ulterior la judecarea în fond și în apel a cauzei (filele 41, 192, 193 dosar fond și 158 dosar apel).

Actele prezentate în recurs, respectiv copia unei plângeri penale, un contract generic de asistență juridică, o factură și un ordin de plată nu atestă că ele se referă la vreuna din faptele imputate inculpatului în această cauză. Ca atare, nu există omisiunea de acordare a cheltuielilor judiciare invocată de această recurentă, instanțele pronunțându-se numai asupra lucrurilor cerute - respectiv asupra despăgubirilor ca urmare a faptelor ilicite comise de inculpat, stabilite justificat la suma de 29100 lei, conform celor ce preced. În legătură cu recurenta P.B.R. SA se constată că aceasta a solicitat casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii sale, de obligare a inculpatului la 6000 lei despăgubiri civile, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

Din actele dosarului se constată că inculpatul B.C.I., nu a fost trimis în judecată pentru tranzacții ilicite efectuate în rețeaua de atm-uri aparținând acestei recurente, astfel că cererea de obligare a inculpatului la plata sumei de 6000 lei către P.B.R. SA a fost corect respinsă de instanțe. Așa fiind, critica din recurs în sensul greșitei soluționări a acțiunii civile exercitate de această parte civilă nu este întemeiată. Față de considerentele ce preced, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând cazuri de casare care pot fi luate din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.C.I.

și de părțile civile I.B.N.V. Amsterdam - Sucursala București și P.B.R. SA, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 18 ianuarie 2009 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate părțile civile I.B.N.V. Amsterdam - Sucursala București și P.B.R. SA și de inculpatul B.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 202/A din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 18 ianuarie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.