ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 109/2010

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 434 din 22 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, a fost condamnat inculpatul B.C.I. (fiul lui N.I. și al F.) în baza art.

24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. la câte 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 4 ani închisoare, stabilindu-se,

conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a

teza a II-a și b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 iulie 2008

la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 29100 lei

despăgubiri civile către partea civilă I.B.N. Amsterdam - Sucursala București

și 1170 lei despăgubiri civile către partea civilă G.D.M.

S-a luat act că partea vătămată R.B. SA nu s-a constituit

parte civilă și că partea civilă C.R.F. Romania SA a renunțat la acțiunea civilă.

Au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile civile exercitate

de părțile civile P.B.R. SA, SC B. și G.E.L.

S-a constatat că părțile civile B.V.,

A.Ș.C., G.C., C.V., G.V., P.M.E., P.R.N., A.V.A. și G.E.L. și-au recuperat

prejudiciile prin restituire.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.

s-a dispus confiscarea bunurilor folosite de inculpat la săvârșirea

infracțiunilor ridicate prin dovezile din 24 noiembrie 2008 (fil. 63-64 dosar

urmărire penală).

În baza art. 109 alin. (4) C. proc.

pen. s-a dispus restituirea către inculpat a tuturor telefoanelor mobile, a cardurilor

M., G.M., M. și a obiectelor de îmbrăcăminte ridicate conform acelorași dovezi.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut în fapt că în perioada februarie-martie 2008, inculpatul B.C.I.,

împreună cu persoane rămase neidentificate, a deținut și instalat dispozitive

de copiere a informațiilor de pe benzile magnetice ale cardurilor bancare, a

deținut echipamente video de memorat codurile pin ale cardurilor emise de I.B.,

programe P.C.R. de citire și scriere a cardurilor magnetice, a prelucrat

informațiile obținute și le-a inscripționat pe carduri blank (clone) și a

retras bani din conturile titularilor, faptele întrunind elementele

constitutive ale infracțiunilor de folosire a unui instrument de plata

electronică, punerea în circulație în orice mod a instrumentelor de plată

electronice falsificate, deținere de echipament în vederea falsificării

instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni bancare în mod

fraudulos prevăzute de aret. 24 alin. (1), art. 24 alin. (2) și art. 27 din

Legea nr. 365/2002, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza declarațiilor părților vătămate, a

proceselor verbale de percheziție informatică întocmite de organele de urmărire

penală, a rapoartelor de constatare științifică aflate în dosar, a proceselor

verbale de perchiziție domiciliară, a planșelor foto realizate cu imagini

reprezentându-l pe inculpat în momentul comiterii activităților frauduloase la atm-uri

aparținând I.B., a declarațiilor martorilor P.C.C. și P.E., probe coroborate cu

declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Cu privire la latura civilă s-a

constatat că partea civilă I.B. este îndreptățită la despăgubiri de 29100 lei,

totalul sumelor retrase fraudulos de inculpat din conturile titularilor Ș.C.A.,

P.M.E., P.R.N., A.V.A. și G.E.L., toate aceste persoane fiind dezdăunate de

bancă.

Referitor la sumele de 6000

pretinse de P.B. și de 20000 lei pretinse de B. SA s-a constatat că inculpatul

nu a fost trimis în judecată pentru tranzacții frauduloase în dauna acestor

bănci.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 208/

A din 8 octombrie 2009 a respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva

hotărării primei instanțe de inculpatul B.C.I. și de părțile civile I.B.N.V.

Amsterdam - Sucursala București, B. SA și P.B.R. SA.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate de inculpat în

sensul greșitei individualizări a pedepsei, apreciind că aceasta a fost dozată

înspre minimul prevăzut de lege, neexistând motive de reducere a cuantumului

stabilit.

De aseemenea, au fost considerate

nefondate criticile formulate de părțile civile B. SA și P.B.R. SA privind

greșita soluționare a laturii civile întrucât din probele cauzei nu a rezultat

că tranzacțiile ilicite care au condus la prejudicierea acestor bănci, au fost

efectuate de inculpat.

În legătură cu apelul părții civile

I.B. s-a constatat că acesta nu a fost motivat în nici un fel și că prima

instanță a soluționat corect acțiunea exercitată de această bancă în cadrul

procesului penal.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpatul B.C.I. și părțile civile I.B.N.V. Amsterdam și P.B.R.

SA.

În recursul său inculpatul a

invocat dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și a

solicitat reducerea pedepsei aplicate considerată prea severă.

Recurenta parte civilă I.B.N.V.

Amsterdam a susținut că instanțele au omis acordarea sumei de 8426,76 lei

onorariu avocațial pentru asistența juridică în faza de urmărire penală, la

instanța de fond și la cea de apel, la care se adaugă suma de 1264,77 lei

pentru motivarea recursului, în total 9691,53 lei.

Recurenta parte civilă P.B.R. SA nu

a formulat motive scrise de recurs.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului B.C.I. în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) și de art. 27 din Legea nr. 365/2002

privind comerțul electronic, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Probele administrate în cauză, evocate

anterior, au confirmat că, în perioada februarie-martie 2008 inculpatul

împreună cu alte persoane, față de care s-a disjuns urmărirea penală, a deținut

și instalat dispozitive de copiere a informațiilor de pe benzile magnetice ale

cardurilor bancare, a deținut echipamente video de memorat codurile pin ale

cardurilor emise de I.B., programe pc de citire și scriere a cardurilor

magnetice, a prelucrat informațiile obținute și le-a inscripționat pe carduri

blank (clone) după care a retras sume de bani din conturile titularilor.

Privitor la pedepsele aplicate pentru fiecare din cele trei infracțiuni ca și

la pedeapsa rezultantă se constată că instanțele s-au orientat înspre minimul

prevăzut de lege având în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al

faptelor, întinderea prejudiciului cauzat, durata în timp a activității

infracționale, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, recunoașterea și

regretul manifestat pentru faptele comise.

Se mai constată că pedeapsa

principală stabilită de 4 ani închisoare cu executare în loc de detenție, este

de natură a asigura, conform art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea, precum și reintegrarea în

comunitate a inculpatului.

Deoarece au fost respectate

dispozițiile legale menționate referitoare la individualizarea pedepsei, că nu

se constată existența unor împrejurări din cele prevăzute de art. 74 C. pen.

care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal, schimbarea modalității

de executare, criticile formulate de inculpatul recurent în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate.

Referitor la recursul declarat de

partea civilă I.B.N.V. Amsterdam prin care se solicită obligarea inculpatului

la cheltuielile judiciare reprezentând onorariu de avocat pentru toate fazele

procesuale, totalizând 9691,53 lei, se constată că respectivele cheltuieli nu

au fost solicitate prin cererea de constituire de parte civilă și nici ulterior

la judecarea în fond și în apel a cauzei (filele 41, 192, 193 dosar fond și 158

dosar apel). Actele prezentate în recurs, respectiv copia unei plângeri penale,

un contract generic de asistență juridică, o factură și un ordin de plată nu

atestă că ele se referă la vreuna din faptele imputate inculpatului în această

cauză.

Ca atare, nu există omisiunea de

acordare a cheltuielilor judiciare invocată de această recurentă, instanțele

pronunțându-se numai asupra lucrurilor cerute - respectiv asupra despăgubirilor

ca urmare a faptelor ilicite comise de inculpat, stabilite justificat la suma

de 29100 lei, conform celor ce preced.

În legătură cu recurenta P.B.R. SA

se constată că aceasta a solicitat casarea hotărârii atacate și admiterea

acțiunii sale, de obligare a inculpatului la 6000 lei despăgubiri civile, sumă

cu care s-a constituit parte civilă.

Din actele dosarului se constată că

inculpatul B.C.I., nu a fost trimis în judecată pentru tranzacții ilicite

efectuate în rețeaua de atm-uri aparținând acestei recurente, astfel că cererea

de obligare a inculpatului la plata sumei de 6000 lei către P.B.R. SA a fost

corect respinsă de instanțe.

Așa fiind, critica din recurs în

sensul greșitei soluționări a acțiunii civile exercitate de această parte

civilă nu este întemeiată.

Față de considerentele ce preced,

constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând cazuri de

casare care pot fi luate din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin.

(2) din același cod urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul

B.C.I. și de părțile civile I.B.N.V. Amsterdam - Sucursala București și P.B.R. SA,

cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 18

ianuarie 2009 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie

avansat din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate părțile civile I.B.N.V. Amsterdam - Sucursala București și P.B.R. SA

și de inculpatul B.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 202/A din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 18 ianuarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 ianuarie 2010.