ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5376/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 114/A din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, în numele Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 1377 din 30 decembrie 2009 a Tribunalului Mureș.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că Statul Român este subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001 în situația de excepție reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în care unitatea deținătoare nu a putut fi identificată, cum este cazul în speță.

În ceea ce privește dispunerea de măsuri reparatorii prin echivalent, aceasta va urma procedura reglementată prin Titlul VII, art. 16 din Legea nr. 247/2005.

Referitor la fondul cauzei, reclamanții au respectat procedura prealabilă instituită de art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar după comunicarea adresei nr. 157 din 18 ianuarie 2007 prin care li s-a adus la cunoștință că nu s-a reușit identificarea unității deținătoare a imobilelor, au introdus acțiunea de față.

Reclamanții au dovedit calitatea de persoane îndreptățite conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, faptul că imobilele revendicate au aparținut antecesorilor lor și că au fost preluate abuziv.

2.1. Motive

Pârâtul a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., prin care a formulat, în esență, următoarele critici:

Instanța de apel nu a arătat, în concret, motivele care au determinat menținerea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul în fața instanțelor, ca subiect de drepturi și obligații precum și în orice alte situații în care participă nemijlocit în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.

Or, în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii potrivit dispozițiilor Titlului VII, calitate procesuală are Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 10/2001 pentru că, fiind solicitate mai multe imobile, trebuia să se facă câte o notificare pentru fiecare în parte. Reclamanții au solicitat mai multe imobile printr-o singură notificare.

2.2. Analiza recursului

Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a motivat de ce a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală în cauză.

Astfel, prin adresa nr. 157 din 18 ianuarie 2007, Primăria comunei Gornești a comunicat autorului reclamanților faptul că nu a fost identificată unitatea deținătoare a imobilelor cu privire la care a fost făcută notificarea.

Drept urmare, s-a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 conform cu care,

în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că trebuia să figureze în cauză Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, față de faptul că s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Aceasta deoarece, instanțele de fond nu au obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la acordarea măsurilor reparatorii potrivit Titlului VII, ci au constatat numai dreptul reclamanților la asemenea măsuri reparatorii. Prin urmare, în cadrul procesual dedus judecății de către reclamanți, nu avea de ce fie chemată în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În fine, nu este întemeiată nici critica privind lipsa notificărilor pentru fiecare dintre imobilele solicitate de reclamanți.

Conform pct. 22.1 lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

în cazul în care notificarea s-a făcut în bloc pentru mai multe imobile din aceeași localitate, urmează a se considera că notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil, disjungându-se fiecare caz.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva deciziei nr. 114 A din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2011.