ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3961/2011

Deliberând, în aplicarea dispozițiilor

art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 1050 din 07 octombrie

2009 Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis cererea reclamanților, precum și cererea

de intervenție formulată de intervenientul N.C.Z. și a dispus restituirea în natură

a imobilelor în litigiu, cu excepția apartamentelor 2 și 3, precum și a terenului

aferent acestora de 172 m.p., înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru

care a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII

din Legea nr. 247/2005 și a obligat pârâtul să înainteze notificarea și întreaga

documentație aferentă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

precum și să achite reclamanților suma de 4.000 RON cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

a declarat apel pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii

petitului privind obligarea sa la despăgubiri.

În

motivarea apelului a susținut că nesoluționarea notificării

nu s-a datorat culpei sale, ci culpei reclamanților, care nu au depus actele necesare

pentru stabilirea calității de persoane îndreptățite a notificatorilor și că, deși

le-a solicitat prin mai multe adrese completarea dosarului constituit cu documente

de stare civilă, aceștia nu s-au conformat. Mai mult, cererea de restituire a fost

semnată de avocat, fără să existe vreo împuternicire anexată.

Prin decizia nr. 37/A din 13 aprilie 2010

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie, a respins ca nefondat apelul, reținând că, odată cu notificarea,

intimații au depus certificatul de moștenitor nr. 472/1952 după defunctul L.O.,

copia fidelă a cărții funciare, declarații de acceptare a moștenitorii, procesul-verbal

de dezbatere a succesiunii după L.I. și adeverință privind decesul acesteia. De

asemenea, instanța de apel a reținut că într-un litigiu anterior, purtat între aceleași

părți, s-a clarificat calitatea reclamanților și a intervenientului de moștenitor

după defunctul L.O. De aceea, pârâtul avea la dispoziție toate elementele necesare

pentru stabilirea atât a caracterului abuziv al preluării imobilului, cât și a calității

de persoane îndreptățite a notificatorilor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul exonerării

sale de plata sumei de 4.000 RON cu titlu de despăgubiri.

În

motivarea recursului a susținut că hotărârea atacată este

neîntemeiată, iar obligarea la despăgubiri este rezultatul aprecierii greșite a

situației de fapt și a probatoriului administrat în cauză, că sentința cu privire

la care instanța de apel a reținut că a clarificat

calitatea de moștenitori a reclamanților

nu vizează aceeași situație de fapt ca în cauza de față, că li s-a solicitat petenților

prin mai multe adrese completarea dosarului constituit cu documente referitoare

la identitatea lor, fără ca aceștia să se conformeze, astfel încât nu s-a putut

trece la soluționarea notificării pe baza actelor existente.

Analizând recursul din perspectiva dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) lit. c) coroborate cu dispozițiile art. 306

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată nulitatea acestuia, pentru considerentele

ce succed:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (3) prevede că indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ. Per a contrario, imposibilitatea încadrării motivelor invocate de parte

în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității

recursului.

În speță, nu numai că recurentul nu s-a

conformat exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând

motivele de nelegalitate din art. 304, pe care își întemeiază recursul, dar nu a

formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul din cazurile

de modificare sau de casare prevăzute de lege.

Prin cererea de recurs, pârâtul a susținut,

în mod expres, netemeinicia hotărârii atacate și a criticat modalitatea de apreciere

a probelor administrate. În condițiile abrogării pct. 10 al art. 304 C. proc.

civ. (prin art. I

pct. 11

11

din O.U.G. nr. 138/2000),

motivele de netemeinicie nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs.

Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul

cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic și nu poate fi,

în niciun caz, apreciată drept motiv de nelegalitate al deciziei pronunțate în apel,

astfel încât nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va

constata nulitatea recursului declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureș.

În aplicarea dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., constatând că recurentul-pârât a căzut în pretenții, va fi obligat la

plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți N.C., H.S., H.Ș., S.S.

și S.M.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul

Municipiul Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 37/A din 13 aprilie 2010 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori

și familie.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei

de 500 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți N.C., H.S., H.Ș., S.S.

și S.M.E.

Irevocabilă.

Pronunțat în ședință publică, astăzi 12

mai 2011.