ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1575/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

23 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în Dosarul

nr. 4858/116/2010* (152/2012), în baza art. 300

2

cu referire la art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv

a inculpatului S.M.L..

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile

de fapt și de drept prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în data de 26 octombrie  2010

față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a

acestuia.

S-a

constatat că inculpatul a fost deja condamnat în primă instanță, în cel de-al

doilea ciclu procesual, prin sentința penală nr. 175/F din 15 decembrie  2011

pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 4858/116/2010*, la pedeapsa

rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

180 alin. (1) C. pen., art. 322 alin. (1) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen.,

art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. i) C. pen., art. 192 alin. (2) C.

pen., art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.M.L., în vederea aplicării

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în calea de atac exercitată

nefiind administrate până la momentul pronunțării încheierii din 23 aprilie 2012

probe noi, care să contrazică situația de fapt reținută în sentința de

condamnare, apreciindu-se astfel că, deși inculpatul continuă să beneficieze de

prezumția de nevinovăție, în cauză există suficiente indicii temeinice care fac

rezonabilă presupunerea că acesta a săvârșit faptele de care este acuzat.

În ceea

ce privește condiția referitoare la existența probelor din care să rezulte că

lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea

publică, Curtea de Apel București a constatat că acesta este cercetat pentru

infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, care

rezultă nu doar din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din

modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care

inculpatul este cercetat (pe fondul consumului de alcool, în loc public, prin

aplicarea mai multor lovituri victimei cu o țeava metalică într-o zonă vitală,

după lovirea victimei deplasându-se la domiciliul acesteia, unde a lovit pe

ceilalți membri ai familiei, a distrus bunuri), din urmarea produsă (cauzarea

de multiple leziuni victimei care, în final, au condus la decesul acesteia), din

datele ce caracterizează persoana inculpatului - care, deși minor, a dat dovadă

de impulsivitate și violență deosebită, anturajul său dovedind lipsa de

supraveghere a minorului de către reprezentanții legali, prin comportamentul

adoptat acesta sfidând valorile sociale fundamentale apărate de lege -, precum

și din rezonanța socială negativă a acestui tip de infracțiuni, care generează

o stare și insecuritate în rândul societății civile.

S-a

apreciat că timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nu

este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea

asupra opiniei publice judecarea inculpatului în stare de libertate pentru

infracțiuni de o asemenea gravitate, existând riscul săvârșirii unor noi astfel

de fapte.

Totodată,

în raport de stadiul procesual al cauzei, s-a constatat că arestarea preventivă

a inculpatului este necesară pentru a asigura buna desfășurare a judecății, iar

durata acesteia nu depășește limitele unui termen rezonabil.

Împotriva

încheierii anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.M.L.,

apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și continuarea judecății în stare de libertate.

Înalta

Curte, examinând recursul declarat de inculpat, pe baza lucrărilor și a

materialului din Dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de

judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să

verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin.

(3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În

cauză, Curtea de Apel București, secția I penală a procedat la efectuarea

verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la

baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Înalta

Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Ordinea

publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un

ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a

instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor

acestora.

Deși

pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca

trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea

pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea

faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între

altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit

inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din

posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în

lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective.

În acord

cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment

procesual condițiile prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a

inculpatului.

Se

reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu

contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere

circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul

crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției

provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3

din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea

detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și

prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În

același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării

preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului

de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia

încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste

considerente justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării

preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.L. împotriva încheierii din 23

aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în Dosarul

nr. 4858/116/2010* (152/2012).

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 mai 2012.