ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 56/2012

Asupra cererii de

revizuire de față, constată:

La data de 5

martie 2010, revizuenta N.D. a formulat cerere

de revizuire a deciziei nr. 487 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei

Curți de

Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, pronunțată în

contradictoriu cu

intimații A.D., I.A., P.Șt., A.L.E., M.M., C.L.A.L.F.F.T., C.J.A.L.F.F. Dâmbovița,

în conținutul căreia a solicitat „declinarea cauzei instanței competente,

întrucât urmare adresei emisă de intimata C.L.A.L.F.F.T. s-au produs erori judiciare”.

Prin decizia nr. 487 din 28 ianuarie

2010 pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. 1266/120/2009 s-a respins,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta N.D. împotriva deciziei nr. 531

din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Pentru a decide astfel, instanța

suprema a reținut că această cale de atac a fost îndreptată împotriva unei

hotărâri irevocabile, nesusceptibilă de a mai fi cenzurată pentru nelegalitate,

în raport de dispozițiile art. 299 și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.,

fiind pronunțată, la rându-i, într-un recurs, de asemenea inadmisibil, întrucât

a fost declarat împotriva deciziei nr. 661 din 21 aprilie 2009 dată de

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin această din urmă hotărâre fiind

respinsă contestația în anulare declarată împotriva deciziei civile nr. 359 din

10 martie 2009 a aceleiași instanțe.

Cererea de revizuire este inadmisibilă

și urmează a fi respinsă, conform considerentelor ce succed:

Revizuirea este reglementată ca o cale

extraordinară de atac de retractare, dată de legiuitor în competența instanței

a cărei hotărâre se atacă, care are a exercita controlul propriei hotărâri,

deoarece numai instanța care a soluționat în fond litigiul este abilitată să-și

retracteze propria-o hotărâre.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C.

proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci

când evocă fondul, se poate cere pentru cele 10 puncte, strict și limitativ

determinate în cuprinsul textului procedural mai sus evocat.

Ca atare, obiect al cererii de

revizuire îl pot constitui, în accepțiunea legiuitorului, numai hotărârile

definitive, pronunțate de instanța de apel, sau cele pronunțate de instanța de

recurs, cu condiția de a se fi evocat fondul.

Este de observat că sintagma „evocării

fondului” presupune, în mod obligatoriu, ca instanța de recurs să stabilească o

altă situație decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare,

fie să realizeze aplicarea

altor dispoziții

legale, la împrejurările de fapt ce au fost deja stabilite, în

oricare

din ipotezele menționate, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic

dedus judecății.

Contrar celor mai

sus redate, în speță, decizia nr. 487 din 28 ianuarie 2010,

împotriva căreia

a fost exercitată calea extraordinară de atac de retractare,

nu îndeplinește condiția evocării

fondului, recursul fiind respins ca inadmisibil.

Așa fiind,

pentru considerentele sus redate, în temeiul art. 322 alin. (l)

C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de

revizuenta N.D. împotriva

deciziei nr. 487 din 28 ianuarie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 ianuarie 2012.