ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 543/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 148 din 10 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul condamnat S.C., împotriva sentinței penale nr. 6 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. A obligat apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 25 martie 2011, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către condamnatul S.C., privind sentința penală nr. 258 din 27 iulie 2011 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 1722/120/2010, definitivă prin decizia penală nr. 536 din 14 februarie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin adresa nr. 27/III/6/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a fost înaintată acestei instanței cererea inculpatului S.C., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 258 din 27 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 1722/120/2010. În urma examinării cererii de revizuire, s-a constatat de către procuror că revizuentul a fost condamnat pentru infracțiunea de omor prin sentința penală nr. 258/2010, aceasta aflându-se pe rolul I.C.C.J. în recursul declarat de inculpatul S.C., cu termen de judecată la 14 februarie 2011. Întrucât soluția pronunțată în cauză nu era definitivă, iar revizuirea vizează numai hotărârile definitive, s-a solicitat instanței respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 1028/120/2011, în cauză fiind întocmit un referat cu privire la situația hotărârii atacate. Astfel, așa cum a rezultat din evidențele Biroului executări penale din cadrul Tribunalului Dâmbovița, sentința a cărei revizuire s-a solicitat a rămas definitivă la data de 14 februarie 2011 prin decizia penală nr. 536/2011 pronunțată de Î.C.C.J., prin respingerea ca nefondat a recursului. Dosarul a fost înaintat Curții de Apel Ploiești la data de 18 august 2010 și ulterior înaintat Î.C.C.J. spre soluționarea recursului declarat de inculpat, în prezent acest dosar nefiind restituit. Examinând cererea de revizuire în lumina dispozițiilor art. 393 și urm. C. proc.

pen., instanța a constatat că, în mod corect și legal procurorul a concluzionat în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire. Într-adevăr, la data formulării cererii de către inculpat, 10 ianuarie 2011, sentința atacată nu era definitivă, situație constatată în faza premergătoare soluționării cererii de către instanță, astfel încât propunerea de respingere a acesteia ca inadmisibilă este întemeiată. Chiar dacă la data stabilită pentru examinarea în Camera de consiliu de către instanță a cererii, hotărârea atacată a rămas definitivă la I.C.C.J. la data de 14 februarie 2011, raportat la dispozițiile legale ce reglementează instituția revizuirii, ca și cale de atac extraordinară, s-a constatat că această cerere nu putea fi admisă câtă vreme la momentul procedurii premergătoare prevăzută de art. 397 C. proc.

pen. la parchet și, ulterior, la data sesizării instanței hotărârea a cărei revizuire se solicita nu era definitivă. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac care vizează hotărâri judecătorești definitive. Ca urmare, soluția de respingere a cererii de revizuire apare ca fiind justificată, consecința fiind obligarea revizuentului, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apelul revizuentului S.C. în motivarea orală a apelului revizuentul a arătat că este nemulțumit de hotărârea primei instanțe de condamnare, dar că dosarul se află în recurs la I.C.C.J., hotărârea nefiind definitivă. Analizând hotărârea atacată Curtea a constatat că aceasta este legală și temeinică.

Condamnatul S.C. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 258 din 27 iulie 2011 a Tribunalului Dâmbovița. Cererea a fost formulată de către condamnat la data de 10 ianuarie 2011, dată la care hotărârea ce se solicita a fi revizuită nu era încă definitivă, dosarul aflându-se în calea de atac a recursului la I.C.C.J. Chiar dacă ulterior, la data de 14 februarie 2012 I.C.C.J. a soluționat recursul împotriva sentinței penale nr. 258/2010 a Tribunalului Dâmbovița, hotărârea devenind definitivă, procurorul nu a avut posibilitatea de a examina în cadrul procedurii prevăzute de art. 399 C. proc. pen., fondul cererii de revizuire. Această procedură este obligatorie de parcurs în vederea soluționării cererii de recurs, legea cerând efectuarea unor acte premergătoare și un referat al procurorului.

Pe de altă parte, la data respectivă exista pentru condamnat posibilitatea de a invoca în recurs motivele pe care în prezent Ie-a considerat cazuri de revizuire. Cum în speță condamnatul nu a așteptat ca hotărârea să rămână definitivă și apoi să introducă cererea de revizuire, Curtea a apreciat că în mod corect tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea, urmând a fi respectată procedura prevăzută de art. 399 C. proc. pen., dacă apelantul S.C. dorește să introducă o nouă cerere de revizuire. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs, revizuentul condamnat. Pentru termenul de astăzi 22 februarie 2012, revizuentul condamnat, a depus un înscris înregistrat la Registratura Generală a I.C.C.J., prin care a solicitat ca instanța să ia act de retragerea recursului declarat, iar acest termen revizuentul condamnat prezent în fața instanței de recurs, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, și-a menținut cererea depusă și în scris la dosarul cauzei.

Înalta Curte, față de declarația recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință privind soluționarea acestei cauze, în baza art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de revizuentul condamnat S.C. împotriva deciziei penale nr. 148 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de declarația de retragere a recursului declarat de revizuentul condamnat S.C. împotriva deciziei penale nr. 148 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2012.