ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1848/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1848/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 369
din 19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, inculpatul I.N. a
fost condamnat la:
- 5 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte, faptă prevăzută de ari. 183 C. pen.
În
temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a
interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit.
b) C. pen.
În baza art.
350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în temeiul art.
88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării
preventive, din data de 29 noiembrie 2011 lăzi.
În
temeiul art. 14, 15, 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de
către părțile civile Ș.M., D.M., Ș.D., Ș.I., Ș.V. și Ș.G., dispunându-se
obligarea inculpatului către aceștia la plata sumei de 3.000 de lei,
reprezentând daune materiale.
S-a
admis acțiunea civilă formulată de
către partea civilă Ș.C.D., prin reprezentant legal Ș.D., inculpatul fiind
obligat la plata unei prestații periodice lunare în cuantum de 175 lei în
favoarea minorului, începând cu data intervenirii decesului mamei - 25
noiembrie 2011 - până la majorat.
În baza art.
17 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea
civilă Ș.C.D. a sumei de 5.000 de lei reprezentând daune morale iar în temeiul art.
14, 15, 346 din același cod, s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul de
Urgență Bagdasar-Arseni, cu sediul în București, inculpatul fiind obligat către
acesta la plata sumei de 5.072,25 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a
victimei.
Inculpatul
a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a
hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe
lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 665/P/2011 din 20 aprilie 2012, a fost trimis în
judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.N., pentru săvârșirea
infracțiunii de loviri și vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C.
pen., stabilindu-se, rezumativ, că, în ziua 25 noiembrie 2011, inculpatul ar fi
exercitat lovituri repetate și violențe asupra victimei Ș.G., în încercarea de
a întreține cu aceasta un raport sexual, iar urmare agresiunilor care i-au
produs traumatism cranio-facial cu fracturi de neurocraniu și viscerocraniu,
leziuni traumatice cranio-faciale și abdominale, victima a decedat la 30
noiembrie 2011.
În
cursul judecății în primă instanță, a fost desemnat apărător din oficiu pentru
fiul minor al victimei S.C.D. (conform certificatului său de naștere - fila 73
vol. II dos. urm. pen) în condițiile art. 173 alin. (3) C. proc. pen., acesta
fiind reprezentat în procesul penal de sora majoră Ș.D., în condițiile în care
mama a decedat ca urmare a infracțiunii, iar tatăl este necunoscut.
În
declarația dată la 15 iunie 2012, reprezentanta minorului a solicitat obligarea
inculpatului la plata unei prestații periodice în favoarea acestuia, în funcție
de salariul minim pe economie.
În
termen legal, prin adresa depusa la dosarul cauzei (fila 56) Spitalul de
Urgență Bagdasar - Arseni București s-a constituit parte civilă în proces cu
suma de 5.072,25 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei Ș.G.,
în perioada 25 noiembrie - 30 noiembrie 2012.
La
rândul lor, părțile vătămate Ș.M., Ș.D., S.I., Ș.V. și Ș.G. - fiii victimei dar
și mama acesteia, D.M., s-au constituit părți civile cu suma totală de 3.000
lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenile ulterioare.
Ceilalți
doi fii ai victimei - Ș.Ș. și Ș.A. - au fost citați conform disp. art. 177 alin.
(4) si (9) C. proc. pen., prin afișare la sediul Consiliului Local al comunei
Mătăsaru, locul săvârșirii infracțiunii.
În ceea
ce-l privește pe G.I., concubinul victimei, instanța de fond a considerat că
acesta nu are calitate de parte vătămată, fiind ascultat ca martor.
Audiat
în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat o poziție procesuala
similara celei din faza de urmărire penala, negând comiterea faptei.
El a
susținut că a fost în domiciliul victimei ultima dată în urma cu cea. 2-3
săptămâni, pentru a ajuta la săparea unui puț, iar în ziua de 25 noiembrie 2011
a fost la muncă la martorul Ș.I., a săpat în grădina acestuia până în jurul
orei 16
00
, apoi a fost la un centru de comercializare de butelii la
tanti A.
”
pentru a achita o datorie, după care
s-a întors la domiciliu pe care nu l-a mai părăsit pana a doua zi.
Ulterior,
inculpatul a completat această declarație admițând că în jurul prânzului a mers
la”barul lui Cozma” aflat la cea. 200 m de domiciliul martorului Ș.I. unde
lucra și s-a reîntors la lucru după aproximativ 10-15 minute.
Referitor
la declarația martorului P.I., care l-ar fi văzut în locuința victimei în jurul
orei 15
00
, inculpatul a explicat că este în dușmănie cu acesta, cei
doi certându-se anterior în legătură cu plasarea unui gard; a mai pretins că martorii
M.P.V. și I.M., aflați în aceeași celulă de arest, l-au acuzat pe nedrept doar
pentru a obține beneficiile promise de agenții de poliție.
O ultimă
apărare privește rezultatul examenului poligraf în sensul comportamentului
simulat,pe care l-a explicat prin presiunile la care a fost supus de
anchetatorii care l-au bătut în arest, afirmând că adevăratul autor al faptei
este concubinul victimei G.I.
După
audierea părților vătămate constituite părți civile și a martorilor, prima
instanță, coroborând toate probele strânse în dosar, a constatat și reținut în
fapt următoarele:
La data
de 25 noiembrie 2011, victima Ș.G. a fost agresată fizic în propria locuință,
fiind găsită de fiul său Ș.V., în jurul orelor 16
00
căzută între
paturi, dezbrăcata în partea de jos a trupului și cu multiple urme vizibile de
lovituri, conform declarației acestuia, coroborate cu cele ale martorilor B.E. si
N.I.E. si cu actele medicale întocmite cu ocazia spitalizării acesteia,
existente in dosarul de urmărire penală(vol. II filele 35 si 46-57).
Victima
a fost internată la Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni, București cu
traumatism cranio-facial si plăgi multiple în zona capului și cea toracică, iar
la data de 30 noiembrie 2011 a decedat.
Potrivit
raportului medico-legal de necropsie întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici
”
(filele 4-8 dosar urm. pen. vol. II) cauza decesului a constituit-o hemoragia
meningo-cerebrală urmare a unui traumatism cranio-facial cu fracturi de
nentocraniu si visceracraniu; leziunile traumatice cranio-faciale ( sub rezerva
modificărilor determinate de tratamentul acestora)și cele traumatice abdominale
au fost produse prin lovituri repetate cu și de corp/plan și pot data din 25
noiembrie 2011; în ceea ce privește leziunile traumatice constatate la nivel
cervical și toracic, s-a apreciat ca acestea s-ar fi putut produc, cel mai
probabil, printr-un mecanism de comprimare, iar între leziunile cranio-faciale
constatate de medicul legist și cauza medicală a decesului există legătură de
cauzalitate.
Inculpatul
a negat inițial că ar fi fost la domiciliul victimei în după amiaza zilei de 25
noiembrie 2011 (filele 8-9 vol. III dosar urm. pen.) susținând că a muncit la
martorul Ș.I. până în jurul orei 16,00 când a revenit acasă, a stat de vorbă cu
mama sa, martora I.A., fără să mai plece până a doua zi. în declarația dată la
29 noiembrie 2011 inculpatul a arătat că nu-și explică de ce mama sa a declarat
ca a lipsit totuși de acasă 15-30 min. după ce a venit de la lucru (fila 57 vol.
III dosar urm. pen.), nici de ce martorul P. a declarat că l-a văzut în cameră
cu victima Ș.G. și nici de unde colegii din celula de arest cunoșteau detalii
despre fapta pentru care este el cercetat.
Reținând
ca nesincere apărările formulate de inculpat, prima instanță a stabilit că
acesta a lucrat în grădina martorului Ș.I. până în jurul orelor 14
00
-15
00
.
Martora I.A., mama inculpatului, a infirmat de asemenea ora la care inculpatul
a declarat că ar fi ajuns acasă. Ea a susținut, prin depoziția dată la o zi
după comiterea faptei, că fiul său a ajuns acasă în jurul orei 15
00
și a plecat la Ș.V. după țigări ( fila 58 dosar urm. pen. vol. III) și că a
revenit în jurul orei 16
00
.
Fiind
audiată și la data de 27 februarie 2012 martora I.A. a afirmat că fiul său a
ajuns acasă în jurul orelor 14
00
si a plecat la V.I. (filele 56-57
dosar urm. pen. vol. III) pentru a cere o țigară.
În
condițiile în care nu s-a probat pretinsa stare de dușmănie între inculpat și
martorul P.I., prima instanță a reținut că acesta a fost văzut de martor în
locuința victimei la data de 25 noiembrie 2011 in jurul orelor 15
00
,
stând pe pat alături de ea și ținând-o cu mâna după gât, iar victima avea părul
răvășit. Această declarație se coroborează cu cea dată de martora I.A., mama
inculpatului, și care-l plasează pe inculpat la domiciliul victimei.
În
același timp, declarațiile date de părțile vătămate Ș.V. și Ș.G., fiii
victimei, au lămurit împrejurarea în care acesta a fost găsită de cel dintâi:cu
hainele în dezordine, fiind dezbrăcată pe jumătate de pantaloni care erau trași
dincolo de glezne iar halatul ridicat până în zona gâtului, dar si faptul ca
victima le povestise că inculpatul obișnuia să vină peste ea, atunci când era
băut încercând să întrețină raporturi sexuale, odată fiind chiar surprins de Ș.G.
Aceste aspecte se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din
ansamblul probelor administrate in cauză, așa cum au fost analizate anterior.
Raportul
de constatare tehnico-științifică din 28 noiembrie 2011 a concluzionat că
răspunsurile inculpatului la întrebările relevante ale cauzei au provocat
modificări specifice comportamentului simulat iar martorii M.P.V. și I.M.,
colegi cu inculpatul în celula de arest au relatat cum Ie-a destăinuit despre
agresarea victimei pe care a lovind-o, între altele, și în zona gâtului cu un
cuțit, aspect confirmat de planșa foto întocmită cu ocazia necropsiei
cadavrului(fila 20 vol. II dosar urm. pen.), care a reliefat o plagă suturată
subclavicular dreapta, alături de multiple alte plăgi faciale (fila 5 același
dosar).
Pe
temeiul acestei stări de fapt, tribunalul a constatat că fapta inculpatului I.N.,
care, la 25 noiembrie 2011, aflat sub influenta alcoolului, în urma încercării
nereușite de a întreține un raport sexual cu victima Ș.G., i-a aplicat acesteia
lovituri repetate peste tot corpul, provocându-i leziunile traumatice
cranio-faciale, toracice si abdominale, care i-au determinat în final decesul,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.
La
individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere
criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., cu referire deosebită la
gradul de pericol social al faptei, având drept consecință decesul victimei,
dar și persoana inculpatului, aflat la primul conflict cu legea penală ceea ce
a determinat orientarea pedepsei către cuantumul ei minim,cu executarea
efectivă, prin privare de libertate, considerând că astfel se realizează atât
scopul coercitiv cât și cel educativ al pedepsei.
Soluționând
latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că părțile civile Ș.M., D.M.,
Ș.D., Ș.I.,
Ș.V. și Ș.G. au făcut dovada cheltuielilor cu înmormântarea și pomenirea
victimei, cu declarația martorei S.I., astfel că l-a obligat pe inculpat la
plata sumei de 3.000 lei reprezentând daune materiale.
A fost,de
asemenea, admisă acțiunea civilă formulată de Ș.C.D., fiul minor al victimei,
prin reprezentant Ș.D., inculpatul fiind obligat la plata unei prestații
periodice lunare în cuantum de 175 lei începând cu data decesului mamei sale 25
noiembrie 2011-până la majorat precum și la plata sumei de 5.000 lei cu titlu
de daune morale.
Partea
civilă Spitalul de Urgență Bagdasar-Arseni a comunicat instanței de fond cheltuielile
de spitalizare ocazionate de internarea victimei( filele 56-59 )motiv pentru
care a fost admisă acțiunea civilă exercitată de această unitate spitalicească,
în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 5.072,25 lei.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal au exercitat apeluri:Parchetul de pe lângă
Tribunalul Dâmbovița și partea civilă Ș.C.D., prin apărător ales (filele 6-7 și
10).
Parchetul
a criticat hotărârea primei instanțe atât în privința individualizării
pedepsei, considerată a fi excesiv de blândă în raport de circumstanțele reale
ale faptei și cu urmările acesteia, dar și de persoana infractorului care a
adoptat o atitudine nesinceră în scopul zădărnicirii aflării adevărului, pe de
o parte, iar pe de alta, în privința omisiunii instanței de a aplica
inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi ce s-ar fi
justificat față de gravitatea concretă a infracțiunii și de pericolul social pe
care îl reprezintă inculpatul.
Partea
civilă Ș.C.D. nu a motivat apelul declarat.
Prin
decizia penală nr. 16 din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția
penală și pentru cauze minori și de familie, au fost admise apelurile declarate
de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și de partea, civilă Ș.C.D., a
fost desființată în parte în latură penală, sentința primei instanțe și, în
rejudecare, a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului I.N. pentru
comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.
de art. 183 C. pen., de la 5 ani închisoare la 10 ani închisoare.
În baza art.
65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II a
și lit. b) C. pen., pentru o durată de 4 ani, după executarea pedepsei
principale și în condițiile art. 66 C. pen. Au fost menținute celelalte
dispoziții ale sentinței apelate. A fost menținută starea de arest a
inculpatului și a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și
arestării preventive, de la 29 noiembrie 2011 a zi.
Cheltuielile
judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia iar suma de 200 lei
.reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul -
inculpat, s-a dispus a fi plătită din fondurile Ministerului Justiției în
contul Baroului de Avocați Prahova.
Pentru a
pronunța acesta decizie, instanța de apel a constatat că, în după amiaza zilei
de 25 noiembrie 2011, inculpatul I.N. a pătruns în locuința victimei Ș.G. și,
după încercarea eșuată a întreținerii unui raport sexual cu aceasta, a lovit-o
violent și repetat peste cap și corp provocându-i grave traumatisme
cranio-faciale, toracice și abdominale ce au dus la decesul acesteia, survenit
5 zile mai târziu în Spitalul de Urgență Bagdasar-Arseni București, unde
aceasta a fost internată în comă de gradul IV.
Din
raportul medico-legal de necropsie întocmit de Institutul Național de Medicină
Legală „Mina Minovici” rezultă că moartea victimei s-a datorat hemoragiei
meningo-cerebrale urmare a unui traumatism cranio-facial cu fracturi de
neocraniu si visceracraniu; leziunile traumatice cranio-faciale (sub rezerva
modificărilor determinate de tratamentul acestora)și cele traumatice abdominale
au fost produse prin lovituri repetate cu și de corp/plan și pot data din 25
noiembrie 2011; în ceea ce privește leziunile traumatice constatate la nivel
cervical si toracic, s-a apreciat ca acestea s-ar fi putut produce, cel mai
probabil, printr-un mecanism de comprimare, iar între leziunile cranio-faciale
constatate de medicul legist și cauza medicală a decesului există legătură
directă de cauzalitate (filele 4-8 vol. II dos. urm. pen.).
În egală
măsură, din raportul de constatare tehnico-științifică din 28 noiembrie 2011
rezultă că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante ale cauzei au
provocat modificări specifice comportamentului simulat (filele 94-104 voi. III
dos. urm. pen).
Aceste
mijloace de dovadă, coroborate cu depozițiile martorilor P.I., Ș.I., B.V., I.A.,
A.P., I.Ș., N.I.E., T.C., M.A.P., I.M., M.P.V. si G.I., V.L. - analizate în mod
amănunțit de instanța fondului - dovedesc vinovăția inculpatului I.N. în
sarcina căruia, în mod legal și temeinic, tribunalul a reținut comiterea
infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută și
pedepsită de art. 183 C. pen.
Este
real că inculpatul a negat constant comiterea infracțiunii, apărându-se că nu
s-a aflat în locuința victimei în ziua de 25 noiembrie 2011, însă mijloacele de
dovadă administrate în cauză au dovedit contrariul, în condițiile în care prima
instanță s-a preocupat de verificarea aspectelor invocate de inculpat,
constatând că acestea nu corespund realității.
Curtea a
observat că, în circumstanțele stabilirii răspunderii sale penale și ale condamnării
date de prima instanță la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim
privativ de libertate, inculpatul nu a exercitat apel, confirmând astfel prin
atitudinea sa procesuală, atât vinovăția sa cât și justețea soluției pronunțate
de instanța fondului.
Intimatul-inculpat
a solicitat să fie ascultat și în instanța de apel, prilej care a reluat
apărările formulate la instanța fondului în sensul nevinovăției sale, însă
controlul de legalitate și temeinicie al sentinței relevă corecta stabilire a
situației de fapt de către tribunal și îl plasează în mod neîndoielnic pe
infractor în locuința victimei Ș.G., stând pe pat lângă aceasta, într-o poziție
extrem de apropiată „cu mâna după gâtul” ei și în condițiile în care victima nu
mai avea basmaua pe cap, părul îi era răvășit, iar halatul desfăcut.
Dispariția
inculpatului de la propria locuință pentru o perioadă relativ scurtă de timp în
după amiaza zilei în care s-a petrecut fapta, chiar dacă acesta nu a
recunoscut-o și acceptat-o, coroborată cu dispariția hainelor purtate în ziua respectivă,
așa cum au fost descrise de mama sa-martora I.A. - cu comportamentul disimulat
la testarea efectuată și cu rezultatul raportului de constatare
tehnico-științifică din 20 ianuarie 2012 (filele 62-70 dosar urm. pen. vol. I) în
sensul că urma papilară găsită pe geamul inferior al ușii de la locuința
victimei (fila 25 din același dosar) aparține inculpatului, dovedesc fără dubiu
că acesta este autorul infracțiunii. Curtea a apreciat că, față de gravitatea și
numărul traumatismelor produse victimei, care deși nu au avut drept scop
moartea acesteia, i-au provocat decesul în condițiile în care rezultatul letal produs
a fost mai grav decât cel urmărit sau acceptat de inculpat, coroborate cu
atitudinea în fața organelor judiciare, aceea de negare a activității infracționale
împotriva evidenței dovezilor, adoptată exclusiv cu scopul înlăturării ori zădărnicirii
aflării adevărului, pedeapsa minimă aplicată de instanța fondului nu se
justifică mai cu seamă că, fiind abandonată după actele de agresiune, victima a
fost găsită în jurul orei 16
00
de fiul acesteia; a fost transportată
inițial la Spitalul orășenesc Găești și ulterior transferată la Spitalul Clinic
de Urgență Bagdasar - Arseni București în”comă de gradul IV, traumatism cranio-facial,
plăgi regiunea parietală și zigomatică dreaptă, plagă regiunea subclaviculară
dreaptă, șoc hipo-volemic”.
Având în
vedere gradul ridicat de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost
trimis în judecată și condamnat în primă instanță, modalitatea în care aceasta
a fost săvârșită, urmările produse, în special suferințele fizice la care a
fost supusă victima până la deces, astfel cum rezultă din planșele fotografice
executate în spital (filele 42-45 vol. II dos. urm. pen), coroborate cu atitudinea
sa nesinceră și oscilantă, Curtea a considerat pedeapsa aplicată ca nefiind
just individualizată, impunându-se modificarea cuantumului acesteia, pentru a
răspunde principiului proporționalității dar și exigențelor de represiune,
exemplaritate, reeducare și prevenție prevăzute de art. 52 C. pen.
Reținând
că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte sunt cuprinse între 5 și 15 ani
închisoare, Curtea a apreciat că majorarea pedepsei la cuantumul de 10 ani
închisoare reprezintă o proporționalizare corectă a sancțiunii penale ce
trebuie aplicată inculpatului I.N. pentru ca aceasta să-și atingă scopurile
sus-citate.
Împotriva
acestei decizii inculpatul I.N. a declarat, în termen legal, recursul de față,
solicitând o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia, mai
exact,casarea deciziei și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței
pronunțate de prima instanță (caz de casare prevăzut art. 385
9
alin.
(1) pct. 14 C. proc. pen.).
Înalta
Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat în raport cu motivul
de casare invocat dar și în raport cu prevederile art. 385 alin. (3) C. proc.
pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare.
Potrivit
art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (în redactarea anterioară
Legii nr. 2/2013), hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse
greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte
limite decât cele prevăzute de lege.
Din
examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod
corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au
făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale, în sarcina acestuia
reținându-se că în ziua 25 noiembrie 2011, ar fi exercitat lovituri repetate și
violente asupra victimei Ș.G. în încercarea de a întreține cu aceasta un raport
sexual, iar urmare agresiunilor care i-au produs un traumatism cranio-facial cu
fracturi de neurocraniu și viscerocraniu, leziuni traumatice cranio-faciale și
abdominale, victima a decedat la 30 noiembrie 2011.
Afirmația
inculpatului I.N. din ultimul cuvânt în sensul că nu el este autorul faptei nu
poate fi analizată de instanța de recurs.
Potrivit
actelor din dosar, inculpatul nu a exercitat calea de atac a apelului, situația
în care sunt incidente prevederile art. 385
1
alin. (4) C. proc. pen.,
în sensul că persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva
deciziei pronunțată în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, numai dacă și în
măsura în care prin decizia pronunțată în apel a fost modificată - în
defavoarea sa - soluția din sentință și numai cu privire la această modificare,
adică în speță, numai cu privire la cuantumul pedepsei stabilite în apel iar nu
cu privire la starea de fapt, pe care instanța de apel doar a confirmat-o „în
termenii” în care fusese reținută de instanța de fond.
Cât
privește cererea de reducere a pedepsei la cuantumul stabilit de instanța de
fond, urmează a se avea în vedere că potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și
aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen.,
de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social
al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care
atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului
de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți
destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel
satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate
vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul
împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni și ignorându-se
valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți
membri ai societății.
Reeducarea
sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura
relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe
comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a
dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.
Având în
vedere modul concret în care inculpatul a conceput și a săvârșit infracțiunea
(prin lovituri repetate aplicate victimei în scopul de a întreține raport
sexual, cu atitudinea de nerecunoaștere a faptei, încercând să acrediteze ideea
unor raporturi de dușmănie între numitul G.I. și victimă, în scopul de a
îngreuna ancheta și a fi exclus din cercul suspecților, precum și cu negarea
rezultatului examenului poligraf, în sensul comportamentului simulat, pe care
l-a explicat prin presiunile la care a fost supus de anchetatorii care l-ar fi
bătut în arest, Înalta Curte constată că inculpatul a manifestat o vădită lipsă
de respect față de una din valorile sociale fundamentale protejate de legea
penală - dreptul la viață al persoanei.
O
reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul inculpat, motivat
și de faptul că are probleme medicale, nu se justifică avându-se în vedere
pericolul social al faptei comise, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de
art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de
instanța de instanța de apel - 10 ani închisoare.
Față de
considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se
decizia atacată în raport cu prevederile art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din
oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins,
ca nefondat, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.
pen.
În baza art.
192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat, în sumă de 500 lei, din care suma de 200 lei reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr.
16 din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze
minori și de familie.
Deduce
din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de
la 29 noiembrie 2011 la 29 mai 2013.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 29 mai 2013.