ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4243/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului I.N. În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 369 din data de 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, inculpatul I.N. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), C. pen.

Totodată a fost menținută starea de arest a inculpatului cu deducerea la zi a duratei reținerii și arestării preventive. Sub aspectul laturii civile, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 RON daune materiale către părțile civile Ș.M., D.M., Ș.D., Ș.I., Ș.V. și Ș.G. De asemenea, inculpatul a mai fost obligat și la plata unei prestații periodice lunare în cuantum de 175 RON în favoarea minorului Ș.C.D., începând cu data decesului mamei acestuia, respectiv data de 25 noiembrie 2011 până la majorat, precum și la 5.000 RON daune morale în favoarea aceleiași părți civile. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarea stare de fapt: la data de 25 noiembrie 2011, aflat sub influența alcoolului, în urma încercării nereușite de a întreține un raport sexual cu victima Ș.G., inculpatul I.N.

a aplicat lovituri repetate cu un corp dur acesteia inclusiv călcarea activă cu piciorul, provocându-i leziuni traumatice cranio-faciale, toracice și abdominale, care i-au generat în final decesul. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea civilă Ș.C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Pe rolul Curții de Apel Ploiești s-a format Dosarul nr. 3305/120/2012, cu prim termen de judecată la data de 28 ianuarie 2013. Prin încheierea din data de 11 decembrie 2012, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen. a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, această măsură fiind menținută.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, inculpatul I.N. a declarat recurs solicitând revocarea măsurii arestării preventive. Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Din actele dosarului se reține că recurentul-inculpat este acuzat de infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului I.N., Înalta Curte apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc.

pen., că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat și dedus judecății. Se constată ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică în cauză fiind o pronunțată hotărâre de condamnare nedefinitivă. Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost comise, justifică temerea că, pus în libertate, va săvârși și alte fapte de același gen. Ca atare, detenția provizorie este licită, fiind respectate atât exigențele ce decurg din legea internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag.

1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, impunându-se menținerea în continuare a acesteia. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b), C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat I.N. și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Încheierii din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3305/120/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 decembrie 2012. Procesat de GGC - N