ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4243/2012

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 11 decembrie

2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, în baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. a dispus menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului I.N.

În considerentele

acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 369 din data de 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,

inculpatul I.N. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută

de art. 183 C. pen. cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), C. pen.

Totodată a fost

menținută starea de arest a inculpatului cu deducerea la zi a duratei reținerii

și arestării preventive.

Sub aspectul laturii

civile, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 RON daune

materiale către părțile civile Ș.M., D.M., Ș.D., Ș.I., Ș.V. și Ș.G.

De asemenea,

inculpatul a mai fost obligat și la plata unei prestații periodice lunare în

cuantum de 175 RON în favoarea minorului Ș.C.D., începând cu data decesului

mamei acestuia, respectiv data de 25 noiembrie 2011 până la majorat, precum și

la 5.000 RON daune morale în favoarea aceleiași părți civile.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut următoarea stare de fapt: la data de 25 noiembrie

2011, aflat sub influența alcoolului, în urma încercării nereușite de a

întreține un raport sexual cu victima Ș.G., inculpatul I.N. a aplicat lovituri

repetate cu un corp dur acesteia inclusiv călcarea activă cu piciorul,

provocându-i leziuni traumatice cranio-faciale, toracice și abdominale, care

i-au generat în final decesul.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea

civilă Ș.C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Pe rolul Curții

de Apel Ploiești s-a format Dosarul nr. 3305/120/2012, cu prim termen de

judecată la data de 28 ianuarie 2013. Prin încheierea din data de 11 decembrie

2012, în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin.

(1) C. proc. pen. a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive, această măsură fiind menținută.

Împotriva acestei

încheieri, în termenul legal, inculpatul I.N. a declarat recurs solicitând

revocarea măsurii arestării preventive.

Examinând încheierea

atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele cauzei, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce urmează:

Din actele dosarului

se reține că recurentul-inculpat este acuzat de infracțiunea de lovituri sau

vătămări cauzatoare de moarte.

Analizând temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului I.N.,

Înalta Curte apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în

continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice și suficiente, în

accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că inculpatul a

comis faptele pentru care a fost cercetat și dedus judecății.

Se constată ca fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat,

este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în

libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică în cauză

fiind o pronunțată hotărâre de condamnare nedefinitivă.

Natura și gravitatea

faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost

comise, justifică temerea că, pus în libertate, va săvârși și alte fapte de

același gen.

Ca atare, detenția

provizorie este licită, fiind respectate atât exigențele ce decurg din legea

internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, impunându-se

menținerea în continuare a acesteia.

Așa fiind, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b), C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat I.N. și va dispune

obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Încheierii din 11

decembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3305/120/2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 decembrie 2012.

Procesat de GGC - N