ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1492/2014

Deliberând asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 337 din data de 01 august 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, în Dosarul nr. 4100/120/2013, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpat, prin avocat, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap.la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.V.

la pedeapsa de 6 ani închisoare. În temeiul art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 65 din același cod, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții efective publice) și b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa în condițiile art. 66 C. pen. Conform art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții efective publice) și b) C. pen.

(dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei închisorii aplicată timpul reținerii și pe cel al arestării preventive, începând cu data de 03 iunie 2013 la zi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul M.C.V., prin încheierea nr. 24 din 03 iunie 2013 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 3815/120/2013 și în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă din 03 iunie 2013. Conform art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. și la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, a fost obligat inculpatul M.C.V.

la plata sumei de 1.997,843 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Târgoviște reprezentând cheltuielile aferente spitalizării părții vătămate N.F. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a dispus restituirea către partea vătămată N.F. a următoarelor obiecte de îmbrăcăminte ridicate potrivit procesului-verbal de ridicare încheiat la 26 mai 2013: o bluză de trening de culoare roșie cu fermoar și buzunare marca K. și un tricou din material textil cu mânecă scurtă de culoare albastră, marca K., sigilate. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M.C.V.

Conform art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns latura civilă a cauzei, parte civilă fiind N.F., și s-a stabilit termen la 26 august 2013. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.760 RON, din care 1.500 RON reprezintă cheltuielile judiciare stabilite în faza urmăririi penale, iar 260 RON - cheltuieli stabilite cu judecata în fond a cauzei, 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu și care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 223/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la 19 iunie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul M.C.V., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de disp.

art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în seara de 25 mai 2013 în timp ce se afla în loc public (zona magazinului SC L. SRL din comuna O.), a lovit cu un corp tăietor-înțepător pe partea vătămată N.F. în zona toracică stângă, cauzându-i o leziune ce a necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale, care i-a pus viața în primejdie. Ca situație de fapt, s-a reținut în actul de sesizare că în seara de 25 mai 2013, în apropierea magazinului SC L. SRL, situat în comuna O., a avut loc un incident în care au fost implicați inculpatul M.C.V. și partea vătămată N.F. Astfel, în timp ce acesta se afla în apropierea terasei magazinului SC L. SRL alături de N.G.B., N.I., G.V., G.C.G., B.M.

s-a alăturat și inculpatul M.C.V. aflat sub influența băuturilor alcoolice. La un moment dat, pe fondul alcoolului, inculpatul l-a acostat pe martorul N.G.B. care se afla așezat pe o treaptă a terasei magazinului. Nemulțumit de prezența acestuia, care i-a răspuns că se încălzește, inculpatul a luat din atelajul aflat în apropiere o scândură cu care a lovit în treptele pe care se afla așezat martorul. Din lovitură, scândura a ricoșat și l-a lovit pe acesta în genunchiul drept, actul medico-legal din 27 mai 2013 evidențiind în concluzii că N.G.B. prezintă o leziune traumatică ce s-a putut produce prin lovire cu un corp dur și nu necesită zile de îngrijiri medicale. Urmare acestui incident a intervenit partea vătămată N.F., care l-a întrebat pe inculpat motivul pentru care s-a comportat agresiv față de N.G.B.

Fără a reacționa verbal, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și scoțând un cuțit de la piept, a aplicat acestuia o lovitură în zona toracică stângă. Întrucât partea vătămată a observat că inculpatul intenționează să îl mai lovească o dată a fugit, timp în care a simțit că începe să sângereze. Ajuns acasă, soția părții vătămate a solicitat o ambulanță și l-a transportat la Spitalul Județean Târgoviște, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale și internat în perioada 25 mai - 01 iunie 2013. Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că acesta a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare pentru art. 211 C. pen., prin sentința penală nr. 915 din 23 iulie 1992 a Judecătoriei Târgoviște fiind arestat la 29 noiembrie 1990 și eliberat la 11 martie 1994 cu un rest de 443 zile neexecutate; condamnat la 1 an și 6 luni pentru art. 208-209 C. pen., 1 an și 3 luni, pentru art. 192 alin. (2) C. pen.

și 2 ani și 6 luni închisoare pentru art. 208-209 C. pen., urmând să execute 2 ani și 6 luni cu art. 71-64 C. pen. prin sentința penală nr. 512 din 25 mai 1996 în Dosarul nr. 942/1996 al Judecătoriei Câmpina, definitivă prin nerecurare, arestat la 07 ianuarie 1996, eliberat la 15 iulie 1997 cu un rest de 365 de zile neexecutate; condamnat la 4 ani și 5 luni pentru art. 208-209 C. pen., urmând să execute 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 1151 din 15 iunie 1998 în Dosarul nr. 11073/1997 al Judecătoriei Târgoviște, decizia penală nr. 81 din 25 ianuarie 1999 a Curții de Apel Ploiești, revocă restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 512/1996 pe care-l contopește cu prezenta pedeapsă, urmând să execute 5 ani închisoare, arestat la 29 noiembrie 1997 și eliberat la 15 mai 2001 cu un rest de 682 zile neexecutate; condamnat la 6 luni închisoare pentru art. 78 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 550 din 19 mai 2004 a Judecătoriei Moreni și decizia penală nr. 98 din 25 februarie 2005 a Tribunalului Dâmbovița; condamnat la 1 an închisoare pentru art. 321 alin. (1) C. pen. prin sentința penală nr. 1251 din 24 octombrie 2006 în Dosarul nr. 2063 al Judecătoriei Moreni și decizia penală nr. 68 din 20 martie 2007 a Tribunalului Dâmbovița; condamnat la 3 ani pentru art. 208-209 lit. a), g) C. pen. prin sentința penală nr. 835 din 12 iulie 2006 în Dosarul nr. 377/2006 al Judecătoriei Moreni, definitivă prin decizia penală nr. 195 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Dâmbovița; condamnat la 3 ani închisoare pentru art. 192 alin. (2) C. pen.

prin sentința penală nr. 150 din 16 februarie 2007 în Dosarul nr. 160/2007 al Judecătoriei Moreni, definitivă prin neapelare; prin sentința penală nr. 69 din 23 ianuarie 2008 a Judecătoriei Moreni s-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1251/2006, 835/2006, 150/2007 și 550/2004 urmând să execute 3 ani închisoare, arestat la 23 martie 2005 și eliberat la 22 septembrie 2005, rearestat la 10 martie 2007 și eliberat la 08 septembrie 2008 cu un număr de 363 zile neexecutate, fiindu-i aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen. Prin același act de sesizare în privința plângerii formulată de către partea vătămată N.G.B. împotriva inculpatului s-a dispus disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni.

Existența faptei și a vinovăției inculpatului s-au reținut în faza urmăririi penale în baza următorului material probatoriu: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor; actul medico-legal din 27 mai 2013; planșe fotografice și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. Pe rolul Tribunalului Dâmbovița, instanță cu competență materială și teritorială potrivit disp. art. 27 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., cauza a fost înregistrată sub nr. 4100/120/2013 la data de 19 iunie 2013. La primirea dosarului, în conformitate cu disp. art. 160 C. proc. pen., rap. la art. 300 1 C. proc. pen., s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, iar prin încheierea pronunțată la 20 iunie 2013, s-a dispus în conformitate cu disp.

art. 300 1 alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, încheiere devenită definitivă prin decizia nr. 930 din 24 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Din partea Spitalului Județean de Urgență Târgoviște s-a înaintat adresa din 24 iulie 2013 prin care această unitate spitalicească s-a constituit parte civilă cu suma de 1.997,843 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea părții vătămate N.F. La termenul din 26 iulie 2013 în ședință publică, în conformitate cu disp. art. 300 alin. (1) C. proc. pen., s-a procedat la verificarea regularității actului de sesizare, constatându-se că îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de disp.

art. 263 și 264 C. proc. pen., nefiind incidente disp. art. 300 alin. (2) C. proc. pen. La același termen de judecată au fost aduse la cunoștința părții vătămate N.F. dispozițiile art. 320 alin. (1) C. proc. pen., acesta declarând că înțelege să participe în procesul penal și în calitate de parte civilă cu suma de 20.000 RON din care 10.000 RON cu titlu de daune morale (suferințele psihice și fizice) și 10.000 RON cu titlu de daune materiale (beneficiu nerealizat, cheltuieli de spitalizare, cheltuieli de transport). După ce s-a luat act de manifestarea de voință a părții vătămate, în continuare, la cunoștința inculpatului, au fost aduse disp. art. 320 1 C. proc. pen. și condițiile în care o astfel de procedură devine aplicabilă.

Din partea inculpatului, în prezența apărătorului din oficiu, de ale cărui servicii a înțeles să beneficieze, s-a formulat cerere în sensul aplicării procedurii simplificate a judecății. În acest sens s-a procedat la ascultarea inculpatului în condițiile art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., acesta precizând că recunoaște fapta așa cum este descrisă în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește. Cu privire la pretențiile solicitate de către partea vătămată N.F., a precizat că le consideră exagerate. Având în vedere poziția inculpatului față de pretențiile solicitate de partea vătămată N.F., natura acestor pretenții (inclusiv daune materiale), a fost pusă în discuție aplicarea disp.

art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., dispunându-se disjungerea acțiunii civile formulată de către partea vătămată constituită parte civilă, N.F. Sub aspectul laturii penale a cauzei, din partea inculpatului, prin avocat, s-a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, cerere pusă în discuție în cadrul dezbaterilor care au avut loc sub aspectul laturii penale a cauzei, reținută pentru soluționare. În final, instanța a apreciat că fapta inculaptului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., iar nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped.

de art. 182 alin. (2) C. pen., fiind respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în acest sens de inculpat. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere în conformitate cu disp. art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei și care în speță este unul ridicat fiind lezate relațiile sociale privitoare la viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanei, urmările produse, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., astfel cum vor fi reduse ca urmare a aplicării disp. art. 320 1 C. proc. pen., persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală.

Totodată, în raport de mențiunile din fișa de cazier judiciar existentă la dosarul de urmărire penală, s-a reținut în privința inculpatului și disp. art. 37 lit. b) C. pen., săvârșind această nouă infracțiune în stare de recidivă postexecutorie. Recunoașterea faptei, prezentarea în fața autorității (prezență posibilă și urmare a faptului că urmărirea penală și judecata s-au desfășurat cu inculpatul în stare de arest preventiv), sunt împrejurări care au făcut posibilă aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., fiind valorificate în cadrul acestei proceduri, apreciindu-se că nu li se pot da eficiență separat și ca circumstanță atenuantă judiciară în sensul disp.

art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., neputându-se reține față de situația concretă existentă, în favoarea inculpatului nici alte circumstanțe atenuante judiciare (în acest sens se are în vedere conduita avută anterior, acesta aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, dar și poziția exprimată în raport cu pretențiile solicitate de partea vătămată constituită parte civilă). Ținând seama de aceste criterii de individualizare, s-a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei prevăzut de disp. art. 52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientată peste minimul special prevăzut de lege, astfel cum va fi redus conform disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsă care urmează a fi executată în regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul M.C.V., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. În apelul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a solicitat în esență majorarea pedepsei aplicate inculpatului, pentru tentativă la infracțiunea de la omor calificat, săvârșită în stare de recidivă post executorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., deoarece pedeapsa aplicată de prima instanță în cuantum de 6 ani închisoare, nu este în măsură să-și atingă scopul preventiv educativ. În apelul său, inculpatul M.C.V. a solicitat în esență schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de la omor calificat, prev. de art. 20 rap.

la art. 174 - 175 lit. i) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textul de lege încriminator, redusă conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., după reținerea circumstanțelor atenuante personale prev. de art. 74 și art. 76 C. pen., precum și a circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Prin decizia penală nr. 225 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și de inculpatul M.C.V., împotriva sentinței penale nr. 337 din 01 august 2013 a Tribunalului Dâmbovița.

Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 03 iunie 2013 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 150 RON reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că din declarațiile părții vătămate, declarații de martori, acte medicale, procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarația și fișa de cazier judiciar a inculpatului au fost bine analizate și interpretate de prima instanță astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite, situație în care Curtea a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i), cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2), cu aplic.

art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut că la instanța de fond, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat judecarea pe procedura simplificată prev. de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., recunoscând și regretând în totalitate fapta comisă, însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală. Cu privire la cel de al doilea motiv de apel al inculpatului referitor la reținerea de circumstanțe atenuante personale și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege încriminator, Curtea l-a respins față de împrejurarea că apelantul-inculpat a săvârșit această infracțiune în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., având multiple condamnări, așa cum de altfel s-a arătat mai sus și cum rezultă și din fișa de cazier judiciar, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu a fost de acord cu despăgubirile solicitate de către partea vătămată N.F.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, pericolul social concret, dispozițiile art. 72 C. pen. circumstanțele personale ale inculpatului care este o persoană violentă, este recidivist, a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, în sensul că, la instanța de fond a solicitat aplicarea dispoz. art. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., iar ulterior, Ia instanța de apel, a acreditat ideea că a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de provocarea din partea persoanei vătămate și a martorilor aflați în zonă, motiv pentru care a solicitat reținerea circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Din întregul probatoriu administrat în cauză, la urmărirea penală rezultă cu certitudine că inculpatul aflat în stare de ebrietate a fost cel care a inițiat și dezvoltat conflictul în seara zilei de 25 mai 2013, într-un loc public, în zona magazinul SC L. SRL din comuna O., mai întâi cu partea vătămată N.G.B., față de care a fost disjunsă cauza, iar ulterior, cu partea vătămată N.F. În atare situație, Curtea nu a primit solicitarea apelantului-inculpat în sensul de a reține circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a constatat că scopul preventiv educativ al acesteia, în sensul dispozițiilor art. 52 C. pen., poate fi atins în cuantumul și modalitatea de executare stabilite de prima instanță.

Examinând recursul declarat de inculpatul M.C.V. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la 20 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 alin. (1) art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, sub incidența căruia, prin acordarea circumstanței atenuante legale a provocării - art. 73 lit. b) C. pen.

- a solicitat reducerea pedepsei, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă acest caz de casare nu pote fi incident din moment ce finalitatea vizată prin invocarea acestui temei de drept este, în realitate, reducerea pedepsei - adică un aspect de netemeinicie - ceea ce este inadmisibil, întrucât ceea ce nu se poate obține direct, sub incidența cazului de casare prevăzut de pct. 14, care în prezent vizează doar nelegalitatea, iar nu și netemeinicia pedepsei, nu poate fi obținut nici indirect, prin „deturnarea” de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 [ambele de sub art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen.] și aceasta cu atât mai mult cu cât examinarea eventualității aplicării art. 73 lit. b) C. pen. ar face inevitabilă reevaluarea stării de fapt. În consecință, obiectiunile formulate în recursul de față subsumate cazurilor de casare prevăzut de art. art. 385 alin. (1) C. proc. pen. - pct. 17 2 sau respectiv pct. 14 - se apreciază a fi neîntemeiate. Ca urmare a intrării în vigoare - la 01 februarie 2014 - a noilor Coduri (penal și de procedură penală), instanța este datoare, fie la cererea inculpatului recurent, fie chiar din oficiu, să examineze dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Din această perspectivă, instanța constată că inculpatul M.C.V. a fost trimis în judecată și condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. După cum se poate observa, fapta săvârșită de inculpat are corespondent în prevederile art. 32, raportat la art. 188 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 5 ani la 10 ani închisoare - încât aceste dispoziții se învederează a fi mai favorabile inculpatului. Pentru considerentele expuse urmează ca recursul declarat de inculpat să fie admis în vederea aplicării, prevederilor art. 5 C. pen.

(01 februarie 2014), text de lege ale cărui cerințe sunt îndeplinite, cu consecința schimbării încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpat, din tentativă la infracțiunea la omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, în tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen., texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. anterior, inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor (sentință/decizie în apel) și se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 03 iunie 2013 la 30 aprilie 2014. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 225 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 337 din 01 august 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, și rejudecând: Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat din tentativă la infracțiunea la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen., texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc.

pen. și art. 37 lit. b) C. pen. anterior, condamnă pe inculpatul M.C.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 03 iunie 2013 la 30 aprilie 2014. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2014.