ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 143/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 143/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 din 7 iulie 2008 Tribunalul Olt

a dispus în baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și (2), art. 179

alin. (1) lit. i) și alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art.

76 alin. (1) lit. b) condamnarea inculpatului F.D.D. (fiul lui M. și I., la

pedeapsa de 4 ani închisoare).

S-a dedus din pedeapsă timpul

reținerii și arestării preventive din 27 septembrie 2007.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen. s-a dispus confiscarea specială a cuțitului, corp delict.

S-a admis în parte acțiunea civilă a

părții civile M.M.A. și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 2609,50

lei (despăgubiri materiale) și 15000 lei (daune morale) și s-a luat act că

Spitalul Județean de Urgență Slatina nu s-a constituit parte civilă.

S-a reținut de instanța de fond că:

La data de 26 septembrie 2007 în

jurul orelor 15,00, partea vătămată conducea autoturismul marca D.B. pe b-dul

din Slatina în direcția magazinului O. cu mențiunea că pe scaunul din dreapta

față se afla martorul S.L.

La intersecția prevăzută cu semafor

din apropierea poștei se reține că partea vătămată a oprit vehiculul la

indicația semaforului ce avea culoarea roșie iar în acest timp în partea din

dreapta a vehiculului a oprit autoturismul marca D.M. în care se aflau

inculpatul și martorul V.F.M., cu mențiunea că aceste din urmă se afla la

volan. Întrucât partea vătămată nu a acceptat ca autoturismu marca D.M. să

plece mai înainte, martorul V.F.M. a coborât geamul din stânga față și s-a

adresat cu injurii și gesturi obscene celor aflați în celălalt autoturism iar

în continuare mașina în care se afla inculpatul a circulat în spatele mașinii

condusă de partea vătămată. În tot acest timp se constată că ocupanți mașinii

condusă de martorul V.F.M. au adresat injurii și gesturi obscene ocupanților

mașinii condusă de partea vătămată iar la rândul lor aceștia din urma au

răspuns prin cuvinte jignitoare.

Autoturismul condus de partea

vătămată și-a continuat deplasarea coborând pe str. V. și apoi pe str. D. iar

la intersecția cu str. I., această parte a oprit vehiculul la trecerea de

pietoni pentru a acorda prioritate vehiculelor care circulau în ambele sensuri

pe str. I. La scurt timp a sosit și autoturismul condus de martorul V.F.M. care

după ce mai întâi s-a poziționat în spatele celui al părții vătămate, apoi s-a

așezat paralel cu această mașină. În aceste condiții din autoturismul marca D.M.

a coborât inculpatul care deplasându-se prin spatele acestei mașini a ajuns în

apropierea portierei mașinii volanul căreia se afla partea vătămată. Observând

aceste acte materiale ale inculpatului, la rândul său partea vătămata a coborât

din mașină. În continuare inculpatul a lovit cu pumnul în zona feței pe partea

vătămată, acte la care această din urmă parte a încercat să răspundă în același

fel, lovind pe inculpat cu pumnul. Apoi între cei doi au avut loc îmbrânceli. În

acest context inculpatul cu mâna dreaptă care avea un cuțit a aplicat o

lovitură în zona abdominală, producând părții vătămate leziuni traumatice care

au pus în primejdie viața victimei, leziuni pentru a căror vindecare au fost

necesare 16-18 zile îngrijiri medicale.

După cele prezentate mai sus

inculpatul a fugit iar cuțitul corp delict a căzut pe carosabil, fiind ridicat

de către partea vătămată și de către martorul S.L. care s-au deplasat apoi la

stația P. din Slatina, unde s-au întâlnit cu două echipaje ale poliției

comunitare cărora le-au relatat cele petrecute, după care partea vătămată a

fost transportată la Spitalul județean de urgență Slatina unde a primit

îngrijiri medicale și a fost supus unei intervenții chirurgicale. Inculpatul a

fost identificat apoi de un echipaj al Poliției comunitare din Slatina în

apropierea locului faptei și anume în condițiile în care s-a ascuns în

atelierul de tapițerie de pe str. Ionașcu fiind condus la sediul poliției

municipiului Slatina.

Prin coroborarea probelor de mai sus

cu acelea rezultând din raportul de expertiză medico-legală din 17 octombrie 2007

emis de Serviciul Jud. Medicină Legală Olt, a rezultat că leziunile produse de

inculpat constau în plagă înjunghiată toraco-abdominală dreapta, plagă tăiată segment

hepatic 5, hemoperitoneu post traumatic ce datează din 26 septembrie 2007 și au

ca mecanism de producere lovirea cu corpul înțepător tăietor menționat.

În sensul situației de fapt de mai

sus au caracter concludent probele rezultă din declarațiile părților care

relatează incidentul dintre cei în cauză și mod de desfășurare a acestuia

conform celor menționate mai sus în coroborare cu cele din declarațiile

martorilor oculari S.L. și V.F.M. cât și cele din declarațiile celorlalți

martori și cu probele rezultând din planșa fotografică Serviciului

criminalistic al I.P.J. - Olt, din procesele verbale de conducere în teren de

predare-primire a inculpatului, respectiv cu probele din raportul de experții

medico legală.

Susținerile inculpatului în sensul

că leziunile părții vătămate sunt urmare a actelor sale de apărare față de

încercarea acestei părți de a-l lovi cu cuțitul se constată ca nefondată

întrucât nu este confirmată de probele ce rezultă din declarația părții

vătămate în coroborare cu declarația martorului ocular S.L. și cu relatările

celorlalți martori care prezintă elemente de fapt referitoare la agresiunea

inculpatului. În același sens are caracter concludent proba rezultând din

raportul de expertiză medico legală ce prezintă ca mecanism al leziunilor

părții vătămate lovire cu un corp înțepător tăietor prin raportare la

caracteristicile leziunilor și anume cea de la nivelul rebordului costal drept

prin plagă de 6 cm. lungime, oblică de sus în jos și din extern către median

cât și o altă plagă verticală xifo-suprapubiană ocolind la dreapta ombilicul cu

lungime de 22 cm. Ori, dacă se punea problema unor acte de opoziție ale

inculpatului la pretinsa agresiune cu cuțitul a părții vătămate nu se punea

problema unor leziuni având aceste caracteristici ce denotă o lovire activă cu

intensitate suficientă să determine dimensiunile și forma acestora.

De asemenea, afirmația că inculpatul

la rândul său nu a lovit pe parte; vătămată cu pumnul întrucât acesta îi era

fracturat, se constată ca nefondată întrucât nu este confirmată de celelalte

probe ce atestă că desfășurarea reală a incidentului a fost cea menționată mai

sus.

Pe de altă parte susținerile părții

vătămate în sensul că în cauză nu s-a pus problema din partea sa decât a unor

acte de apărare față de violența inculpatului, este fondată însă trebuie

reținut că la declanșarea și întreținerea conflictului parte de vinovăție

revine și părții vătămate care a avut o atitudine necorespunzătoare prin adresarea

de injurii inculpatului ce se afla în autoturismul marca D.M.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă și

inculpatul.

M.P. critică hotărârea pentru

greșita reținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei, cât și pentru nerespectarea

dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că nu s-a pronunțat

asupra măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, măsură pe care trebuia să

o constate ca încetată. Cât privește motivul de apel referitor la schimbarea de

încadrare juridică a faptei, reprezentantul parchetului a arătat că nu-l mai

susține.

Partea civilă a cerut înlăturarea

circumstanțelor și aplicarea unei pedepse corespunzătoare iar pe latură civilă

acordarea în integralitate a daunelor morale.

Inculpatul, în principal, a cerut

achitarea sa pe art. 10 lit. e) C. proc. pen. motivat de faptul că a acționat

în legitimă apărare și față de circumstanțele personale aplicarea unei pedepse

cu suspendare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86

1

din C.

pen.

Prin Decizia penală nr. 48 din 4

martie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția penală, au fost admise apelurile

declarate de parchet, partea civilă și inculpat și a dispus:

A desființat în parte sentința.

A înlăturat aplicarea art. 74 lit. a)

C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art.

174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul F.D.D. la

pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b)

C. pen. Pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

A obligat inculpatul la plata a 1305

lei despăgubiri și la 10000 lei daune morale către partea civilă M.A.M.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

A constatat că prin încheierea din

24 octombrie 2007 pronunțată de Triubunalul Olt a fost luată măsura preventivă

a obligării de a nu părăsi localitatea - comuna Oboga - față de inculpat.

A obligat apelantul inculpat la

plata a 1250 lei cheltuieli judiciare către partea civilă - apelantă M.A.M.,

reprezentând onorariu avocat în cele două faze procesuale și la plata a 200 lei

cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de

apel.

Instanța de control judiciar a

reținut prin decizie că procurorul a renunțat la primul motiv de apel.

Privitor la motivul doi de apel,

respectiv cel referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicată

inculpatului, în condițiile reținerii în favoarea sa a circumstanței atenuante

personale prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., Curtea a constat

că acesta este întemeiat, deoarece în mod eronat a reținut instanța de fond în

favoarea inculpatului circumstanța atenuantă personală, prev.

de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința prev. de art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen. și a coborât pedeapsa aplicată inculpatului cu mult sub

minimul special prevăzut de lege, pronunțând astfel o hotărâre de condamnare la

o pedeapsă în contradicție cu criteriile de individualizare prev.

de art. 72 C. pen.

S-a apreciat că și apelul

parchetului este însă întemeiat și sub aspectul omisiunii instanței de fond de

a se pronunța cu privire la măsura obligării de a nu părăsi localitatea Oboga

luată împotriva inculpatului prin încheierea din 24 octombrie 2007, când de

altfel, instanța de judecată a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a

inculpatului cu obligarea de a nu părăsi această localitate.

Potrivit dispozițiilor art. 350 C. proc.

pen., instanța are obligația ca prin hotărâre să se pronunțe și asupra luării

sau revocării măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea ori

țara, motivând soluția pronunțată. Față de aceste dispoziții legale imperative,

Curtea a constatat că încheierea din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul

Olt, în Dosarul nr. 3392/104/2007, a fost luată față de inculpatul F.D.D. măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv comuna Oboga,

județul Olt, fără încuviințarea Tribunalului Olt.

Referitor la apelul părții civile M.A.M.,

Curtea a constat că acesta este întemeiat sub aspectul primului motiv formulat,

respectiv cel referitor la latura penală, în sensul că pentru considerente

arătate cu ocazia examinării motivului doi de apel al parchetului, se impune

înlăturarea aplicării în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 74 lit. a) C.

pen.

În ceea ce privește motivul doi de

apel al părții civile, Curtea a constat că acesta nu este fondat, pentru motive

care vor fi arătate cu ocazia examinării apelului inculpatului F.D.D., privitor

la latura civilă a cauzei.

În

apelul inculpatului F.D.D. care a vizat atât latura

penală a cauzei, cu două teze, cât și latura civilă, în sensul reducerii

cuantumului despăgubirilor materiale și a daunelor morale instanța a reținut

că:

Într-o prima teză, apelantul

inculpat a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10

lit. e) C. proc. pen., deoarece a acționat în stare de legitimă apărare, fiind

deci întrunite condițiile cumulative ale acestei cauze care înlătură caracterul

penal al cauzei. Curtea, examinând ansamblul probelor administrate în cauză,

inclusiv declarațiile suplimentare luate în apel celor doi martori ai

incidentului, respectiv S.L. și V.F.M., a apreciat că nu sunt întrunite în

cauză toate condițiile necesare pentru existența legitimei apărări, nici în

varianta 44 pct. 2 C. pen., și nici în cea prev. de art. 44 pct. 3

C. pen., deoarece nu s-a demonstrat situația unui atac material și direct

împotriva inculpatului și nici situația depășirii unei apărări proporționale cu

gravitatea pericolului, pe fondul unei tulburări sau temeri.

Ca atare, Curtea, a împărtășit însă

punctul de vedere al apelantului inculpat, în sensul că acesta s-a aflat în

situația prev.de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că a săvârșit

infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o

provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență și printr-o

atingere gravă a demnității persoanei.

Față de reținerea în cauză a

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și în condițiile înlăturării dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., Curtea a aplicat inculpatului

o pedeapsă de 3 ani închisoare, apreciind că aplicarea unei astfel de pedepse

ar fi în concordanță cu criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.

pen. și ar contribui la reeducarea inculpatului.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev.de art. 71 alin. (3)

C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei,

Curtea a constat că în condițiile reținerii în cauză a dispozițiilor art. 73 lit.

b) C. pen. și deci a unei culpe comune de jumătate pentru fiecare parte,

aceasta va avea consecințe și pe planul soluționării cererilor în despăgubiri

materiale și daune morale, apreciind că se impune obligarea inculpatului la

plata doar a sumei de 1.305 lei despăgubiri pentru daune materiale și la 10.000

lei daune morale către partea civilă M.M.A. (cotă de 50% din totalul daunelor

materiale și morale solicitate).

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs parchetul, partea civilă și inculpatul.

Procurorul a invocat cazurile de

casare prevăzute de art. 14 și 17 C. proc. pen. solicitând înlăturarea

prevederilor art. 73 pct. b și art. 74 - 76 C. pen. și pe cale de consecință

condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii la limita cuantumului prevăzut

de lege.

Recurenta parte civilă a cerut

admiterea recursului parchetului, invocând în recursul propriu cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen.

În esență, s-a cerut înlăturarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. pe latură penală și majorarea pedepsei,

iar pe latură civilă obligarea inculpatului la plata integral cerută a

despăgubirilor și daunelor morale și a cheltuielilor judiciare.

Inculpatul acerut prin concluziile

sale respingerea recursurilor declarate de parchet și partea civilă și

admiterea recursului inculpatului într-o primă fază achitarea acestuia în baza art.

10 lit. e) C. proc. pen. susținând că s-a acționat de inculpat în legitimă

apărare. Sub cel de-al doilea aspect reținerea scuzei provocării și pe cale de

consecință reducerea pedepsei cu consecința suspendării condiționate sau

supraveghere a pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Curtea, analizând actele dosarului:

Din ansamblul probator administrat

în cauză, Curtea constată că din situația de fapt pe larg prezentată mai sus,

un caracter concludent rezultă din declarațiile părților care relatează

amănunțit incidentul dintre cei doi și modul de desfășurare (S.L. și V.F.M.)

cât și declarațiile celorlalți martori, probele tehnice (planșe foto),

procesele verbale de conducere în teren și de predare-primire a inculpatului

cât și cele din raportul de expertiză medico-legală.

Or, din dinamica împrejurărilor

susținerea inculpatului că leziunile părții vătămate s-ar datora actelor sale

de apărare față de încercarea acestuia de a-l lovi cu cuțitul este nefondată,

nefiind confirmată de probatoriu.

În acest sens declarațiile

martorului ocular S.L. și raportul de expertiză medico-legală demonstrează

elementele referitoare la agresiunea inculpatului dar și mecanismul loviturilor

- lovirea cu un corp înțepător-tăietor - și caracteristicile acestora, conduce

la aplicarea unei lovituri active și de intensitate în mișcare de sus în jos și

cu dimensiunile stabilite de 6 cm și respectiv 22 cm.

Cât privește susținerea inculpatului

că nu a lovit partea vătămată cu pumnul care era fracturat nu poate fi de

asemenea reținută în raport de probele admise în cauză, care demonstrează fără

dubiu atâta timp cât declanșarea și întreținerea conflictului este datorată

acestuia chiar și în condițiile în care partea vătămată a avut o atitudine

necorespunzătoare - dat fiind injuriile aduse. Astfel, în aprecierea

probatoriilor administrate Curtea constată că, instanța de fond a făcut o justă

încadrare a faptei comise de inculpat și o justă individualizare a pedepsei,

motiv pentru care Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul inculpatului în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Pe latură civilă, Înalta Curte

constată că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond ca fiind

îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, în limita prejudiciului material

cauzat și dovedit cu acte ca și întinderea daunelor morale acordate ca

reparație a suferinței cauzate părții vătămate ca atare pentru considerentele

arătate.

Pe cale de consecință, Înalta Curte,

va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

și partea civilă, va casa decizia penală atacată și va menține ca legală și

temeinică sentința penală pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de partea civilă M.M.A. împotriva

Deciziei penale nr. 48 din 4 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul F.D.D.

Casează decizia penală

sus-menționată și menține sentința penală nr. 75 din 4 iulie 2008 pronunțată de

Tribunalul Olt.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.D.D. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare și la plata sumei de

600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M.M.A.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

19 ianuarie 2010.