ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 143/2010

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 75 din 7 iulie 2008 Tribunalul Olt a dispus în baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și (2), art. 179 alin. (1) lit. i) și alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) condamnarea inculpatului F.D.D. (fiul lui M. și I., la pedeapsa de 4 ani închisoare). S-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive din 27 septembrie 2007. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cuțitului, corp delict. S-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile M.M.A. și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 2609,50 lei (despăgubiri materiale) și 15000 lei (daune morale) și s-a luat act că Spitalul Județean de Urgență Slatina nu s-a constituit parte civilă.

S-a reținut de instanța de fond că: La data de 26 septembrie 2007 în jurul orelor 15,00, partea vătămată conducea autoturismul marca D.B. pe b-dul din Slatina în direcția magazinului O. cu mențiunea că pe scaunul din dreapta față se afla martorul S.L. La intersecția prevăzută cu semafor din apropierea poștei se reține că partea vătămată a oprit vehiculul la indicația semaforului ce avea culoarea roșie iar în acest timp în partea din dreapta a vehiculului a oprit autoturismul marca D.M. în care se aflau inculpatul și martorul V.F.M., cu mențiunea că aceste din urmă se afla la volan. Întrucât partea vătămată nu a acceptat ca autoturismu marca D.M. să plece mai înainte, martorul V.F.M. a coborât geamul din stânga față și s-a adresat cu injurii și gesturi obscene celor aflați în celălalt autoturism iar în continuare mașina în care se afla inculpatul a circulat în spatele mașinii condusă de partea vătămată.

În tot acest timp se constată că ocupanți mașinii condusă de martorul V.F.M. au adresat injurii și gesturi obscene ocupanților mașinii condusă de partea vătămată iar la rândul lor aceștia din urma au răspuns prin cuvinte jignitoare. Autoturismul condus de partea vătămată și-a continuat deplasarea coborând pe str. V. și apoi pe str. D. iar la intersecția cu str. I., această parte a oprit vehiculul la trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate vehiculelor care circulau în ambele sensuri pe str. I. La scurt timp a sosit și autoturismul condus de martorul V.F.M. care după ce mai întâi s-a poziționat în spatele celui al părții vătămate, apoi s-a așezat paralel cu această mașină. În aceste condiții din autoturismul marca D.M.

a coborât inculpatul care deplasându-se prin spatele acestei mașini a ajuns în apropierea portierei mașinii volanul căreia se afla partea vătămată. Observând aceste acte materiale ale inculpatului, la rândul său partea vătămata a coborât din mașină. În continuare inculpatul a lovit cu pumnul în zona feței pe partea vătămată, acte la care această din urmă parte a încercat să răspundă în același fel, lovind pe inculpat cu pumnul. Apoi între cei doi au avut loc îmbrânceli. În acest context inculpatul cu mâna dreaptă care avea un cuțit a aplicat o lovitură în zona abdominală, producând părții vătămate leziuni traumatice care au pus în primejdie viața victimei, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 16-18 zile îngrijiri medicale.

După cele prezentate mai sus inculpatul a fugit iar cuțitul corp delict a căzut pe carosabil, fiind ridicat de către partea vătămată și de către martorul S.L. care s-au deplasat apoi la stația P. din Slatina, unde s-au întâlnit cu două echipaje ale poliției comunitare cărora le-au relatat cele petrecute, după care partea vătămată a fost transportată la Spitalul județean de urgență Slatina unde a primit îngrijiri medicale și a fost supus unei intervenții chirurgicale. Inculpatul a fost identificat apoi de un echipaj al Poliției comunitare din Slatina în apropierea locului faptei și anume în condițiile în care s-a ascuns în atelierul de tapițerie de pe str. Ionașcu fiind condus la sediul poliției municipiului Slatina.

Prin coroborarea probelor de mai sus cu acelea rezultând din raportul de expertiză medico-legală din 17 octombrie 2007 emis de Serviciul Jud. Medicină Legală Olt, a rezultat că leziunile produse de inculpat constau în plagă înjunghiată toraco-abdominală dreapta, plagă tăiată segment hepatic 5, hemoperitoneu post traumatic ce datează din 26 septembrie 2007 și au ca mecanism de producere lovirea cu corpul înțepător tăietor menționat. În sensul situației de fapt de mai sus au caracter concludent probele rezultă din declarațiile părților care relatează incidentul dintre cei în cauză și mod de desfășurare a acestuia conform celor menționate mai sus în coroborare cu cele din declarațiile martorilor oculari S.L.

și V.F.M. cât și cele din declarațiile celorlalți martori și cu probele rezultând din planșa fotografică Serviciului criminalistic al I.P.J. - Olt, din procesele verbale de conducere în teren de predare-primire a inculpatului, respectiv cu probele din raportul de experții medico legală. Susținerile inculpatului în sensul că leziunile părții vătămate sunt urmare a actelor sale de apărare față de încercarea acestei părți de a-l lovi cu cuțitul se constată ca nefondată întrucât nu este confirmată de probele ce rezultă din declarația părții vătămate în coroborare cu declarația martorului ocular S.L. și cu relatările celorlalți martori care prezintă elemente de fapt referitoare la agresiunea inculpatului.

În același sens are caracter concludent proba rezultând din raportul de expertiză medico legală ce prezintă ca mecanism al leziunilor părții vătămate lovire cu un corp înțepător tăietor prin raportare la caracteristicile leziunilor și anume cea de la nivelul rebordului costal drept prin plagă de 6 cm. lungime, oblică de sus în jos și din extern către median cât și o altă plagă verticală xifo-suprapubiană ocolind la dreapta ombilicul cu lungime de 22 cm. Ori, dacă se punea problema unor acte de opoziție ale inculpatului la pretinsa agresiune cu cuțitul a părții vătămate nu se punea problema unor leziuni având aceste caracteristici ce denotă o lovire activă cu intensitate suficientă să determine dimensiunile și forma acestora.

De asemenea, afirmația că inculpatul la rândul său nu a lovit pe parte; vătămată cu pumnul întrucât acesta îi era fracturat, se constată ca nefondată întrucât nu este confirmată de celelalte probe ce atestă că desfășurarea reală a incidentului a fost cea menționată mai sus. Pe de altă parte susținerile părții vătămate în sensul că în cauză nu s-a pus problema din partea sa decât a unor acte de apărare față de violența inculpatului, este fondată însă trebuie reținut că la declanșarea și întreținerea conflictului parte de vinovăție revine și părții vătămate care a avut o atitudine necorespunzătoare prin adresarea de injurii inculpatului ce se afla în autoturismul marca D.M. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă și inculpatul.

M.P. critică hotărârea pentru greșita reținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei, cât și pentru nerespectarea dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că nu s-a pronunțat asupra măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, măsură pe care trebuia să o constate ca încetată. Cât privește motivul de apel referitor la schimbarea de încadrare juridică a faptei, reprezentantul parchetului a arătat că nu-l mai susține. Partea civilă a cerut înlăturarea circumstanțelor și aplicarea unei pedepse corespunzătoare iar pe latură civilă acordarea în integralitate a daunelor morale. Inculpatul, în principal, a cerut achitarea sa pe art. 10 lit. e) C. proc.

pen. motivat de faptul că a acționat în legitimă apărare și față de circumstanțele personale aplicarea unei pedepse cu suspendare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 din C. pen. Prin Decizia penală nr. 48 din 4 martie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția penală, au fost admise apelurile declarate de parchet, partea civilă și inculpat și a dispus: A desființat în parte sentința. A înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. A condamnat pe inculpatul F.D.D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

Pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. A obligat inculpatul la plata a 1305 lei despăgubiri și la 10000 lei daune morale către partea civilă M.A.M. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A constatat că prin încheierea din 24 octombrie 2007 pronunțată de Triubunalul Olt a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea - comuna Oboga - față de inculpat. A obligat apelantul inculpat la plata a 1250 lei cheltuieli judiciare către partea civilă - apelantă M.A.M., reprezentând onorariu avocat în cele două faze procesuale și la plata a 200 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de apel. Instanța de control judiciar a reținut prin decizie că procurorul a renunțat la primul motiv de apel.

Privitor la motivul doi de apel, respectiv cel referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, în condițiile reținerii în favoarea sa a circumstanței atenuante personale prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., Curtea a constat că acesta este întemeiat, deoarece în mod eronat a reținut instanța de fond în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă personală, prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința prev. de art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și a coborât pedeapsa aplicată inculpatului cu mult sub minimul special prevăzut de lege, pronunțând astfel o hotărâre de condamnare la o pedeapsă în contradicție cu criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

S-a apreciat că și apelul parchetului este însă întemeiat și sub aspectul omisiunii instanței de fond de a se pronunța cu privire la măsura obligării de a nu părăsi localitatea Oboga luată împotriva inculpatului prin încheierea din 24 octombrie 2007, când de altfel, instanța de judecată a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi această localitate. Potrivit dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., instanța are obligația ca prin hotărâre să se pronunțe și asupra luării sau revocării măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea ori țara, motivând soluția pronunțată. Față de aceste dispoziții legale imperative, Curtea a constatat că încheierea din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3392/104/2007, a fost luată față de inculpatul F.D.D.

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv comuna Oboga, județul Olt, fără încuviințarea Tribunalului Olt. Referitor la apelul părții civile M.A.M., Curtea a constat că acesta este întemeiat sub aspectul primului motiv formulat, respectiv cel referitor la latura penală, în sensul că pentru considerente arătate cu ocazia examinării motivului doi de apel al parchetului, se impune înlăturarea aplicării în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. În ceea ce privește motivul doi de apel al părții civile, Curtea a constat că acesta nu este fondat, pentru motive care vor fi arătate cu ocazia examinării apelului inculpatului F.D.D., privitor la latura civilă a cauzei.

În apelul inculpatului F.D.D. care a vizat atât latura penală a cauzei, cu două teze, cât și latura civilă, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor materiale și a daunelor morale instanța a reținut că: Într-o prima teză, apelantul inculpat a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., deoarece a acționat în stare de legitimă apărare, fiind deci întrunite condițiile cumulative ale acestei cauze care înlătură caracterul penal al cauzei. Curtea, examinând ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv declarațiile suplimentare luate în apel celor doi martori ai incidentului, respectiv S.L.

și V.F.M., a apreciat că nu sunt întrunite în cauză toate condițiile necesare pentru existența legitimei apărări, nici în varianta 44 pct. 2 C. pen., și nici în cea prev. de art. 44 pct. 3 C. pen., deoarece nu s-a demonstrat situația unui atac material și direct împotriva inculpatului și nici situația depășirii unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului, pe fondul unei tulburări sau temeri. Ca atare, Curtea, a împărtășit însă punctul de vedere al apelantului inculpat, în sensul că acesta s-a aflat în situația prev.de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență și printr-o atingere gravă a demnității persoanei.

Față de reținerea în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și în condițiile înlăturării dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., Curtea a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, apreciind că aplicarea unei astfel de pedepse ar fi în concordanță cu criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și ar contribui la reeducarea inculpatului. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev.de art. 71 alin. (3) C. pen. Referitor la latura civilă a cauzei, Curtea a constat că în condițiile reținerii în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

și deci a unei culpe comune de jumătate pentru fiecare parte, aceasta va avea consecințe și pe planul soluționării cererilor în despăgubiri materiale și daune morale, apreciind că se impune obligarea inculpatului la plata doar a sumei de 1.305 lei despăgubiri pentru daune materiale și la 10.000 lei daune morale către partea civilă M.M.A. (cotă de 50% din totalul daunelor materiale și morale solicitate). Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs parchetul, partea civilă și inculpatul. Procurorul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 14 și 17 C. proc. pen. solicitând înlăturarea prevederilor art. 73 pct. b și art. 74 - 76 C. pen. și pe cale de consecință condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii la limita cuantumului prevăzut de lege.

Recurenta parte civilă a cerut admiterea recursului parchetului, invocând în recursul propriu cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen. În esență, s-a cerut înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. pe latură penală și majorarea pedepsei, iar pe latură civilă obligarea inculpatului la plata integral cerută a despăgubirilor și daunelor morale și a cheltuielilor judiciare. Inculpatul acerut prin concluziile sale respingerea recursurilor declarate de parchet și partea civilă și admiterea recursului inculpatului într-o primă fază achitarea acestuia în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. susținând că s-a acționat de inculpat în legitimă apărare. Sub cel de-al doilea aspect reținerea scuzei provocării și pe cale de consecință reducerea pedepsei cu consecința suspendării condiționate sau supraveghere a pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen. Curtea, analizând actele dosarului: Din ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată că din situația de fapt pe larg prezentată mai sus, un caracter concludent rezultă din declarațiile părților care relatează amănunțit incidentul dintre cei doi și modul de desfășurare (S.L. și V.F.M.) cât și declarațiile celorlalți martori, probele tehnice (planșe foto), procesele verbale de conducere în teren și de predare-primire a inculpatului cât și cele din raportul de expertiză medico-legală. Or, din dinamica împrejurărilor susținerea inculpatului că leziunile părții vătămate s-ar datora actelor sale de apărare față de încercarea acestuia de a-l lovi cu cuțitul este nefondată, nefiind confirmată de probatoriu.

În acest sens declarațiile martorului ocular S.L. și raportul de expertiză medico-legală demonstrează elementele referitoare la agresiunea inculpatului dar și mecanismul loviturilor - lovirea cu un corp înțepător-tăietor - și caracteristicile acestora, conduce la aplicarea unei lovituri active și de intensitate în mișcare de sus în jos și cu dimensiunile stabilite de 6 cm și respectiv 22 cm. Cât privește susținerea inculpatului că nu a lovit partea vătămată cu pumnul care era fracturat nu poate fi de asemenea reținută în raport de probele admise în cauză, care demonstrează fără dubiu atâta timp cât declanșarea și întreținerea conflictului este datorată acestuia chiar și în condițiile în care partea vătămată a avut o atitudine necorespunzătoare - dat fiind injuriile aduse.

Astfel, în aprecierea probatoriilor administrate Curtea constată că, instanța de fond a făcut o justă încadrare a faptei comise de inculpat și o justă individualizare a pedepsei, motiv pentru care Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul inculpatului în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Pe latură civilă, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, în limita prejudiciului material cauzat și dovedit cu acte ca și întinderea daunelor morale acordate ca reparație a suferinței cauzate părții vătămate ca atare pentru considerentele arătate. Pe cale de consecință, Înalta Curte, va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea civilă, va casa decizia penală atacată și va menține ca legală și temeinică sentința penală pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de partea civilă M.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 4 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul F.D.D. Casează decizia penală sus-menționată și menține sentința penală nr. 75 din 4 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.D.D. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare și la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M.M.A. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.