ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 179/2011

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea

din 12 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 5049/121/2007,

Curtea de Apel

Galați, secția penală pentru cauze cu minori, a menținut, în temeiul

dispozițiilor

art. 300 raportat la art. 160 alin. (3) C. proc. pen., starea de arest

preventiv a

inculpatului S.L.V., reținându-se, în esență, că sunt îndeplinite

cumulativ

cele două

condiții stabilite de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și

trafic de

persoane fiind închisoarea mai

mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru

ordinea publică în raport de gravitatea și natura faptelor și

modalitatea

de săvârșire a acestora.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul S.L.V. solicitând cercetarea sa în stare de libertate arătând

că temeiurile avute în vedere la

luarea

măsurii arestării preventive nu impun în continuare privarea de libertate.

Analizând

încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din

oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul S.L.V. a fost

trimis în

judecată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat

și 2 infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată, întrucât împreună

cu alți

coinculpați au constituit un grup organizat în vederea obținerii de

beneficii materiale

din traficarea de persoane și au exploatat persoane de

sex feminin minore și majore,

obligându-le

să practice prostituția.

Inculpatul a fost arestat preventiv în

lipsă prin încheierea de ședință din 30 mai 2010 a Tribunalului Galați

constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor

art. 143 raportat la art. 68

1

C. proc. pen. și ale art. 148

lit. f) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că aceste

temeiuri se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Astfel,

probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive, precum

și pronunțarea

unei hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă, nu au fost

de natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței probelor cu

caracter

temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că

inculpatul a săvârșit faptele pentru

care este cercetat.

La aprecierea

pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezintă lăsarea în

libertate a inculpatului S.L.V., Înalta

Curte are în vedere natura și gravitatea faptelor comise, circumstanțele

personale ale acestuia, dar și rezonanța socială a infracțiunilor de acest gen.

Astfel, se constată că inculpatul S.L.V.

este cercetat pentru

săvârșirea unor

infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, rezultat nu numai din

limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar

și din natura și modalitatea concretă de comitere a acestora (constrângerea

unor persoane în potriva voinței acestora să se

prostitueze, inclusiv

minore), precum și din urmarea produsă (atingerea valorilor

sociale care reglementează obținerea de venituri

din activități licite și o conduită corespunzătoare normelor de morală în

societate) și recrudescența faptelor de acest

gen.

In plus, menținerea în arest preventiv

a inculpatului S.L.V., se

justifică în

continuare și în raport de conduita procesuală a acestuia (s-a sustras pe

parcursul

urmăririi penale), fără ca astfel să se aducă atingere prezumției de

nevinovăție de care beneficiază pe durata

procesului penal până la pronunțarea unei

hotărâri definitive și prevenția provizorie să se transforme într-o

executare anticipată

a pedepsei,

întrucât în raport de circumstanțele cauzei nu s-a depășit la acest moment

procesual

caracterul rezonabil al detenției preventive.

Ca atare, Înalta Curte reține că în

cauză nu au intervenit elemente noi de la pronunțarea hotărâri de condamnare

care să impună luarea unei măsuri alternative mai puțin restrictivă de

libertate, așa cum corect a reținut instanța de apel care a menținut sarea de

arest a inculpatului S.L.V.

Față de cele reținute, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va

respinge ca nefondat recursul formulat de

inculpatul S.L.V.

În raport de

soluția ce se va pronunța, instanța îl va obliga pe inculpat la plata

cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul S.L.V.

împotriva încheierii

din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

penală

pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 5049/121/2007.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 20 ianuarie 2011.