ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 892/2011

Asupra recursului penal de față

constată:

Prin încheierea de ședință din 1

martie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 997/110/2009, s-a dispus, printre altele, în

conformitate cu prevederile art. 300/2 C. proc. pen. cu referire la art. 160/b alin.

(3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a apelantului inculpat T.S.C.,

trimis în judecată, alături de alți patru coinculpați, sub acuzația săvârșirii

în concurs real a infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.

(1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/20001, trafic de minori prevăzută de

art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001, constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7

din Legea nr. 39/2003 și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.,

constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială justifică în

continuare privarea de libertate, având în vedere natura, gravitatea și

modalitatea de săvârșire a faptelor reținute în sarcina sa.

Împotriva acestei încheieri, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul, criticând dispoziția instanței de apel sub

aspectul greșitei aprecieri privind necesitatea menținerii sale în arest

preventiv.

Examinând încheierea atacată

în raport de criticile formulate, cât

și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385/6 alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este

fondat, pentru considerentele ce urmează:

Din actele dosarului se reține că

recurentul - inculpat este acuzat de săvârșirea în concurs real a infracțiunilor

de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic

de minori și proxenetism.

În concret, în actul de sesizare al

instanței s-a reținut că, începând cu anul 2003, inculpatul T.S.C. a pus bazele

unei grupări infracționale organizate, cu o structură ierarhizată în cadrul

căreia ocupa poziția de lider, grupare alcătuită din coinculpații G.G., B.I. și

T.F.T., prin intermediul căreia a recrutat direct sau indirect prin promisiuni

mincinoase de muncă, constrângere fizica și/sau morală, mai multe părți

vătămate dintre care au fost identificate șase persoane, una fiind minoră, în

scopul exploatării sexuale, obținând în acest fel importante beneficii

materiale ilicite.

Totodată, s-a reținut că în perioada

2004-2006, inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către surorile P.O.T.

și P.A.M., în cluburi de noapte din țară și străinătate, prin folosirea

legăturilor cu persoanele care gestionau aceste locații, în urma activității

desfășurate obținând beneficii ilicite.

Depistarea inculpatului a avut loc pe

baza informațiilor obținute de lucrătorii de poliție specializați din cadrul Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Bacău și a activităților de investigație și supraveghere

ulterior desfășurate în vederea identificării persoanelor cu privire la care

existau respectivele informații.

Arestarea preventivă a fost dispusă pe

temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b), e) și f) C. proc. pen., existând date

la momentul luării măsurii că inculpatul încerca să zădărnicească aflarea

adevărului prin influențarea părților vătămate și exercitarea de presiuni

asupra acestora și că făcuse demersuri pentru o înțelegere frauduloase cu

acestea, precum și indicii ale vinovăției persoanei în cauză și a necesității

protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracțiunile de care

era acuzat inculpatul.

Ulterior, măsura preventivă a fost

succesiv menținută față de inculpat, inclusiv subsecvent condamnării în primă

instanță pronunțată de Tribunalul Bacău, cât și în cadrul procedurii din apel,

prin încheierea ce formează obiectul recursului de față.

Analizând temeiurile care au stat la

baza luării măsurii arestării preventive față de recurentul-inculpat, Înalta

Curte constată că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menține

și justifică în continuare privarea de libertatea inculpatului T.S.C., așa cum

în mod întemeiat a apreciat și instanța de apel.

Infracțiunile reținute în sarcina

inculpatului se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol

social având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip

de infracțiuni care se constituie, tot mai frecvent, în mijloace facile de

obținere a unor venituri ilicite, numărul mare de tinere exploatate sau oferite

spre exploatare de inculpat, una dintre ele fiind minoră, dar și consecințele

dezastruoase asupra dezvoltării psiho-sociale ulterioare a părților vătămate.

Din actele dosarului rezultă că

inculpatul ar fi desfășurat atât activitatea de exploatare a victimelor, cât și

pe aceea de racolare și traficare, mijloacele folosite fiind dintre cele mai

diverse: de la promisiunea mincinoasă a obținerii unor locuri de muncă în

străinătate și șantaj sentimental, până la constrângere fizică și/sau psihică

și amenințarea cu diferite pericole pentru ele sau pentru familiile lor,

aplicarea de violențe și chiar inducerea dependenței de narcotice prin drogarea

acestora.

Limitarea libertății de voință și

acțiune a părților vătămate se realiza prin reținerea pașapoartelor sau a

oricăror documente de identitate ale acestora și lipsirea lor de bani, după

care, în contextul inexistenței oricărei surse de venituri, victimele erau

trecute în custodia unor persoane împuternicite de inculpat și de acoliții

acestuia să se ocupe de exploatarea sexuală a tinerelor.

În acest context, natura și gravitatea

deosebită a infracțiunilor de care inculpatul este acuzat și împrejurările

concrete în care se reține că acesta a acționat, așa cum au fost mai sus prezentate,

precum și caracterul transfrontalier al activității desfășurate demonstrează o

periculozitate socială sporită și justifică în continuare concluzia că prin

lăsarea sa în libertate se pune în pericol siguranța publică și buna

administrare a justiției, având în vedere potențialul risc de reluare a

activității infracționale și de exercitare de presiuni asupra părților vătămate

și a martorilor, care, în mare majoritate, de frica inculpatului, au solicitat

audierea în cauză prin mijloace speciale sau luarea unor măsuri de protecție.

În consecință, reținând că cercetarea

judecătorească nu a adus modificări asupra situației inițial reținute pentru a

repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea inițială, temeiul

prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. menținându-se și în prezent pentru

considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanța

de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 160/b alin. (3) C. proc. pen.

menținând starea de arest a inculpatului, circumstanțele invocate în favoare

nefiind decisive în analiza ce privește valabilitatea continuării prevenției.

Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul-inculpat T.S.C. și va dispune obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.S.C. împotriva încheierii din 1 martie 2011a Curții de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr.

997/110/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2011.