ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 77/2011

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 4 ianurie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze, minori și familie, investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpații Ț.S.C., G.G., B.l. și J.T. împotriva sentinței penale nr. 346/D din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Bacău, secția penală, a dispus, în baza art. 300 2 , raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului Ț.S.C. (fiul lui l. și C.). Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reținut următoarele: Inculpatul Ț.S.C. (zis M.) a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, prin încheierea din 15 septembrie 2008 a Tribunalului Bacău, reținându-se, la acel moment, că sunt suficiente probe si indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 și art. 681 C. proc.

pen., că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 12, alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și de art. 7 din Legea m.39/2003. S-a reținut prin încheierea de arestare ca există presupunerea rezonabilă că inculpatul a început colaborarea cu J.T., cei doi desfășurând acte specifice traficului de personae, în manieră organizată, constituindu-se ulterior un grup infracțional organizat, la care au aderat numiții T.F., C.S. s.a. Victimele erau recrutate din rândul tinerelor cu aspect fizic plăcut dar care se confruntau cu dificultăți materiale, taxele pentru obținerea pașapoartelor, și cheltuielilor de transport fiind suportate de către inculpat, precum și de către membrii grupului infracțional organizat.

Odată ajunse în străinătate, tinerele aflau că trebuie să se prostitueze, având fixate adevărate norme iar din aceste câștiguri ilicite o parte revenea și inculpatului. S-a mai reținut că în realitate, inculpatul era un om deosebit de violent ca de afltfel și ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, unul dintre ei fiind suspectat de săvârșirea în străinătate a unui omor. Victimele revenite în tara care nu mai voiau să se prostitueze erau amenințate cu moartea, în cel mai serios mod cu putință, motiv pentru care doar două dintre ele au acceptat să dea declarații, celelalte cerând să le fie protejată identitatea. Prin sentința penală nr. 346/D din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Bacău inculptaul Ț.S.C.

a fost condamnat la: - 11 ani închisoare și 8 ani înterzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Leghea nr. 678/2001; - 10 ani închisoare si 8 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pentru infracțiune aprevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; - 6 ani închisoare și 6 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003; - 5 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a lit. a) si lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 8 ani înterzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Cu privire la menținerea stării de arrest, instanța de apel a apreciat că, la acest moment procesual, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat sunt, prin natura lor, grave iar inculpatul prezintă un pericol cert pentru ordinea publică dar și pentru buna desfășurare a procesului în continuare; s-a apreciat că se impune menținerea stării de arest pentru a fi evitată zădărnicirea aflării adevărului, faptele fiind presupuse a fi comise în condiții extreme asupra mai multor părți vătămate și, nu în ultimul rând, faptul că inculpatul este o fire extrem de violentă, părțile vătămate fiind audiate prin mijloace speciale fiindu-le frică de inculpat și de anturajul acestuia, unele solicitând chiar protecție din parte autorităților.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul Ț.S.C. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din C.E.D.O., s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul Ț.S.C. fost arestat în baza art. 148 lit. b), e) și f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că a comis infracțiunile prevăzute de art. 12, alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că dispoziția instanței de apel, de mențineere a arestării preventive, este legală și temeinică întrucât temeiurile care au determinat arestarea subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor comise, faptul că inculpatul este o fire extrem de violentă și, nu în ultimul rând faptul că a fost deja comdamnat de prima instanță, așa cum s-a arătat, la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare.

Totodată, Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret și actual nu numai pentru ordinea publică, ci și mai ales, pentru victime infracțiunilor, care așa cum s-a arătat au solicitat protecție de teama inculpatului și, nu în ultimul rând, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Nici în ceea ce privește durata arestării preventive, instanța nu consideră că s-ar fi depășit un termen rezonabil ținând seama de obiectul și complexitatea cauzei, aflată deja, în apel. Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necasară menținerea arestării preventive a inculpatului Ț.S.C.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.S.C. împotriva încheierii din 4 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 997/110/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2011.