ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 77/2011

Asupra recursului de față, în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 4 ianurie 2010, Curtea

de Apel Bacău, secția penală, cauze, minori și familie, investită cu judecarea

apelurilor declarate de inculpații Ț.S.C., G.G., B.l. și J.T. împotriva sentinței

penale nr. 346/D din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Bacău, secția penală, a

dispus, în baza art. 300

2

, raportat la art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului Ț.S.C. (fiul

lui l. și C.).

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel

a reținut următoarele:

Inculpatul Ț.S.C. (zis M.) a fost

arestat preventiv în cursul urmăririi penale, prin încheierea din 15 septembrie

2008 a Tribunalului Bacău, reținându-se, la acel moment, că sunt suficiente

probe si indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 și art. 681 C.

proc. pen., că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 12, alin. (1) și (2)

din Legea nr. 678/2001 și de art. 7 din Legea m.39/2003.

S-a reținut prin încheierea de

arestare ca există presupunerea rezonabilă că inculpatul a început colaborarea

cu J.T., cei doi desfășurând acte specifice traficului de personae, în manieră

organizată, constituindu-se ulterior un grup infracțional organizat, la care au

aderat numiții T.F., C.S. s.a. Victimele erau recrutate din rândul tinerelor cu

aspect fizic plăcut dar care se confruntau cu dificultăți materiale, taxele

pentru obținerea pașapoartelor, și cheltuielilor de transport fiind suportate

de către inculpat, precum și de către membrii grupului infracțional organizat.

Odată ajunse în străinătate, tinerele aflau că trebuie să se prostitueze, având

fixate adevărate norme iar din aceste câștiguri ilicite o parte revenea și

inculpatului. S-a mai reținut că în realitate, inculpatul era un om deosebit de

violent ca de afltfel și ceilalți membri ai grupului infracțional organizat,

unul dintre ei fiind suspectat de săvârșirea în străinătate a unui omor.

Victimele revenite în tara care nu mai voiau să se prostitueze erau amenințate

cu moartea, în cel mai serios mod cu putință, motiv pentru care doar două

dintre ele au acceptat să dea declarații, celelalte cerând să le fie protejată

identitatea.

Prin sentința penală nr. 346/D din 25

noiembrie 2010 a Tribunalului Bacău inculptaul Ț.S.C. a fost condamnat la:

- 11 ani închisoare și 8 ani

înterzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Leghea nr. 678/2001;

- 10 ani închisoare si 8 ani

interzicere a drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C.

pen. pentru infracțiune aprevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- 6 ani închisoare și 6 ani

interzicere a drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 5 ani închisoare și 5 ani

interzicere a drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a lit. a) si

lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit.

b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11

ani închisoare și 8 ani înterzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Cu privire la menținerea stării de

arrest, instanța de apel a apreciat că, la acest moment procesual, temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, infracțiunile

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat sunt, prin natura

lor, grave iar inculpatul prezintă un pericol cert pentru ordinea publică dar

și pentru buna desfășurare a procesului în continuare; s-a apreciat că se

impune menținerea stării de arest pentru a fi evitată zădărnicirea aflării

adevărului, faptele fiind presupuse a fi comise în condiții extreme asupra mai

multor părți vătămate și, nu în ultimul rând, faptul că inculpatul este o fire

extrem de violentă, părțile vătămate fiind audiate prin mijloace speciale

fiindu-le frică de inculpat și de anturajul acestuia, unele solicitând chiar

protecție din parte autorităților.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul Ț.S.C. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând

casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1)

lit. c) din C.E.D.O., s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate

când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că inculpatul Ț.S.C. fost arestat în baza art. 148 lit. b), e) și f) C.

proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că a comis infracțiunile

prevăzute de art. 12, alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și de art. 7 din

Legea nr. 39/2003.

În cauză, verificându-se actele și

lucrările de la dosar, se constată că dispoziția instanței de apel, de

mențineere a arestării preventive, este legală și temeinică întrucât temeiurile

care au determinat arestarea subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică avându-se în

vedere gravitatea infracțiunilor comise, faptul că inculpatul este o fire

extrem de violentă și, nu în ultimul rând faptul că a fost deja comdamnat de

prima instanță, așa cum s-a arătat, la o pedeapsă rezultantă de 11 ani

închisoare.

Totodată, Înalta Curte apreciază că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret și actual nu

numai pentru ordinea publică, ci și mai ales, pentru victime infracțiunilor,

care așa cum s-a arătat au solicitat protecție de teama inculpatului și, nu în

ultimul rând, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în

buna desfășurare a actului de justiție.

Nici în ceea ce privește durata

arestării preventive, instanța nu consideră că s-ar fi depășit un termen

rezonabil ținând seama de obiectul și complexitatea cauzei, aflată deja, în

apel.

Așa fiind, Curtea constată că

protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

fac necasară menținerea arestării preventive a inculpatului Ț.S.C.

Recursul declarat învederându-se,

așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ț.S.C. împotriva încheierii din 4 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr.

997/110/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

ianuarie 2011.