ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.11.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4006/2009

HOTĂRÂRE
30.11.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4006/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 215/D din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău, a fost condamnat, între alții, inculpatul

I.G.

la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., trafic de persoane minore, infracțiune prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, infracțiune prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reținut că, inculpatul I.G., împreună cu alte persoane condamnate în cauză, respectiv B.E.L. și T.G., în perioada anilor 2005 – 2007, a recrutat, a cazat în România și a transportat în Olanda sau Germania prin acțiuni repetate, desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale și prin inducerea în eroare, pe victimele majore C.L., B.R.A., P.P.M., R.E., U.A., R.P., M.E. și S.C. în vederea exploatării sexuale prin practicarea prostituției și că, de asemenea, inculpatul personal a recrutat, a cazat în România și a asigurat transportul în Olanda pentru victima minoră B.A., profitând de situația materială precară a acesteia, în vederea exploatării sale sexuale, prin practicarea prostituției.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin Decizia penală nr. 110 din 13 octombrie 2009, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și de inculpații I.G., B.E.L. și T.G., a desființat în totalitate sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău. Totodată, a menținut arestarea preventivă a inculpatului I.G.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că soluția tribunalului a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor referitoare la citarea inculpatului T.G., cu încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil pentru toți inculpații, potrivit art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a mai apreciat de către instanța de control judiciar că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat I.G.

Împotriva acestei decizii și numai cu privire la menținerea stării de arest a declarat recurs inculpatul I.G., acesta susținând că măsura arestării sale nu se mai justifică.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul a fost arestat în baza art. 148 alin. (1) lit. b), e) și f) C. proc. pen., existând bănuiala că a săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că, împreună cu alte peroane, a constituit un grup infracțional organizat având drept scop traficul de persoane a unor tinere în vederea exploatării sexuale în Olanda și Germania, una dintre aceste persoane fiind minoră.

Având în vedere pericolul social deosebit de grav al faptelor, rezonanța socială a acestora și inducerea unui sentiment puternic de insecuritate în rândul comunității prin lăsarea în libertate a inculpatului, se apreciază de către Curte că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și că pentru prezervarea ordinii publice se impune menținerea stării de arest a inculpatului, astfel cum s-a dispus de către Curtea de Apel Bacău.

În consecință, Curtea, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva Deciziei penale nr. 110 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2009.

Sursă