ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4097/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4097/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 149 din data de 22

decembrie 2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a dispus condamnarea

inculpatului G.B.A. la pedepsele de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 74

lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 2 ani; 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) C. pen.,

art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 4 ani.

S-a constatat că

infracțiunile săvârșite sunt în concurs real, prevăzute de art. 33 lit. a) C.

pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în

pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 4 ani, ce urmează a fi

aplicată inculpatului.

S-a făcut aplicarea

art. 71 raportat la art. 64 lit. a) - b) C. pen.

S-a constatat că

părțile vătămate B.M.C. și D.A.Ș. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 3.800 euro.

A fost condamnat

inculpatul C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 74

lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 3 ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71 raportat la art. 64 lit. a) - b) C. pen.

S-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 20 RON.

S-a constatat că

partea vătămată D.A.Ș. (asistată de părinții săi L.C. și D.G.) nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

S-a dispus

condamnarea inculpatei G.D.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) C. pen., art. 99 C. pen.,

art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

S-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare

de 4 ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71 raportat la art. 64 lit. a) - b) C. pen., pedepse accesorii a căror

executare a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei.

S-au pus în vedere

inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen.

S-a constatat că

partea vătămată D.A.Ș. (asistată de părinții săi L.C. și D.G.) nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat

inculpatul G.B.A. să plătească statului suma de 517,5 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocațial

din oficiu în favoarea av. B.A.

A fost obligat

inculpatul C.F. să plătească statului suma de 410 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care suma de 100 RON reprezintă onorariu avocațial din oficiu în

favoarea av. V.R.

A fost obligată

inculpata G.D.L. să plătească statului suma de 395 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care suma de 100 RON reprezintă onorariu avocațial din oficiu în

favoarea av. V.R.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Inculpatul G.B.A.

domiciliat de mai mult timp în Germania iar în luna decembrie 2006 a revenit în

țară domiciliind pe perioada șederii la părinții săi din satul Valea Tecii,

județul Bistrița-Năsăud ocazie cu care s-a întâlnit cu prietenul său,

inculpatul C.F.

În aceste împrejurări

inculpatul G.B.A. l-a întrebat pe inculpatul C.F. dacă poate să-i găsească fete

care să meargă în Germania pentru a se prostitua, promițându-i câte 200 - 300

euro pentru fiecare fată, în funcție de aspectul fizic al fiecăreia. Inculpatul

C.F. a fost de acord cu aceste propuneri, rămânând înțeleși să țină legătura

telefonic.

În raport de starea

de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului G.B.A.

realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (3) din aceeași lege

iar pentru inculpatul C.F. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul G.B.A. solicitând

desființarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. civ.

Prin Decizia penală

nr. 67/A din 26 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de

minori, pronunțată în Dosarul nr. 2208/112/2007 și a dispus admiterea apelului

declarat de inculpatul G.B.A., desființarea sentinței în ceea ce privește

greșita încadrare a pedepsei.

Rejudecând în aceste

limite în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus admiterea încadrării juridice

din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 678/2001 în instigare la trafic de minori prevăzută de art. 25 C. pen.

raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74

lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.B.A. la

pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la

trafic de minori.

A constatat că

această infracțiune este în consens real cu infracțiunea prevăzută de art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, astfel încât prin aplicarea dispozițiilor

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 3

ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul executând în final

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza dispozițiilor

art. 189 C. pen. s-a dispus ca suma de 500 RON onorariu parțial al apărătorului

din oficiu al inculpatului se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de apel a

reținut în esență că îndemnul inculpatului G.B.A. către inculpatul C.F. de a

racola fete, care să fie duse în Germania în scopul exploatării lor, se

circumscrie sferei instigării la comiterea infracțiunii de trafic de persoane

și nu acțiunilor specifice laturii obiective a acesteia.

Probele administrate

au relevat că îndemnul de racolare a fost adresat de inculpatul G.B.A. doar

inculpatului C.F., nu și coinculpatei G.D., aceasta din urmă fiind atrasă în

sfera infracțională de prietenul ei, inculpatul C.F.

Reținând astfel

săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de persoane, instanța de apel a

dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul G.B.A. reiterând criticile invocate în

apel respectiv achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar a

solicitat reducerea pedepsei.

În drept au fost

invocate motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu ambele hotărâri conform 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt

reținută de instanța de fond - cu mențiunile evocate în decizia instanței de apel

- este corectă iar încadrarea juridică dată faptelor este lipsă.

Rezultă din probele

administrate că inculpatul G.B.A. a recrutat partea vătămată B.M.C.

promițându-i acesteia că îi înlesnește plecarea în Germania pentru a lucra în

mod legal (în realitate obligând-o să se prostitueze). De asemenea același

inculpat a transportat-o și a asigurat cazarea victimei scopul fiind acela de a

o obliga la practicarea prostituției.

Rezultă, totodată, că

inculpatul G.B.A. l-a îndemnat pe inculpatul C.F. să recruteze fete ulterior

transportate în Germania cu scopul de a practica prostituția, solicitarea

inculpatului G.B.A. fiind acceptată de coinculpatul C.F.

Din declarațiile

părții vătămate B.M.C. rezultă că inculpatul G.B.A. nu i-a spus că va fi

obligată să întreține relații sexuale iar atunci când a ajuns în Germania,

inculpatul i-a luat actele de identitate și a amenințat-o că dacă nu întreține

relații sexuale cu diferite persoane se va exercita violență asupra ei.

De teamă a acceptat,

întreținând raporturi sexuale cu câte doi bărbați pe noapte, pe o durată de 2

luni, obținând aproximativ 4.000 - 5.000 euro, bani pe care inculpatul îi

încasa direct de la clienți.

La îndemnul

inculpatul G.B.A., coinculpatul C.F. a început să caute fete pe care să le

trimită în Germania în vederea practicării prostituției. Acesta a apelat, la

rândul său, la prietena sa, inculpata minoră G.D. care a propus acest lucru mai

multor persoane întâlnite la discotecă dar și altor persoane pe care le

cunoștea.

Cei doi inculpați au

discutat cu victima D.A. pe care au întrebat-o dacă dorește să meargă în

Germania să lucreze ca dansatoare la un club de noapte. Aceasta a fost de acord

cu propunerea aducându-le însă la cunoștință că nu are niciun fel de acte.

Ulterior în data de

22 februarie 2007 minora D.A. i-a spus martorei S.M. că în seara precedentă

inculpatul C.F. a vrut să o „dea” numitului G.G. pentru a întreține relații

sexuale cu acesta și că inculpatul C.F. vrea să o trimită în Germania pentru a

se prostitua pentru inculpatul G.B.A.

Martora S.M. a

convins victima să depună plângere la poliție, aceasta dând curs plângerii.

Corelând astfel

declarațiile celor două victime cu declarațiile ci inculpaților C.F. respectiv

G.D., cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală cât și în

cursul cercetării judecătorești rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului

G.B.A.

În ceea ce privește

individualizarea juridică a pedepsei, Înalta Curte constată că nu se justifică

reducerea pedepselor sub limita prevăzută de instanța de fond respectiv instanța

de apel.

Traficul de persoane

reprezintă o faptă cu un grad ridicat de pericol social cu atât mai mult cu cât

sunt antrenate în acest flagel și victime minore.

Prin săvârșirea

infracțiunii se aduce atingere atât dreptului la libertatea de voință cât și

dreptului la acțiune, procedeele folosite în mod frecvent de către traficanții

de ființe umane fiind de cele mai multe ori (ca și în speța de față) mirajul

succesului financiar rapid. În cele mai multe cazuri persoanele care cad

victime ale traficului de persoane sunt femei cu educație precară, lipsă de

experiență și stare materială proastă.

În cauza de față,

inculpatul G.B.A. a profitat de lipsa de experiență a victimelor, atrăgându-le

cu locuri de muncă în străinătate și cu posibilitatea obținerii unor sume de

bani substanțiale în realitate, inculpatul a exercitate acte de violență asupra

victimei B.M., el fiind cel care obținea direct banii de la persoanele cu care

victima era obligată să întrețină raporturi sexuale.

În atare condiții, nu

pot fi reținute împrejurări care să permită reducerea pedepselor aplicate

inculpatului G.B.A.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b)

C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.B.A.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.B.A. împotriva Deciziei penale nr.

67/A din 26 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care sumele de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu și 300 RON reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatele părți vătămate D.A. și B.M. se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 noiembrie 2010.