ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4097/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 149 din data de 22 decembrie 2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a dispus condamnarea inculpatului G.B.A. la pedepsele de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 2 ani; 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) C. pen., art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen.

pe timp de 4 ani. S-a constatat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 4 ani, ce urmează a fi aplicată inculpatului. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) - b) C. pen. S-a constatat că părțile vătămate B.M.C. și D.A.Ș. nu s-au constituit părți civile în cauză. S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.800 euro. A fost condamnat inculpatul C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen.

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 3 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) - b) C. pen. S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 20 RON. S-a constatat că partea vătămată D.A.Ș. (asistată de părinții săi L.C. și D.G.) nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a dispus condamnarea inculpatei G.D.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) C. pen., art. 99 C. pen., art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen. S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) - b) C. pen., pedepse accesorii a căror executare a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. S-a constatat că partea vătămată D.A.Ș. (asistată de părinții săi L.C. și D.G.) nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul G.B.A. să plătească statului suma de 517,5 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av. B.A. A fost obligat inculpatul C.F. să plătească statului suma de 410 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av. V.R. A fost obligată inculpata G.D.L. să plătească statului suma de 395 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av.

V.R. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Inculpatul G.B.A. domiciliat de mai mult timp în Germania iar în luna decembrie 2006 a revenit în țară domiciliind pe perioada șederii la părinții săi din satul Valea Tecii, județul Bistrița-Năsăud ocazie cu care s-a întâlnit cu prietenul său, inculpatul C.F. În aceste împrejurări inculpatul G.B.A. l-a întrebat pe inculpatul C.F. dacă poate să-i găsească fete care să meargă în Germania pentru a se prostitua, promițându-i câte 200 - 300 euro pentru fiecare fată, în funcție de aspectul fizic al fiecăreia. Inculpatul C.F. a fost de acord cu aceste propuneri, rămânând înțeleși să țină legătura telefonic.

În raport de starea de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului G.B.A. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (3) din aceeași lege iar pentru inculpatul C.F. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul G.B.A. solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. civ. Prin Decizia penală nr. 67/A din 26 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 2208/112/2007 și a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul G.B.A., desființarea sentinței în ceea ce privește greșita încadrare a pedepsei.

Rejudecând în aceste limite în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus admiterea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 în instigare la trafic de minori prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.B.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de minori. A constatat că această infracțiune este în consens real cu infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, astfel încât prin aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În baza dispozițiilor art. 189 C. pen. s-a dispus ca suma de 500 RON onorariu parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Instanța de apel a reținut în esență că îndemnul inculpatului G.B.A. către inculpatul C.F. de a racola fete, care să fie duse în Germania în scopul exploatării lor, se circumscrie sferei instigării la comiterea infracțiunii de trafic de persoane și nu acțiunilor specifice laturii obiective a acesteia. Probele administrate au relevat că îndemnul de racolare a fost adresat de inculpatul G.B.A.

doar inculpatului C.F., nu și coinculpatei G.D., aceasta din urmă fiind atrasă în sfera infracțională de prietenul ei, inculpatul C.F. Reținând astfel săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de persoane, instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul G.B.A. reiterând criticile invocate în apel respectiv achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. În drept au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri conform 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Starea de fapt reținută de instanța de fond - cu mențiunile evocate în decizia instanței de apel - este corectă iar încadrarea juridică dată faptelor este lipsă. Rezultă din probele administrate că inculpatul G.B.A. a recrutat partea vătămată B.M.C. promițându-i acesteia că îi înlesnește plecarea în Germania pentru a lucra în mod legal (în realitate obligând-o să se prostitueze). De asemenea același inculpat a transportat-o și a asigurat cazarea victimei scopul fiind acela de a o obliga la practicarea prostituției. Rezultă, totodată, că inculpatul G.B.A. l-a îndemnat pe inculpatul C.F. să recruteze fete ulterior transportate în Germania cu scopul de a practica prostituția, solicitarea inculpatului G.B.A.

fiind acceptată de coinculpatul C.F. Din declarațiile părții vătămate B.M.C. rezultă că inculpatul G.B.A. nu i-a spus că va fi obligată să întreține relații sexuale iar atunci când a ajuns în Germania, inculpatul i-a luat actele de identitate și a amenințat-o că dacă nu întreține relații sexuale cu diferite persoane se va exercita violență asupra ei. De teamă a acceptat, întreținând raporturi sexuale cu câte doi bărbați pe noapte, pe o durată de 2 luni, obținând aproximativ 4.000 - 5.000 euro, bani pe care inculpatul îi încasa direct de la clienți. La îndemnul inculpatul G.B.A., coinculpatul C.F. a început să caute fete pe care să le trimită în Germania în vederea practicării prostituției. Acesta a apelat, la rândul său, la prietena sa, inculpata minoră G.D.

care a propus acest lucru mai multor persoane întâlnite la discotecă dar și altor persoane pe care le cunoștea. Cei doi inculpați au discutat cu victima D.A. pe care au întrebat-o dacă dorește să meargă în Germania să lucreze ca dansatoare la un club de noapte. Aceasta a fost de acord cu propunerea aducându-le însă la cunoștință că nu are niciun fel de acte. Ulterior în data de 22 februarie 2007 minora D.A. i-a spus martorei S.M. că în seara precedentă inculpatul C.F. a vrut să o „dea” numitului G.G. pentru a întreține relații sexuale cu acesta și că inculpatul C.F. vrea să o trimită în Germania pentru a se prostitua pentru inculpatul G.B.A. Martora S.M. a convins victima să depună plângere la poliție, aceasta dând curs plângerii.

Corelând astfel declarațiile celor două victime cu declarațiile ci inculpaților C.F. respectiv G.D., cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului G.B.A. În ceea ce privește individualizarea juridică a pedepsei, Înalta Curte constată că nu se justifică reducerea pedepselor sub limita prevăzută de instanța de fond respectiv instanța de apel. Traficul de persoane reprezintă o faptă cu un grad ridicat de pericol social cu atât mai mult cu cât sunt antrenate în acest flagel și victime minore. Prin săvârșirea infracțiunii se aduce atingere atât dreptului la libertatea de voință cât și dreptului la acțiune, procedeele folosite în mod frecvent de către traficanții de ființe umane fiind de cele mai multe ori (ca și în speța de față) mirajul succesului financiar rapid.

În cele mai multe cazuri persoanele care cad victime ale traficului de persoane sunt femei cu educație precară, lipsă de experiență și stare materială proastă. În cauza de față, inculpatul G.B.A. a profitat de lipsa de experiență a victimelor, atrăgându-le cu locuri de muncă în străinătate și cu posibilitatea obținerii unor sume de bani substanțiale în realitate, inculpatul a exercitate acte de violență asupra victimei B.M., el fiind cel care obținea direct banii de la persoanele cu care victima era obligată să întrețină raporturi sexuale. În atare condiții, nu pot fi reținute împrejurări care să permită reducerea pedepselor aplicate inculpatului G.B.A. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.B.A. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.B.A. împotriva Deciziei penale nr. 67/A din 26 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu și 300 RON reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate D.A. și B.M. se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2010.