ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2968/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 15 septembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 300 2 , cu aplicarea art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a apelantului–inculpat I.G. arestat în Penitenciarul Bacău și a respins cererea apelantului - inculpat de revocare a măsurii arestului preventiv.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că apelantul-inculpat încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, încearcă să exercite presiuni asupra persoanelor vătămate sau să facă o înțelegere frauduloasă cu acestea și există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Curtea a concluzionat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat. Prin rechizitoriul nr. 311/D/P/din data de 18 iulie 2007 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, printre alții, și inculpatul I.G., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen.; trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și inițiere sau constituire a unui grup organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar prin sentința penală nr. 215/D din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă principală de 5 ani și 6 luni închisoare, majorată în apel la 7 ani. Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recurs inculpații I.G., T.G. și B.E.L. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 2182 din data de 10 iunie 2009, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a admis recursurile declarate de cei trei inculpați, a casat decizia penală recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut arestarea preventivă a inculpatului I.G.. Instanța de rejudecare a menținut arestarea preventivă în mod justificat. În conformitate cu prevederile art. 300 2 C. proc. pen., art. 160 b alin. (2) și (3) C. proc. pen. dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

La arestarea preventivă a apelantului-inculpat s-au reținut ca temeiuri în drept prevederile art. 148 alin. (1) lit. b), e) și f) C. proc. pen. Traficul de persoane, infracțiune reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat. Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.

Rezonanța socială a faptelor, reprezintă unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât o parte dintre victime și chiar presupuși autori ai infracțiunilor deduse judecății, se află încă pe teritoriul altor state comunitare la dispoziția altor traficanți, în legătură cu inculpații din cauză. Prin lăsarea în libertate a apelantului - inculpat s-ar aduce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.

În mod corect instanța a reținut că în aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a apelantului-inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier - hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o „tulburare a societății” de natură să justifice o detenție preventivă. Infracțiunea de trafic de persoane este cu atât mai gravă, cu cât victima a fost minoră, iar infracțiunile se presupun a fi fost comise prin inițierea sau constituirea a unui grup organizat, ori prin aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, în scopul săvârșirii de astfel de infracțiuni.

În cauza dedusă judecății se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat apelantul-inculpat de instanța de fond sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpatul I.G. pentru ordinea publică. Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva încheierii din 15 septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 4544.8/110/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2009.