ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2968/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în ședința

publică din 15 septembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori

și de familie, în temeiul art. 300

2

, cu aplicarea art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

apelantului–inculpat I.G. arestat în Penitenciarul Bacău și a respins cererea

apelantului - inculpat de revocare a măsurii arestului preventiv.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că

apelantul-inculpat încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea

adevărului prin influențarea unor părți sau martori, încearcă să exercite

presiuni asupra persoanelor vătămate sau să facă o înțelegere frauduloasă cu

acestea și există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit mai multe

infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani,

existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Curtea a concluzionat că în cauză sunt îndeplinite

condițiile impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea încheierii

atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Prin rechizitoriul nr. 311/D/P/din data

de 18 iulie 2007 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv,

printre alții, și inculpatul I.G., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a

art. 37 lit. a) C. pen.; trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și inițiere sau

constituire a unui grup organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de

grup pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 7

alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

iar prin sentința penală nr. 215/D din 21 aprilie 2008, pronunțată de

Tribunalul Bacău a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă principală de 5 ani

și 6 luni închisoare, majorată în apel la 7 ani.

Împotriva deciziei pronunțată în apel au

declarat recurs inculpații I.G., T.G. și B.E.L.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

decizia penală nr. 2182 din data de 10 iunie 2009, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a admis recursurile declarate de cei trei inculpați,

a casat decizia penală recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea

de Apel Bacău.

Înalta Curte de Casație și Justiție a

menținut arestarea preventivă a inculpatului I.G..

Instanța de rejudecare a menținut

arestarea preventivă în mod justificat.

În conformitate cu prevederile art. 300

2

C. proc. pen., art. 160

b

alin. (2) și (3) C. proc. pen. dacă

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au

încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,

dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în

libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin

încheiere motivată, arestarea preventivă.

La arestarea preventivă a

apelantului-inculpat s-au reținut ca temeiuri în drept prevederile art. 148

alin. (1) lit. b), e) și f) C. proc. pen.

Traficul de persoane, infracțiune reținută

în sarcina inculpatului este o infracțiune cu pericol social deosebit de

ridicat.

Pericolul social deosebit al acestor

fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte

persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar

în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de

conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor

fapte grave.

Rezonanța socială a faptelor, reprezintă

unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este

evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât o parte dintre victime și

chiar presupuși autori ai infracțiunilor deduse judecății, se află încă pe

teritoriul altor state comunitare la dispoziția altor traficanți, în legătură

cu inculpații din cauză.

Prin lăsarea în libertate a apelantului -

inculpat s-ar aduce un puternic sentiment de insecuritate socială, de

nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității

actului de justiție.

În mod corect instanța a reținut că în aprecierea

persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a

apelantului-inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub

acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței

(de exemplu cauza Letellier - hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura

în care dreptul național o recunoaște prin gravitatea deosebită și prin reacția

particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o „tulburare a

societății” de natură să justifice o detenție preventivă.

Infracțiunea de trafic de persoane este

cu atât mai gravă, cu cât victima a fost minoră, iar infracțiunile se presupun

a fi fost comise prin inițierea sau constituirea a unui grup organizat, ori

prin aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, în scopul săvârșirii de

astfel de infracțiuni.

În cauza dedusă judecății se constată că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în

prezent, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat

apelantul-inculpat de instanța de fond sunt în măsură, prin natura lor și

consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert

pe care l-ar prezenta inculpatul I.G. pentru ordinea publică.

Față de aceste considerente, în temeiul

art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va fi respins

recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

I.G. împotriva încheierii din 15 septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 4544.8/110/2007.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 septembrie 2009.