ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3461/2011

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. la art. 160 b C. proc. pen. , menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului S.L.V. S-a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta și la acest moment procesual un pericol concret pentru ordinea publică. S-a mai reținut că pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat de gravitatea faptelor săvârșite și impactul puternic produs asupra colectivității, măsura arestării impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.

Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, astfel că se impune în continuare privarea de libertate. Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislațiilor europene, menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc.

pen. În cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă și în prezent, fiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege. Astfel, pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la acest temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreta pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, modalitatea de comitere a acestora (într-o perioadă lungă de timp, anii 2003-2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a racolat, transportat și exploatat sexual mai multe tinere majore și minore) și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care s-a sustras de la procesul penal, mandatul de arestare preventivă fiind emis în lipsă la data de 30 mai 2007, menținerea măsurii preventive se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.

Așa fiind, temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, neimpunându-se revocarea măsurii preventive, iar condamnarea inculpatului în primă instanță, la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare, chiar dacă nu înlătură prezumția de nevinovăție, care subzistă în favoarea sa, oferă indicii cu privire la vinovăția acestuia și constituie un temei care justifică în continuare privarea de libertate. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat S.L.V. împotriva încheierii din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.L.V. împotriva încheierii din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 5049/121/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2011.