ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3461/2011

Asupra

recursului de față

în baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, a dispus, în baza art. 300

2

C. proc. pen.

raportat la art. la art. 160

b

C. proc.

pen. , menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului S.L.V.

S-a reținut,

în esență, că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și

că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta și la

acest moment procesual un pericol concret pentru

ordinea publică.

S-a mai

reținut că pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat de

gravitatea faptelor săvârșite și impactul puternic produs asupra

colectivității, măsura arestării impunându-se pentru buna desfășurare a

procesului penal.

Împotriva

încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea

măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, așa cum a reținut în mod

corect prima instanță, astfel că se impune în continuare privarea de libertate.

Potrivit Codului nostru de procedură penală,

similar reglementărilor din

majoritatea legislațiilor europene,

menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de

îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii

temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de

legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa

închisorii

mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre

temeiurile de arestare

expres și limitativ

prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

În cauză, se

constată că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii

arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

subzistă și în prezent, fiind îndeplinite,

cumulativ, condițiile prevăzute de

textul de lege. Astfel, pentru

infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată,

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că

lăsarea

inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

Referitor la

acest temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menținerea detenției este

justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel

puțin unul dintre următoarele pericole care

trebuie

apreciate in concreta pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a

unei

noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra

martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi

tulburată ordinea publică.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura

și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor

săvârșite de inculpat, modalitatea de comitere a

acestora (într-o perioadă lungă

de timp, anii 2003-2006, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, a racolat, transportat și exploatat sexual

mai multe tinere majore și minore) și datele ce caracterizează persoana

inculpatului, care s-a sustras de la procesul penal, mandatul de arestare

preventivă fiind emis în lipsă la data de 30 mai 2007,

menținerea măsurii preventive se impune pentru buna desfășurare a

procesului

penal.

Așa fiind,

temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării

preventive nu s-au schimbat, neimpunându-se

revocarea măsurii preventive, iar condamnarea inculpatului în primă instanță,

la o pedeapsă rezultantă de 13 ani

închisoare, chiar dacă nu înlătură

prezumția de nevinovăție, care subzistă în favoarea sa, oferă indicii cu

privire la vinovăția acestuia și constituie un temei care justifică în

continuare privarea de libertate.

Pentru aceste

considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat S.L.V.

împotriva încheierii din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca

nefondat,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.L.V. împotriva încheierii

din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în dosarul nr. 5049/121/2007.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie

2011.