ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 858 din 3 martie 2009 a

Curții de Apel București a fost admisă excepția prematurității cererii

reclamantului și a fost respinsă acțiunea reclamantului S.P. în contradictoriu

cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989

ca prematur formulată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a

reținut că reclamantul a invocat refuzul nejustificat al autorității de a

soluționa cererea sa de preschimbare a certificatului de revoluționar.

Instanța de fond

analizând actele și lucrările dosarului a constatat că, în cauza dedusă

judecății, nu suntem în prezența unui refuz nejustificat, ci dimpotrivă refuzul

autorității este justificat de intervenirea unei prorogări legale a termenului

de preschimbare a certificatelor de revoluționar, astfel încât instanța a

apreciat că până la expirarea termenului prevăzut de lege nu ne aflăm în

ipoteza refuzului nejustificat, acțiunea fiind prematur introdusă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

Recurentul a arătat

că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale,

întrucât a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, a solicitat

pârâtului emiterea certificatului de revoluționar preschimbat și nu există

motive de prelungire a procedurii inițiate, întrucât până la acest moment

analiza dosarului său a fost epuizată, arătând expres că pârâtul refuză să

elibereze certificatul preschimbat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul

dispozițiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc. civ., analizând motivele

de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul, va casa hotărârea

atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, pentru

considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Înalta Curte a

constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și voința de

preschimbare a certificatului de revoluționar pe care îl deține, eliberat în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 42/1990, însă cererea sa a rămas fără

soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-l afecta pe reclamant

în soluționarea într-un termen rezonabil a cererii sale, raportat la

prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține

că în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se

constată că prin Convenție se apără drepturi concrete și efective, iar orice

ingerință în drepturile consacrate de aceasta trebuie să corespundă menținerii

unui just echilibru între cerințele interesului general al comunității și

imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru

ce trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială

și exorbitantă (cauza Sporrong și Lonnroth; cauza Străin și alții împotriva

României).

Înalta Curte constată

că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de

circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de

jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și

cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana

interesată (cauza Frydlender împotriva Franței și cauza Hartman împotriva

Republicii Cehe).

Înalta Curte nu poate

primi apărarea formulată de intimat și însușită de instanța de fond în sensul

că există o cauză exoneratoare de răspundere și anume prelungirea termenului

pentru analizarea și constatarea îndeplinirii condițiilor legale, conform O.G.

nr. 1/2008.

Împrejurarea că legea

specială nu prevede un termen cert pentru rezolvarea cererilor nu poate

încuraja autoritatea competentă, în tergiversarea soluționării dosarelor deja

înregistrate și care au respectat procedura prealabilă prevăzută de lege.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul principal al cauzei

deduse judecății îl reprezintă obligarea pârâtului la soluționarea cererii

reclamantului, așa cum a solicitat expres prin cererea introductivă.

Instanța de control

judiciar reține că recurentul-reclamant a invocat refuzul nejustificat al

pârâtului de a-i soluționa cererea, respectiv de a răspunde pretențiilor sale.

În cauza de față, nu

îi poate fi imputată reclamantului împrejurarea că termenul prevăzut de art. 9

alin. (1) din Legea nr. 341/2004 privind recunoștința față de eroii-martiri

care au contribuit la victoria revoluției românea a fost prorogat prin acte

normative succesive, Înalta Curte reținând că instanța de fond din acest motiv

a pronunțat o hotărâre nelegală, admițând excepția de prematuritate invocată în

cauză.

În aceste condiții,

pentru ca acțiunea reclamantului să fie soluționată pe fond, în temeiul art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată

și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de S.P. împotriva Sentinței nr. 858 din 3 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2010.