ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 858 din 3 martie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă excepția prematurității cererii reclamantului și a fost respinsă acțiunea reclamantului S.P. în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 ca prematur formulată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că reclamantul a invocat refuzul nejustificat al autorității de a soluționa cererea sa de preschimbare a certificatului de revoluționar.

Instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a constatat că, în cauza dedusă judecății, nu suntem în prezența unui refuz nejustificat, ci dimpotrivă refuzul autorității este justificat de intervenirea unei prorogări legale a termenului de preschimbare a certificatelor de revoluționar, astfel încât instanța a apreciat că până la expirarea termenului prevăzut de lege nu ne aflăm în ipoteza refuzului nejustificat, acțiunea fiind prematur introdusă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, a solicitat pârâtului emiterea certificatului de revoluționar preschimbat și nu există motive de prelungire a procedurii inițiate, întrucât până la acest moment analiza dosarului său a fost epuizată, arătând expres că pârâtul refuză să elibereze certificatul preschimbat. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și voința de preschimbare a certificatului de revoluționar pe care îl deține, eliberat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 42/1990, însă cererea sa a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererii sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se constată că prin Convenție se apără drepturi concrete și efective, iar orice ingerință în drepturile consacrate de aceasta trebuie să corespundă menținerii unui just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială și exorbitantă (cauza Sporrong și Lonnroth; cauza Străin și alții împotriva României).

Înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana interesată (cauza Frydlender împotriva Franței și cauza Hartman împotriva Republicii Cehe). Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de intimat și însușită de instanța de fond în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere și anume prelungirea termenului pentru analizarea și constatarea îndeplinirii condițiilor legale, conform O.G.

nr. 1/2008. Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen cert pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja autoritatea competentă, în tergiversarea soluționării dosarelor deja înregistrate și care au respectat procedura prealabilă prevăzută de lege. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul principal al cauzei deduse judecății îl reprezintă obligarea pârâtului la soluționarea cererii reclamantului, așa cum a solicitat expres prin cererea introductivă. Instanța de control judiciar reține că recurentul-reclamant a invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea, respectiv de a răspunde pretențiilor sale.

În cauza de față, nu îi poate fi imputată reclamantului împrejurarea că termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 privind recunoștința față de eroii-martiri care au contribuit la victoria revoluției românea a fost prorogat prin acte normative succesive, Înalta Curte reținând că instanța de fond din acest motiv a pronunțat o hotărâre nelegală, admițând excepția de prematuritate invocată în cauză. În aceste condiții, pentru ca acțiunea reclamantului să fie soluționată pe fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de S.P. împotriva Sentinței nr. 858 din 3 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.