ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 604/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 228 din 11 iunie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a fost

admisă excepția de nelegalitate invocată de Inspectoratul Școlar Dolj în

contradictoriu cu Grupul Școlar de Transporturi Auto Craiova, Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării și Romani Criss - C.R.I.S.S.

București, în sensul că a fost constatată nelegalitatea Hotărârii nr. 103 din

24 mai 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în raport cu

dispozițiile art. 20 alin. (4) din O.G.nr. 137/2000.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de contencios administrativ sesizată cu soluționarea

excepției de nelegalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr.

554/2004, a reținut că hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării pot fi asimilate actelor administrative, astfel că instanța poate

analiza actul atacat atât pe calea excepției, cât și în cadrul acțiunii privind

anularea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ambele

acțiuni fiind admisibile.

Analizând excepția de

nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007 emisă de Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării pe fondul acesteia, instanța a constatat că

excepția este întemeiată.

Instanța a reținut

că, prin hotărârea a cărei nelegalitate se solicită a fi constatată, Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că menținerea claselor a

III-a C și a IV-a C din cadrul Grupului Școlar de Transporturi Auto Craiova

constituite după criteriul etniei (rome) reprezintă o faptă de discriminare în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2000 privind

prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare, recomandându-se conducerii

Grupului Școlar de Transporturi Auto Craiova și Inspectoratului Școlar al

Județului Dolj să adopte măsurile necesare, astfel încât procesul de

desegregare să se încheie cât mai repede.

A mai constatat că în

procedura jurisdicțională Inspectoratul Școlar al Județului Dolj nu a fost

parte, astfel încât hotărârea Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării, prin care s-a recomandat Inspectoratului Școlar al Județului

Dolj să adopte măsurile necesare finalizării procesului de desegregare din

cadrul unității școlare arătate, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.

20 alin. (4) din O.G.nr. 137/2000.

De asemenea, instanța

a constatat că emitentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a

încălcat dreptul la apărare al Inspectoratului Școlar al Județului Dolj, pentru

aceste considerente hotărârea atacată fiind nelegală.

părților

Împotriva acestei

hotărâri au formulat recurs pârâții Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării și Romani Criss (C.R.I.S.S.) care au criticat-o pentru

nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

2.1.Recurentul

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat interpretarea

greșită a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește

aplicabilitatea procedurii excepției de nelegalitate în cazul actelor

administrativ-jurisdicționale, arătând, pe de o parte, că hotărârea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării are, potrivit art. 20 din O.G. nr.

137/2000, natura juridică a unui act administrativ-jurisdicțional și, pe de

altă parte, că în obiectul de reglementare al art. 4 din Legea nr. 554/2004

intră numai actele administrative unilaterale, iar nu și actele

administrativ-jurisdicționale, definite în art. 2 alin. (1) lit. d) din aceeași

lege.

Cu privire la

legalitatea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.

103 din 24 mai 2007, recurentul-pârât a arătat că măsura aplicată viza numai

părțile litigiului administrativ, anume Romani Criss și Grupul Școlar Auto Craiova,

recomandarea făcută Inspectoratului Școlar al Județului Dolj având caracter

subsecvent, în considerarea raportului instituțional dintre făptuitorul direct

al discriminării constatate și forul său tutelar.

2.2. Recurentul-pârât

Romani Criss (C.R.I.S.S.) a arătat, la rândul său, că sentința este nelegală,

pentru că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este

un act administrativ-jurisdicțional care nu poate forma obiectul unei excepții

de nelegalitate.

Referitor la fapta de

discriminare constatată, recurentul-pârât a arătat că unitatea școlară și

inspectoratul școlar județean răspund în solidar, iar simpla recomandare

adresată acestuia din urmă nu produce efecte juridice vătămătoare.

Inspectoratului Școlar al Județului Dolj

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul-reclamant Inspectoratul Școlar al Județului Dolj a

solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând, în esență, că

instanța de fond a constatat corect întrunirea condițiilor de admisibilitate ale

excepției de nelegalitate, hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării fiind un act administrativ unilateral în sensul art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 554/2004, act de care depinde soluționarea litigiului de

fond.

În opinia intimatului-reclamant,

soluția Curții de Apel este întemeiată și pe fondul excepției pentru că,

potrivit art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, Colegiul director al

Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării

numai cu citarea obligatorie a părților.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., ținând seama și de apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte

constată că recursurile sunt fondate.

corespunzătoare motivelor de recurs

Curtea de Apel a fost

învestită, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu excepția de

nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007 a Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării.

Hotărârea a fost

adoptată în temeiul art. 20 din O.G.nr. 137/2000 privind prevenirea și

sancționarea tuturor formelor de discriminare, având următorul conținut:

Art. 20. - (1)

Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un

an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință

de săvârșirea ei.

(2) Consiliul

soluționează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23

alin. (1).

(3) Prin cererea

introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are

dreptul să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și

restabilirea situației anterioare discriminării.

(4) Colegiul director

al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării,

cu citarea obligatorie a părților. Citarea se poate face prin orice mijloc care

asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea

sesizării.

(5) Acțiunea de

investigare întreprinsă de Colegiul director se desfășoară la sediul

instituției sau în alt loc stabilit de acesta.

(6) Persoana

interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se

presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei

împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că

faptele nu constituie discriminare. În fața Colegiului director se poate invoca

orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date

statistice.

(7) Hotărârea

Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de

zile de la data sesizării și cuprinde: numele membrilor Colegiului director

care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul

sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele

de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director,

modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și termenul în

care aceasta se poate exercita.

(8) Hotărârea se

comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la

data comunicării.

(9) Hotărârea

Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ,

potrivit legii.

(10) Hotărârile emise

potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile

constituie de drept titlu executoriu.

Modul în care este

reglementată procedura de soluționare a sesizărilor adresate Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării cuprinde elementele definitorii ale

procedurii administrativ-jurisdicționale, hotărârea adoptată având natura

juridică a unui act administrativ-jurisdicțional, în sensul art. 2 alin. (1)

lit. d) din Legea nr. 554/2004.

Activitatea

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și actele adoptate de

acesta au primit aceeași calificare juridică și în jurisprudența constantă a

Curții Constituționale (e.g. Decizia nr. 1096 din 15 octombrie 2008, publicată

în M. Of. nr. 795/27.11.2008).

În ceea ce privește

obiectul de reglementare al art. 4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată

că sintagma „act administrativ unilateral”, utilizată în alin. (1) al textului

menționat cu referire la obiectul excepției de nelegalitate se impune a fi

interpretată prin raportare la definițiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1)

al aceleiași legi, în care se face distincție între actul administrativ

unilateral [art. 2 alin. (1) lit. c)] și actul administrativ-jurisdicțional

[art. 2 alin. (1) lit. d)].

Prin urmare, contrar

celor reținute de Curtea de Apel, care s-a limitat la a constata că hotărârile

Consiliului „pot fi asimilate actelor administrative” și a pus semnul

egalității între admisibilitatea acțiunii directe și admisibilitatea excepției

de nelegalitate vizând acest tip de acte, fără a avea în vedere trăsăturile

distinctive ale actelor administrativ-jurisdicționale, Înalta Curte reține că,

deși art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu exclude expres actul administrativ

jurisdicțional din câmpul de aplicabilitate al procedurii excepției de

nelegalitate, sensul normei enunțate rezultă cu claritate din contextul legal

la care s-a făcut referire.

soluției adoptate în recurs

Constatând întemeiate

criticile privind admisibilitatea excepției de nelegalitate, împrejurare care

face de prisos analiza celorlalte motive de recurs, Înalta Curte va admite

recursurile formulate în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și,

potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va modifica sentința în sensul

respingerii excepției de nelegalitate ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Romani Criss

(C.R.I.S.S.) împotriva Sentinței nr. 228 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din

24 mai 2007, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,

invocată de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Dolj, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.