ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 604/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 604/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința nr. 228 din 11 iunie 2009 a
Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a fost
admisă excepția de nelegalitate invocată de Inspectoratul Școlar Dolj în
contradictoriu cu Grupul Școlar de Transporturi Auto Craiova, Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării și Romani Criss - C.R.I.S.S.
București, în sensul că a fost constatată nelegalitatea Hotărârii nr. 103 din
24 mai 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în raport cu
dispozițiile art. 20 alin. (4) din O.G.nr. 137/2000.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de contencios administrativ sesizată cu soluționarea
excepției de nelegalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr.
554/2004, a reținut că hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea
Discriminării pot fi asimilate actelor administrative, astfel că instanța poate
analiza actul atacat atât pe calea excepției, cât și în cadrul acțiunii privind
anularea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ambele
acțiuni fiind admisibile.
Analizând excepția de
nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007 emisă de Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării pe fondul acesteia, instanța a constatat că
excepția este întemeiată.
Instanța a reținut
că, prin hotărârea a cărei nelegalitate se solicită a fi constatată, Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că menținerea claselor a
III-a C și a IV-a C din cadrul Grupului Școlar de Transporturi Auto Craiova
constituite după criteriul etniei (rome) reprezintă o faptă de discriminare în
sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2000 privind
prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare, recomandându-se conducerii
Grupului Școlar de Transporturi Auto Craiova și Inspectoratului Școlar al
Județului Dolj să adopte măsurile necesare, astfel încât procesul de
desegregare să se încheie cât mai repede.
A mai constatat că în
procedura jurisdicțională Inspectoratul Școlar al Județului Dolj nu a fost
parte, astfel încât hotărârea Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării, prin care s-a recomandat Inspectoratului Școlar al Județului
Dolj să adopte măsurile necesare finalizării procesului de desegregare din
cadrul unității școlare arătate, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.
20 alin. (4) din O.G.nr. 137/2000.
De asemenea, instanța
a constatat că emitentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a
încălcat dreptul la apărare al Inspectoratului Școlar al Județului Dolj, pentru
aceste considerente hotărârea atacată fiind nelegală.
Recursurile
părților
Împotriva acestei
hotărâri au formulat recurs pârâții Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării și Romani Criss (C.R.I.S.S.) care au criticat-o pentru
nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2.1.Recurentul
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat interpretarea
greșită a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește
aplicabilitatea procedurii excepției de nelegalitate în cazul actelor
administrativ-jurisdicționale, arătând, pe de o parte, că hotărârea Consiliului
Național pentru Combaterea Discriminării are, potrivit art. 20 din O.G. nr.
137/2000, natura juridică a unui act administrativ-jurisdicțional și, pe de
altă parte, că în obiectul de reglementare al art. 4 din Legea nr. 554/2004
intră numai actele administrative unilaterale, iar nu și actele
administrativ-jurisdicționale, definite în art. 2 alin. (1) lit. d) din aceeași
lege.
Cu privire la
legalitatea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.
103 din 24 mai 2007, recurentul-pârât a arătat că măsura aplicată viza numai
părțile litigiului administrativ, anume Romani Criss și Grupul Școlar Auto Craiova,
recomandarea făcută Inspectoratului Școlar al Județului Dolj având caracter
subsecvent, în considerarea raportului instituțional dintre făptuitorul direct
al discriminării constatate și forul său tutelar.
2.2. Recurentul-pârât
Romani Criss (C.R.I.S.S.) a arătat, la rândul său, că sentința este nelegală,
pentru că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este
un act administrativ-jurisdicțional care nu poate forma obiectul unei excepții
de nelegalitate.
Referitor la fapta de
discriminare constatată, recurentul-pârât a arătat că unitatea școlară și
inspectoratul școlar județean răspund în solidar, iar simpla recomandare
adresată acestuia din urmă nu produce efecte juridice vătămătoare.
Apărările
Inspectoratului Școlar al Județului Dolj
Prin întâmpinarea
depusă la dosar, intimatul-reclamant Inspectoratul Școlar al Județului Dolj a
solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând, în esență, că
instanța de fond a constatat corect întrunirea condițiilor de admisibilitate ale
excepției de nelegalitate, hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea
Discriminării fiind un act administrativ unilateral în sensul art. 2 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 554/2004, act de care depinde soluționarea litigiului de
fond.
În opinia intimatului-reclamant,
soluția Curții de Apel este întemeiată și pe fondul excepției pentru că,
potrivit art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, Colegiul director al
Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării
numai cu citarea obligatorie a părților.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursurilor
Examinând cauza prin
prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304
1
C.
proc. civ., ținând seama și de apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte
constată că recursurile sunt fondate.
Argumentele
corespunzătoare motivelor de recurs
Curtea de Apel a fost
învestită, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu excepția de
nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007 a Consiliului Național pentru
Combaterea Discriminării.
Hotărârea a fost
adoptată în temeiul art. 20 din O.G.nr. 137/2000 privind prevenirea și
sancționarea tuturor formelor de discriminare, având următorul conținut:
Art. 20. - (1)
Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un
an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință
de săvârșirea ei.
(2) Consiliul
soluționează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23
alin. (1).
(3) Prin cererea
introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are
dreptul să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și
restabilirea situației anterioare discriminării.
(4) Colegiul director
al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării,
cu citarea obligatorie a părților. Citarea se poate face prin orice mijloc care
asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea
sesizării.
(5) Acțiunea de
investigare întreprinsă de Colegiul director se desfășoară la sediul
instituției sau în alt loc stabilit de acesta.
(6) Persoana
interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se
presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei
împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că
faptele nu constituie discriminare. În fața Colegiului director se poate invoca
orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date
statistice.
(7) Hotărârea
Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de
zile de la data sesizării și cuprinde: numele membrilor Colegiului director
care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul
sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele
de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director,
modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și termenul în
care aceasta se poate exercita.
(8) Hotărârea se
comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la
data comunicării.
(9) Hotărârea
Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ,
potrivit legii.
(10) Hotărârile emise
potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile
constituie de drept titlu executoriu.
Modul în care este
reglementată procedura de soluționare a sesizărilor adresate Consiliului
Național pentru Combaterea Discriminării cuprinde elementele definitorii ale
procedurii administrativ-jurisdicționale, hotărârea adoptată având natura
juridică a unui act administrativ-jurisdicțional, în sensul art. 2 alin. (1)
lit. d) din Legea nr. 554/2004.
Activitatea
Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și actele adoptate de
acesta au primit aceeași calificare juridică și în jurisprudența constantă a
Curții Constituționale (e.g. Decizia nr. 1096 din 15 octombrie 2008, publicată
în M. Of. nr. 795/27.11.2008).
În ceea ce privește
obiectul de reglementare al art. 4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată
că sintagma „act administrativ unilateral”, utilizată în alin. (1) al textului
menționat cu referire la obiectul excepției de nelegalitate se impune a fi
interpretată prin raportare la definițiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1)
al aceleiași legi, în care se face distincție între actul administrativ
unilateral [art. 2 alin. (1) lit. c)] și actul administrativ-jurisdicțional
[art. 2 alin. (1) lit. d)].
Prin urmare, contrar
celor reținute de Curtea de Apel, care s-a limitat la a constata că hotărârile
Consiliului „pot fi asimilate actelor administrative” și a pus semnul
egalității între admisibilitatea acțiunii directe și admisibilitatea excepției
de nelegalitate vizând acest tip de acte, fără a avea în vedere trăsăturile
distinctive ale actelor administrativ-jurisdicționale, Înalta Curte reține că,
deși art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu exclude expres actul administrativ
jurisdicțional din câmpul de aplicabilitate al procedurii excepției de
nelegalitate, sensul normei enunțate rezultă cu claritate din contextul legal
la care s-a făcut referire.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Constatând întemeiate
criticile privind admisibilitatea excepției de nelegalitate, împrejurare care
face de prisos analiza celorlalte motive de recurs, Înalta Curte va admite
recursurile formulate în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și,
potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va modifica sentința în sensul
respingerii excepției de nelegalitate ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Romani Criss
(C.R.I.S.S.) împotriva Sentinței nr. 228 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel
Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din
24 mai 2007, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,
invocată de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Dolj, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.