ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 604/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 228 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de Inspectoratul Școlar Dolj în contradictoriu cu Grupul Școlar de Transporturi Auto Craiova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Romani Criss - C.R.I.S.S. București, în sensul că a fost constatată nelegalitatea Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (4) din O.G.nr. 137/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de contencios administrativ sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a reținut că hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pot fi asimilate actelor administrative, astfel că instanța poate analiza actul atacat atât pe calea excepției, cât și în cadrul acțiunii privind anularea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ambele acțiuni fiind admisibile. Analizând excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pe fondul acesteia, instanța a constatat că excepția este întemeiată.

Instanța a reținut că, prin hotărârea a cărei nelegalitate se solicită a fi constatată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că menținerea claselor a III-a C și a IV-a C din cadrul Grupului Școlar de Transporturi Auto Craiova constituite după criteriul etniei (rome) reprezintă o faptă de discriminare în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare, recomandându-se conducerii Grupului Școlar de Transporturi Auto Craiova și Inspectoratului Școlar al Județului Dolj să adopte măsurile necesare, astfel încât procesul de desegregare să se încheie cât mai repede.

A mai constatat că în procedura jurisdicțională Inspectoratul Școlar al Județului Dolj nu a fost parte, astfel încât hotărârea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a recomandat Inspectoratului Școlar al Județului Dolj să adopte măsurile necesare finalizării procesului de desegregare din cadrul unității școlare arătate, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (4) din O.G.nr. 137/2000. De asemenea, instanța a constatat că emitentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a încălcat dreptul la apărare al Inspectoratului Școlar al Județului Dolj, pentru aceste considerente hotărârea atacată fiind nelegală. 2. Recursurile părților Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Romani Criss (C.R.I.S.S.) care au criticat-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. 2.1.Recurentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat interpretarea greșită a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește aplicabilitatea procedurii excepției de nelegalitate în cazul actelor administrativ-jurisdicționale, arătând, pe de o parte, că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării are, potrivit art. 20 din O.G. nr. 137/2000, natura juridică a unui act administrativ-jurisdicțional și, pe de altă parte, că în obiectul de reglementare al art. 4 din Legea nr. 554/2004 intră numai actele administrative unilaterale, iar nu și actele administrativ-jurisdicționale, definite în art. 2 alin. (1) lit. d) din aceeași lege.

Cu privire la legalitatea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 103 din 24 mai 2007, recurentul-pârât a arătat că măsura aplicată viza numai părțile litigiului administrativ, anume Romani Criss și Grupul Școlar Auto Craiova, recomandarea făcută Inspectoratului Școlar al Județului Dolj având caracter subsecvent, în considerarea raportului instituțional dintre făptuitorul direct al discriminării constatate și forul său tutelar. 2.2. Recurentul-pârât Romani Criss (C.R.I.S.S.) a arătat, la rândul său, că sentința este nelegală, pentru că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este un act administrativ-jurisdicțional care nu poate forma obiectul unei excepții de nelegalitate.

Referitor la fapta de discriminare constatată, recurentul-pârât a arătat că unitatea școlară și inspectoratul școlar județean răspund în solidar, iar simpla recomandare adresată acestuia din urmă nu produce efecte juridice vătămătoare. 3. Apărările Inspectoratului Școlar al Județului Dolj Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant Inspectoratul Școlar al Județului Dolj a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând, în esență, că instanța de fond a constatat corect întrunirea condițiilor de admisibilitate ale excepției de nelegalitate, hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării fiind un act administrativ unilateral în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act de care depinde soluționarea litigiului de fond.

În opinia intimatului-reclamant, soluția Curții de Apel este întemeiată și pe fondul excepției pentru că, potrivit art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării numai cu citarea obligatorie a părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs Curtea de Apel a fost învestită, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Hotărârea a fost adoptată în temeiul art. 20 din O.G.nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, având următorul conținut: Art. 20. - (1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei. (2) Consiliul soluționează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1). (3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării. (4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților.

Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea sesizării. (5) Acțiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfășoară la sediul instituției sau în alt loc stabilit de acesta. (6) Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În fața Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.

(7) Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării și cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și termenul în care aceasta se poate exercita. (8) Hotărârea se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării. (9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii.

(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu. Modul în care este reglementată procedura de soluționare a sesizărilor adresate Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cuprinde elementele definitorii ale procedurii administrativ-jurisdicționale, hotărârea adoptată având natura juridică a unui act administrativ-jurisdicțional, în sensul art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004. Activitatea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și actele adoptate de acesta au primit aceeași calificare juridică și în jurisprudența constantă a Curții Constituționale (e.g. Decizia nr. 1096 din 15 octombrie 2008, publicată în M. Of.

nr. 795/27.11.2008).

În ceea ce privește obiectul de reglementare al art. 4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că sintagma „act administrativ unilateral”, utilizată în alin. (1) al textului menționat cu referire la obiectul excepției de nelegalitate se impune a fi interpretată prin raportare la definițiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1) al aceleiași legi, în care se face distincție între actul administrativ unilateral [art. 2 alin. (1) lit. c)] și actul administrativ-jurisdicțional [art. 2 alin. (1) lit. d)]. Prin urmare, contrar celor reținute de Curtea de Apel, care s-a limitat la a constata că hotărârile Consiliului „pot fi asimilate actelor administrative” și a pus semnul egalității între admisibilitatea acțiunii directe și admisibilitatea excepției de nelegalitate vizând acest tip de acte, fără a avea în vedere trăsăturile distinctive ale actelor administrativ-jurisdicționale, Înalta Curte reține că, deși art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu exclude expres actul administrativ jurisdicțional din câmpul de aplicabilitate al procedurii excepției de nelegalitate, sensul normei enunțate rezultă cu claritate din contextul legal la care s-a făcut referire.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând întemeiate criticile privind admisibilitatea excepției de nelegalitate, împrejurare care face de prisos analiza celorlalte motive de recurs, Înalta Curte va admite recursurile formulate în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va modifica sentința în sensul respingerii excepției de nelegalitate ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Romani Criss (C.R.I.S.S.) împotriva Sentinței nr. 228 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Dolj, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.