ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5118/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, înregistrată pe

rolul Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamantul P.C. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să

dispună anularea hotărârii din 19 noiembrie 2009, adoptată în Dosarul nr.

318/2009, considerând-o nelegală pentru că nu a fost înștiințat de întocmirea

dosarului respectiv, nu a avut cunoștință de probele de la dosar și nici de

punctul de vedere al „reclamantei”, în cuprinsul acestei hotărâri făcându-se referire

la competența profesională determinată de modul de realizare a sarcinilor și a

atribuțiilor de serviciu și nu a criteriilor care stau la baza nominalizării

salariaților în vederea concedierii, solicitând și obligarea Consiliului la

plata de despăgubiri către reclamant.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția

necompetenței materiale a instanței în raport de prevederile art. 16, art. 18

alin. (1) și art. 20 alin. (7), (9) și (10) din O.G. nr. 137/2000, din interpretarea

cărora rezultă că, prin activitatea sa, Colegiul Director al Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării își exercită rolul său de organ al Administrației

Publice Centrale și se pronunță asupra faptelor de discriminare prin hotărâri.

Analizând cu precădere

excepția invocată de pârât, Tribunalul a constatat că nu este competent să soluționeze

plângerea formulată împotriva hotărârii din 19 noiembrie 2009, motiv pentru care

a admis excepția invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, aceasta

fiind instanța în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, potrivit

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cererea s-a înregistrat

pe rolul Curții de Apel sub nr. 3299/54/2010, iar în cauză s-a formulat întâmpinare

de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a

invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, cu motivarea că reclamantul

a contestat hotărârea din 19 noiembrie 2009 la data de 01 august 2010, cu depășirea

termenului de 15 zile de la comunicare, iar comunicarea s-a făcut la 16 martie 2010.

Prin sentința nr. 6/2011

din 10 ianuarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția tardivității introducerii acțiunii și în consecință,

a respins contestația formulată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anularea hotărârii

din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

în Dosarul nr. 318/2009.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 20 alin. (9) și (10) din O.G.

nr. 137/2000 republicată, coroborat cu art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

hotărârile Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării

pot fi atacate la instanța de contencios administrativ în termen de 15 zile de la

comunicare.

Reținând că hotărârea

atacată a fost comunicată și primită de reclamant la data de 16 martie 2010, astfel

cum rezultă din confirmarea de primire semnată de destinatar, existentă la dosar,

precum și faptul că reclamantul a formulat contestație la instanța de judecată la

data de 10 august 2010, înregistrată la Tribunalul Olt, secția comercială și de

contencios administrativ, instanța a constatat tardivitatea depunerii acesteia,

raportat la termenul de 15 zile reglementat expres de dispozițiile legale menționate

anterior.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul-reclamant solicită

admiterea recursului, casarea sentinței atacate pentru nulitatea hotărârii derivată

din lipsa rolului activ al instanței, neverificarea procedurii de citare viciată

în fazele anterioare și încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului

la apărare al petentului - salariat concediat prin acte unilaterale discriminatorii

ale angajatorului, cenzurate subiectiv și partinic de organul de control - Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării.

Se solicită trimiterea

cauzei spre o nouă și completă cercetare la Curtea de Apel Craiova, pentru motivele

de casare vizate de art. 304, pct. 5 - 7 și 9, art. 312 alin. (5), art. 313 și

art. 315 C. proc. civ., precum și obligarea intimaților căzuți în pretenții la cheltuieli

de judecată.

Arată recurentul că s-a

adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în Dosarul nr. 308/2009,

cerând sprijin pentru protecția drepturilor sale de salariat și anularea actelor

ilegale de concediere, iar petiția înregistrată la Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării cu nr. 7304 din 03 august 2009 s-a soluționat prin hotărârea

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 557 din 19 noiembrie 2009,

prin respingerea acesteia.

Mai arată recurentul că

soluționarea cauzei prin încălcarea regulilor imperative privind citarea, dreptul

la apărare, contradictorialitatea, neverificarea condițiilor de fond ce pun sub

semnul întrebării respectarea criteriilor și principiilor vizând selectarea personalului

ce urmează a fi concediat reprezintă nulități de netrecut, ce urmează a fi cenzurate

de către instanța de contencios administrativ.

Recurentul subliniază

faptul că în cauză sunt vizate drepturi fundamentale (Constituția României,

art. 41, art. 24 - dreptul la muncă și dreptul la apărare), iar concedierile dispuse

cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege sunt lovite de nulitate absolută potrivit

art. 76 și despăgubirile salariaților pentru pagubele pricinuite de angajator sunt

stabilite prin art. 269, ambele C. muncii, astfel că trebuie să se rețină un slab

rol activ al Curții de Apel Craiova prin soluționarea superficială a cenzurii în

contencios, fapt ce determină trimiterea cauzei la aceiași Curte de Apel pentru

rejudecare fondului cauzei, cu îndrumări de urmat.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și

a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, Înalta Curte reține

faptul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul P.C. a solicitat să

se dispună anularea hotărârii din 19 noiembrie 2009, emisă de Colegiul Director

al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea fiind promovată

în fața Tribunalului Olt la data de 10 august 2010.

Potrivit art. 20

alin. (9) și (10) din O.G. nr. 137/2000 republicată, coroborat cu art. 6 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, Hotărârile Colegiului Director al Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării pot fi atacate la instanța de contencios administrativ

în termen de 15 zile de la comunicare.

De asemenea, la pct. VI

al hotărârii din 19 noiembrie 2009 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării în data de 19 noiembrie 2009 este menționată calea

de atac, respectiv faptul că hotărârea poate fi atacată la instanța competentă,

în termenul legal, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel

că reclamantul avea obligația legală de a contesta în termen de 15 zile de la comunicare

conform legii, întrucât calea de atac este expres stipulată în cele două acte normative

susmenționate.

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă fără putință de tăgadă faptul că hotărârea atacată a fost comunicată

recurentului-reclamant la data de 16 martie 2010, astfel cum reiese din confirmarea

de primire semnată chiar de către destinatar, așa cum în mod corect a reținut și

instanța de fond, iar acesta a formulat contestație în fața instanței la data de

10 august 2010, depășind astfel termenul imperativ stabilit de lege.

Potrivit art. 103

alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui

alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, astfel că sancțiunea nerespectării

în speță a termenului procedural prevăzut de lege este decăderea.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte apreciază că în mod corect a admis instanța de fond excepția tardivități

introducerii acțiunii și a respins, în consecință, contestația formulată de reclamant.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului, referitoare la lipsa rolului

activ al instanței, la neverificarea procedurii de citare în fazele anterioare,

la încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al petentului,

sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică

și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.C. împotriva sentinței nr. 6/2011 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie

2011.