ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 13/2020

HOTĂRÂRE

01.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 13/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 noiembrie 2018 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și Ministerul Educației Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună următoarele:

I. Anularea Hotărârii nr. 383/03.10.2018 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării;

II. Să se constate ca au fost discriminați salarial pentru perioada 11 mai 2011 - 31 ianuarie 2014 și să se dispună înlăturarea faptelor de discriminare și repunerea în situația anterioară discriminării;

III. Să fie obligat pârâtul Ministerul Educației Naționale să plătească fiecăruia dintre reclamanți despăgubiri materiale reprezentând diferențele salariale la nivelul legilor nr. 221/2008 și nr. 330/2009 pentru perioada 13 mai 2011 - 31 ianuarie 2014, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală de la data nașterii acestui drept și până la plata efectivă a acestora, precum si daune morale, ambele despăgubiri in cuantum total de 100.000 RON pentru fiecare dintre reclamanți.

În ședința publică de la 1 martie 2019, instanța, în raport de obiectul cererii deduse judecății, a pus în discuție disjungerea capetelor II și III din cererea de chemare în judecată, ca măsură de administrare judiciară și a dispus formarea unui nou dosar.

A fost constituit dosarul nr. x/2019, având ca obiect capetele II și III din cererea de chemare în judecată inițială.

La data de 31 martie 2019, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare și a invocat excepția necompetenței materiale a instanței raportat la petitele II și III din cererea de chemare în judecată.

Prin sentința nr. 136/29.03.2019 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect capetele II și III din acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2018, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

În pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut că reclamanții au învestit instanța cu cereri ce nu intră în sfera de aplicare a Legii contenciosului administrativ, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Instanța a avut în vedere că au solicitat obligarea la plata de diferențe salariale la nivelul Legilor nr. 221/2008 și nr. 330/2009, daune morale, constatarea discriminării salariale pentru perioada 11 mai 2011 - 31 ianuarie 2014, iar obiectul litigiului nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ.

Dosarul a fost înregistrat la data de 21.05.2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub numărul de dosar x/2019

La data de 31 mai 2019, reclamanții au depus concluzii scrise, solicitând instanței admiterea cererii precizate astfel: să se constate că au fost discriminați salarial pentru perioada 11 mai 2011-31 ianuarie 2014, să se dispună înlăturarea faptelor de discriminare și repunerea în situația anterioară discriminării și să fie obligat pârâtul Ministerul Educației Naționale să plătească fiecăruia dintre reclamanți despăgubiri materiale, reprezentând diferențele salariale la nivelul Legilor nr. 221/2008 și nr. 330/2009 pentru perioada arătată, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală, de la data nașterii acestui drept și până la plata efectivă a acestora, precum și daune morale, ambele despăgubiri în cuantum total de 100000 RON pentru fiecare dintre reclamanți.

Prin sentința nr. 2096 din 19 septembrie 2019 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare a conflictului. A suspendat din oficiu judecata cauzei.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut în considerentele hotărârii că reclamanții au învestit Curtea de Apel Craiova, ca instanță competentă, cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000, că petitele II și III din acțiune au caracter accesoriu față de primul capăt de cerere, context în care sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată, în principal, pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și pe O.G. nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționare tuturor formelor de discriminare.

Potrivit art. 20 din O.G. nr. 137/2000:

"(1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.

(2) Consiliul soluționează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).

(3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării.

(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii".

Modul în care a fost formulată acțiunea și precizarea ulterioară a acesteia relevă cu evidență raportul de subsidiaritate existent între petitele II, III și capătul principal de cerere, din perspectiva relației cauză - efect.

Acțiunea reclamanților nu urmărea sancționarea discriminării în condițiile de drept comun, pe calea unei acțiuni în realizare în temeiul art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000, reclamanții nefiind nici în situația de a deține deja o hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, de constatare a existenței săvârșirii faptei ilicite de discriminare.

În același timp, despăgubirile nu erau pretinse angajatorului, ci Ministerului Educației Naționale, în calitate de ordonator principal de credite, protecția drepturilor subiective nefiind de natură să atragă competența unei jurisdicții speciale, potrivit deciziei RIL nr. 10/2016 publicată în M. Of. nr. 505/5.07.2016.

Întrucât prin încheierea de la 1 martie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze primul capăt de cerere principal, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 383/2018 emisă de Consiliul Național privind Combaterea Discriminării, rezultă că și în ceea ce privește capetele de cerere accesorii în sensul art. 30 alin. (4) C. proc. civ., competența aparține aceleiași instanțe.

Dată fiind natura acestor capete de cerere accesorii, rezultă că și în caz de disjungere, competența de soluționare a cauzei stabilită pentru capătul principal de cerere rămâne în favoarea aceleiași instanțe, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la mai multe capete de cerere principale.

În acest context, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal este competentă material să judece și petitele II și III, față de care a dispus măsura disjungerii.

Înalta Curte stabilește că, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă material în soluționarea recursului este Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.