ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6744/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Tribunalul Dolj, prin Sentința nr. 1887 din 3

octombrie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamantul Ț.I.M. în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această sentință s-a reținut că în conformitate cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,

Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de

contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor

centrale, iar actul contestat este emis de Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării.

De asemenea, s-a mai

reținut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice Centrale, se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel, iar în cauza de

față Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este organ central.

Cauza a fost

înregistrată la nr. 2028/54/2011 pe rolul Curții de Apel Craiova.

La 12 ianuarie 2012

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin

care a invocat excepția tardivității acțiunii arătând că Hotărârea nr. 64 din

16 februarie 2011 a fost comunicată reclamantului la data de 6 iulie 2011,

acesta semnând de primire și a formulat acțiunea la 25 iulie 2011, adică peste

termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (9) și alin. (10) din O.G. nr.

137/2000.

Cu privire la fondul

acțiunii, intimata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și

menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii nr. 64 din 16 februarie 2011

emisă de C.N.C.D.

de fond

Instanța, prin

Încheierea din 9 februarie 2012, a respins excepția tardivității invocată de

pârâtă.

Prin Sentința nr. 178

din 15 martie 2012, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de

reclamantul Ț.I.M. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării având ca obiect anularea Hotărârii nr. 64 din 16

februarie 2011, emisă de pârât.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut următoarele:

Reclamantul a sesizat

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând să se constate o

faptă de discriminare constând în tratament diferențiat și degradant aplicat

lui ca urmare a faptului că pe citația emisă de Secția 4 Poliție s-a trecut

Tecu Sanda +1.

A susținut

reclamantul că modul său de citare "+1" a provocat suferințe psihice

atât lui, cât și mamei sale, Ț.S., întrucât, în calitate de membrii ai

Comunității Evreiești din Craiova, le-a readus în memorie modul în care membrii

comunităților evreiești au fost catalogați într-o perioadă întunecată a istoriei,

prin inscripționarea unor numere în lagărele naziste.

Prin Hotărârea nr. 64

din 16 februarie 2011, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a

stabilit că aspectele sesizate nu intră sub incidența prevederilor art. 2 alin.

(1) și alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 republicată și a dispus clasarea

dosarului.

A mai reținut

instanța că în speță, pretinsa deosebire de tratament realizată de lucrătorii

secției de poliție prin citarea reclamantului „+1" nu este realizată pe

vreunul dintre criteriile prevăzute strict de art. 2 alin. (1) din ordonanță,

actul normativ condiționând constatarea discriminării de existența motivelor

expres și limitativ enumerate.

de reclamantul Ț.I.M. împotriva Sentinței nr. 178 din 15 martie 2012 a Curții

de Apel Cluj

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ..

3.1. Hotărârea a fost

dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr.

137/2000 care nu limitează existența criteriilor ce pot conduce la

discriminare.

Înscrisurile

demonstrează, în opinia recurentului, că nicio instituție din subordinea

Ministerului Public nu citează un număr în locul numelui și prenumelui unei

persoane și nu are cunoștință de existența unei asemenea practici judiciare

raportate la alte persoane.

Citarea unui număr

„+1” reprezintă o încălcare a dreptului persoanei de a fi nominalizată în baza

unui nume și prenume așa cum era consacrat de C. fam. și de Legea nr. 119/1996

cu privire la actele de stare civilă, acte normative în vigoare la momentul

respectiv și implicit, o restrângere a drepturilor și libertăților de care

beneficiază fiecare cetățean.

3.2. Sentința Curții

de Apel Craiova cuprinde motive contradictorii

Simpla prezentare în

cuprinsul considerentelor a conținutului cererii de chemare în judecată, precum

și a conținutului înscrisurilor de la dosar, fără vreo analiză a conținutului

acestor înscrisuri ori a celorlalte mijloace de apărare invocate de părți nu

satisface cerința referitoare la motivarea în fapt a hotărârii.

3.3. Prima instanță a

interpretat greșit modul în care recurentul a fost citat de o autoritate a

statului și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.

Hotărârea C.N.C.D.

este netemeinică, deoarece a preluat apărarea formulată de Secția 4 Poliție

Craiova, fără o analiză a acesteia din punct de vedere al cadrului legal și

înscrisurilor din dosar.

Hotărârea C.N.C.D. nu

face referire la niciun înscris din care să rezulte existența unui dosar de

urmărire penală înregistrat la Parchet, până la data de 18 septembrie 2010,

inclusiv.

Practica judiciară

invocată în hotărârea C.N.C.D. nu există, în timp ce aceeași autoritate

recunoaște că mențiunea „+1” se referă la recurent.

3.4. Prin notele de

ședință depuse la dosar, recurentul-reclamant solicită ca motivele de recurs să

fie examinate și prin prisma lipsei de conformitate între legislația națională

și legislația europeană, în condițiile în care Directiva Europeană 2000/43/CE

stabilește ca pârâtul să fie obligat să dovedească faptul că nu a avut loc o

încălcare a principiului egalității de tratament.

Din această

perspectivă, solicitarea ca reclamantul să demonstreze că nu au existat și alte

persoane cu dublă calitate în dosarele penale care să fi fost citate diferit,

cu numele și calitatea procesuală avută, contravine legislației europene.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară

exercitată

nefondat.

1.1.

Recurentul-reclamant a solicitat să se constate starea de inferioritate indusă,

tratamentul degradant, precum și suferințele publice la care a fost supus,

împreună cu mama sa, invocând criteriul etniei.

Recurentul-reclamant

nu a invocat un alt criteriu cuprins de dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000, astfel încât în mod corect, prima instanță a reținut că nu sunt

îndeplinite aceste prevederi legale.

Drept consecință,

dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) și i), art. 7 alin. (3) și art. 18 alin.

(1) din H.G. nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică și deontologie al

polițistului, nu au fost încălcate în cauză, etnia recurentului și a mamei sale

nefiind relevată prin citarea acestora cu nume și prenume, precum și cu

indicativul „+1”.

1.2. Prevederile

dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt incidente în speță,

instanța de fond a analizat conținutul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000, prin raportare la criteriul invocat de recurent și reținut de

C.N.C.D.

Răspunsurile

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova fac referire la dispozițiile Codului de procedură penală, iar

cauza de față nu are ca obiect anularea unor acte de procedură.

Relevant pentru

soluționarea cauzei este răspunsul primit de la Secția 4 Poliție Craiova, conform

căruia, în practică, pentru simplificarea procedurii, este uzual a se cita

persoana, alături de nume și prenume, cu cifra „+1” sau „+3”, în anumite

situații fără a exista intenția de discriminare a acesteia pe criteriul etniei.

1.3. În ceea ce

privește critica încadrată de recurent la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se

observă că, în dezvoltarea acestui motiv, nu se face nicio referire la soluția

pronunțată de judecătorul fondului.

Toate criticile

vizează hotărârea C.N.C.D. și apărările acesteia, astfel încât nu se poate

reține întrunirea motivului de recurs invocat.

1.4. Cât privește

conformitatea legislației naționale cu legislația europeană, se constată că

Directiva 2000/43/CE a fost transpusă în dreptul intern.

Recurentul-reclamant

invocă în realitate modalitatea greșită de interpretare și aplicare a

dispozițiilor transpuse de către instituțiile statului și instanța

judecătorească, prin obligarea sa, contrar prevederilor directivei de a face

dovada existenței altor persoane ce au dublă calitate în dosarele penale și

care au fost citate numai nu nume și prenume.

Din actele dosarului

și din cuprinsul Hotărârii nr. 64 din 16 februarie 2011 a C.N.C.D. reiese că

„nu se poate reține un tratament diferențiat al petentului atâta timp cât nu se

indică faptul că alte persoane ce au dublă calitate în dosarele de urmărire

penală au fost citate diferit, doar cu numele pentru fiecare calitate

procedurală”, fără a se solicita însă petentului să facă această dovadă.

În concluzie, nu se

poate reține neconformitatea legislației naționale cu legislația europeană.

nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ț.I.M. împotriva Sentinței nr. 178 din 15 martie 2012 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM