ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 387/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 387/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Reclamanta SC B. SRL a chemat în judecată A.N.V. – D.J.A.O.V. Iași, solicitând instanței ca în contradictoriu cu această autoritate pârâta să dispună suspendarea executării deciziei de regularizare a situației nr. 1227/2010 până la pronunțarea instanței de fond, cu stabilirea cauțiunii ce urmează a fi achitată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat de D.J.A.O.V.
Iași la punctul de lucru din Iași, prin care desfășura operațiuni de import-export, a fost întocmit procesul - verbal de control din martie 2010, iar în baza acestuia s-a emis decizia de regularizare a situației nr. 1227 din 1 martie 2010, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată în cuantum total de 552.708 lei (taxe vamale 310.701 lei, majorări aferente taxelor vamale 153.323 lei, TVA 59.032 lei, majorări aferente TVA 29.652 lei). Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 134/ F/ CA din 5 mai 2010 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării Deciziei de regularizare a situației nr. 1227/2010, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în speță este îndeplinită condiția existenței unui caz justificat, raportat la existența unei cereri de compensare a unor sume încasate necuvenit la bugetul de stat și la mențiunile balanței de verificare depusă de reclamantă, din care reiese că aceasta are de recuperat de la stat TVA în sumă de 12.326.376,40 lei. În ce privește prevenirea producerii unei pagube iminente, s-a reținut, în urma examinării balanței de verificare și a extraselor de cont, că suma pentru care s-a pornit executarea depășește cu mult disponibilitățile bănești deținute, situație care ar conduce la blocarea activității reclamantei, cu consecințe negative atât asupra derulării contractelor încheiate cât și a salarizării angajaților și operațiunilor vamale ulterioare ale societății.
2. Recursul promovat de recurenta A.N.V. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs A.N.V. prin reprezentantul său legal D.J.A.O.V. Brașov. Invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în manieră succintă, recurenta - pârâtă a susținut că instanța de fond admis, cu ușurință, cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC B. SRL întrucât în cauză, prin înscrisurile depuse nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, fiind dovedită de către societatea reclamantă numai îndeplinirea cerinței procedurii prealabile. 3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul nu este fondat.
Analizând cauza și hotărârea atacată prin raportare la dispozițiile legale incidente și sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ., ca și față de criticile recurentei - pârâte Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează. Actul administrativ fiscal în privința căreia prima instanță a dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, măsura de suspendare a executării silite este decizia de regularizare a situației nr. 1227 din 1 martie 2010 prin care s-au stabilit de către autoritatea-recurentă obligații de plată în sarcina societății reclamante, în cuantum total de 552.708 lei, reprezentând taxe vamale, majorări aferente acestora, TVA și majorări aferente TVA.
Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene. Dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, republicată prevăd competența instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.
În acest scop, art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ. Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care, în cadrul acestei proceduri nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu asigurarea și respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Așa fiind îndeplinirea condițiilor legale prevăzute în textul de lege sus-arătat pot fi reținute și identificate dintr-un probatoriu ce nu poate avea amploarea și consistența celui ce urmează a fi administrat în cadrul acțiunii în anularea actului, după cum cu justețe a menționat și prima instanță, în condițiile în care, în procedura sumară a suspendării de executar, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Raportat la considerațiunile de mai sus, Înalta Curte apreciază, contrar celor susținute de recurentă, că în ceea ce privește condiția referitoare la cazul bine justificat, înscrisurile dosarului și probele sumare administrate în cauză sunt în măsură să demonstreze existența unei îndoieli cu privire la legalitatea actelor contestate, cu referire în special la criticile reclamantei în privința modului în care organele vamale au interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente, în raport de situația de fapt și față de aplicarea regulamentelor comunitare invocate în actele de control. Nefondate sunt și criticile vizând neîndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente.
Înalta Curte reține că în cauză, față de situația concretă a societății reclamante și de împrejurarea că suma reținută în sarcina sa a rezultat din reverificarea declarațiilor vamale de reimport din cadrul regimului economic de perfecționare pasivă, în ipoteza executării imediate societatea se află în imposibilitatea de a onora contractele încheiate cu beneficiarii săi, nefiind în măsură de a importa înapoi în țară produsele aflate acum în curs de perfecționare pasivă în Ucraina, după cum s-a arătat. Față de cele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică neexistând motive de casare sau de modificare, în sensul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.V. – D.J.A.O.V. Brașov împotriva Sentinței civile nr. 134/ CA din 5 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.