ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 705/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 482/45/2012, reclamanta SC P.S.A. SA a chemat

în judecată Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor solicitând anularea deciziei din 6 ianuarie 2012, suspendarea executării

actului fiscal până la soluționarea irevocabilă a cauzei și plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii,

s-a arătat că în urma solicitărilor SC P.S.A. SA Pașcani privind cererile de rambursare

a soldului sumei negative a TVA, rezultată din lucrări de investiții executate din

fonduri externe „nerambursabile pentru obiectivul” modernizarea sistemului de apă

potabilă și al celui de ape uzate din municipiul Pașcani, măsura ISPA și în urma

verificărilor efectuate de organele abilitate s-a întocmit raportul de inspecție

fiscală din 25 mai 2009 și dispoziția din 25 mai 2009 privind măsurile stabilite

de organele de inspecție fiscală.

A mai arătat reclamanta

că i-a fost acceptată deductibilitatea TVA aferentă plății nerambursabile, și i

s-a cuvenit la rambursare suma de 3.010.061 RON.

A mai susținut că suma

ce a fost virată în cont în data de 1 iunie 2009 de Ministerul Finanțelor Publice

a fost de 2.746.476 RON după ce s-au reținut dobânzi și penalități TVA în valoare

de 263.585 RON.

A mai arătat reclamanta

că în urma unor reverificări care au avut loc în perioada 4-15 octombrie 2010, ca

urmare a inspecției fiscale parțiale s-a încheiat raportul de inspecție fiscală

din 15 octombrie 2010, decizia de impunere și dispoziția din 18 octombrie 2010 privind

măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală.

Totodată s-a arătat că

în baza raportului de inspecție fiscală din 15 octombrie 2010 și a deciziei de impunere

au fost stabilite ca sume suplimentare în valoare totală de 3.1228.781 RON reprezentând

TVA fără drept de deducere în sumă de 3.025.244 RON și 97.634 RON majorări de întârziere.

În data de 7 ianuarie

2011 societatea a depus la A.N.A.F., Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași,

Activitatea de Inspecție Fiscală Contestație.

În data de 25 martie

2011 reclamanta a primit decizia din 15 martie 2011 prin care s-a desființat decizia

de impunere din 15 octombrie 2010 și s-a transmis contestația formulată la Direcția

Generală a Finanțelor Publice Iași spre competentă soluționare.

Ca urmare a acestui fapt

în perioada 13 aprilie 2011-12 mai 2011 în cadrul societății reclamante a avut loc

o inspecție fiscală parțială efectuată de către inspectorii Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași.

Ca urmare a acestei inspecții

s-au întocmit raportul de inspecție fiscală din 17 mai 2011 și decizia de impunere

din 17 mai 2011.

A concluzionat reclamanta

că în baza acestor înscrisuri au fost stabilite sume suplimentare în valoare de

3.122.878 RON din care 3.025.244 RON reprezentând TVA, fără drept de deducere, iar

97.634 RON majorări de întârziere.

Prin încheierea din data

de 18 iulie 2012 s-a respins cererea de suspendare a deciziei.

de fond

Prin sentința nr. 287

din 27 septembrie 2012, Curtea de Apel Iași a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta SC P.S.A. SA în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F.,

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a dispus anularea în parte a

deciziei din 6 ianuarie 2012 emisă de pârâtă doar în ceea ce privește mențiunile

de la art. 1 al dispozitivului acesteia și a menținut dispozițiile art. 2 al acestei

decizii, a obligat pârâta la plata sumei de 2,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea a apreciat că în

mod nejustificat organul de soluționare a respins contestația formulată de reclamantă

împotriva deciziei de impunere din 17 mai 2011 emisă de organele de inspecție fiscală

din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași referitoare la suma de 3.122.878

RON.

Astfel, s-a apreciat că

această decizie a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (3) din

O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

A mai reținut Curtea că

din înscrisurile depuse la dosar rezultă că asupra modalității în care s-a dispus

rambursarea către reclamantă a TVA s-a făcut o primă verificare în perioada 4

octombrie 2010-15 octombrie 2010, încheindu-se raportul de inspecție din 15

octombrie 2010, decizia de impunere din 15 octombrie 2010 și dispoziția din 18

octombrie 2010.

Prin decizia din 15

martie 2011 s-a decis desființarea deciziei de impunere din 15 octombrie 2010, reținându-se

în motivare faptul că din documentele anexate la dosar nu rezultă care au fost datele

suplimentare necunoscute inspecției fiscale la data efectuării verificării anterioare

care să justifice efectuarea acelei reverificări.

Ca urmare a acelei decizii,

organul fiscal a efectuat o altă reverificare a aceleași categorii de contribuții

fiscale și pentru același interval de timp, emițând decizia de impunere din 17

mai 2011 și raportul de inspecție fiscală din 17 mai 2011.

Astfel, s-a reținut că

în mod greșit prin decizia din  6 ianuarie 2012 a fost respinsă contestația formulată

împotriva acestei din urmă decizii de impunere deoarece nu s-a respectat regula

unicității controlului prevăzută de C. proc. fisc.

A precizat instanța că

nicăieri în conținutul deciziei de impunere sau în conținutul deciziei de soluționare

a contestației nu se indică care sunt datele suplimentare necunoscute inspectorilor

fiscali la data efectuării primei verificări și care este sursa acestor date suplimentare.

În ceea ce privește mențiunile

de la pct. 2 al deciziei, reclamanta deși prin acțiune s-a referit la întreaga decizie,

în motivare nu a făcut vreo trimitere la nelegalitatea lor.

În plus, Curtea a reținut

că în mod justificat s-a constatat necompetența Direcției Generale de Soluționare

a Contestațiilor în conformitate cu dispozițiile art. 209 alin. (2) C. proc.

fisc., contestația împotriva dispoziției de măsuri trebuind a fi soluționată de

organul emitent.

pârâta A.N.A.F., Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței

nr. 287 din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Iași

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

Instanța de fond a apreciat

în mod greșit că nu a fost respectată regula unicității inspecției fiscale, prevăzută

de art. 105 alin. (3) C. proc. civ. și de pct. 102.4 din H.G. nr. 1050/2004 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.

fisc.

Decizia de reverificare

din 3 septembrie 2010 s-a fundamentat pe apariția de elemente suplimentare necunoscute

organelor de inspecție fiscală la data controlului, rezultând informații de natură

să modifice rezultatele controlului fiscal anterior.

Astfel, suma aprobată

la rambursare, în valoare de 3.025.244 RON, reprezentând TVA plătită de Oficiul

de Plăți și Contractare Phare nu a fost returnată la bugetul de stat, potrivit Ordinului

Ministerului Finanțelor Publice nr. 1832/2010.

Mai mult, societatea intimată

a dedus TVA aferentă facturilor emise de SC T.M.U.C.B. SA și SC D.T. SA, Sucursala

București, în sumă de 3.025.244 RON, în condițiile în care această sumă nu a fost

achitată de către Consiliul Local al municipiului Pașcani, Direcția Apă-Canal.

Apărările intimatei SC

P.S.A. SA

Prin întâmpinare, se solicită

respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că nicăieri în conținutul deciziei

de imputare sau în conținutul deciziei de soluționare a contestației nu se indică

datele suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării primei

verificări și care este suma acestor date suplimentare.

II. Considerentele Înaltei

Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

în cauză

Potrivit art. 105

alin. (3) C. proc. fisc., inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru

fiecare import, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat

și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției

fiscale competente poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, la data

încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție,

apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor

ori erori de calcul care influențează rezultatele acestora.

În speță, prin decizia

din 6 ianuarie 2012, a cărei anulare se cere, s-a constat că Consiliul Local al

Municipiului Pașcani, Direcția de Apă-Canal beneficiază de finanțare nerambursabilă

conform Legii nr. 147/2003 pentru ratificarea Memorandului de finanțare convenit

între Guvernul României și Comisia Europeană.

S-a mai constatat că Ministerul

Finanțelor Publice a efectuat plata TVA aferentă procentului de 75% finanțat din

fonduri ISPA, antreprenorilor SC T.M.U.C.B. SA și SC D.T. SA.

Prin exercitarea dreptului

de deducere aferentă procentului de 75%, bugetul de stat a plătit de două ori sumele

reprezentând TVA pentru cheltuielile decontate în cadrul acestei măsuri, odată prin

achitarea TVA aferentă facturilor emise de constructori și a doua oară prin rambursarea

soldului sumei negative a TVA deduse de beneficiarul final al acestor facturi.

Datele suplimentare avute

în vedere prin decizia de reverificare din 3 septembrie 2010 reprezintă informațiile

potrivit cărora suma aprobată la rambursare în valoare de 3.025.244 RON TVA nu a

fost returnară la bugetul de stat potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor Publice

nr. 1832/2010.

Din cuprinsul raportului

de inspecție fiscală din 25 mai 2009 și dispoziției din 25 mai 2009 prin care a

fost acceptată deductibilitatea TVA, nu rezultă că organele inspecției fiscale s-au

preocupat de respectarea prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice

nr. 1832/2010 și de obligativitatea rambursării TVA la bugetul de stat.

Informația se încadrează

în definiția datelor suplimentare pe care inspecția fiscală era obligată să le analizeze

la momentul aprobării cererii de rambursare a soldului sumei negative a TVA solicitată

de reclamantă.

Prin urmare, prima instanță

a apreciat în mod greșit că organul fiscal nu a indicat care sunt elementele suplimentare

necunoscute la data primului control.

Punctul de vedere al Direcției

Generale Coordonare Inspecție Fiscală din cadrul A.N.A.F. nu a fost avut în vedere

cu ocazia reverificării, referirea la acesta conducând la desființarea deciziei

de impunere din 15 octombrie 2010 și la efectuarea unei noi reverificări, care s-au

soldat cu emiterea actelor administrativ-fiscale contestate în prezentul litigiu.

nu s-a preocupat de soluționarea fondului pricinii, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată, urmează să se admită recursul, să se dispună

casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

pentru a se analiza legalitatea deciziei din 1 ianuarie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.N.A.F., Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței

nr. 287 din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2014.