ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 583/2011

Asupra

recursului de față :

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța, sub nr. 1248/118/2010 reclamanta SC M. România SA a chemat în

judecată pe pârâtele B.R.D. - G.S.G. SA și B.R.D., sucursala Constanța,

solicitând instanței să dispună obligarea pârâtelor la plata, din contul

reclamantei, a sumelor reprezentând drepturi salariale pentru o perioadă de 6

luni, în conformitate cu statele de plată lunare corespunzătoare.

Prin sentința civilă nr. 2174 din 16 aprilie 2010

pronunțată de Tribunalul Constanța a fost respinsă ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanta SC M. România SA în contradictoriu cu pârâtele B.R.D. -

G.S.G. SA și B.R.D., sucursala Constanța.

Împotriva sentinței menționate a formulat apel

reclamanta SC M. România SA, apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr. 96 din 2 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut în

esență că prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC M. România SA a

solicitat obligarea pârâtei B.R.D. - G.S.G. SA, ca în temeiul art. 1075 C. civ.,

aceasta din urmă să fie obligată la plata din contul său, a sumelor

reprezentând drepturi salariale pentru o perioadă

de 6 luni, în conformitate cu statele

de plată lunare corespunzătoare.

Cererea a fost formulată în temeiul dreptului comun,

obiectul său fiind calificat drept „obligație de a face”, în timp ce

raporturile dintre părți sunt cele reglementate de art. 452 - 461 C. proc. civ.,

respectiv instituția popririi, privind urmărirea silită asupra bunurilor

mobile.

Din cuprinsul adreselor din 22

ianuarie 2010 Birou Executor Judecătoresc D.V. și G.A.M.

au solicitat înființarea popririi urmare a cererilor

formulate de creditorii C.L. în dosarele de executare nr. 1585, 1587, 1588,

1590, 1591,

1595/2009 și C.C. în dosarul de

executare nr.12/2010.

În ambele situații debitorul este SC M. România SA

iar titlurile executorii sunt reprezentate de mai multe bilete la ordin

neonorate în termenul

scadent și învestite

de instanța de executare cu formulă executorie.

Terțul poprit, B.R.D. - G.S.G. SA prin adresele nr. 1503

din 25 ianuarie 2010 și nr. 1607 din 27 ianuarie 2010 nu a făcut altceva decât

să se conformeze dispozițiilor art. 456 C. proc. civ.

confirmând executorului judecătoresc

indisponibilizarea

sumelor de 337.511,45 lei și 205.598,68 lei.

Nemulțumirile reclamantei vizând măsura popririi pot

fi valorificate pe calea contestației la poprire, fiind un caz de aplicare a

contestației la executare.

Ca urmare,

în

mod

corect a apreciat instanța de fond faptul că debitorul poprit nu poate apela la

dreptul comun, pentru obținerea unei

situații favorabile, situație ce excede cadrului

procesual vizând

poprirea.

Împotriva deciziei nr. 96/2010 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța a formulat recurs reclamanta SC M. România SA criticând

decizia pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată

că în cauză au fost încălcate normele de competență, iar Tribunalul Constanța

în raport de determinarea obiectului cererii de chemare în judecată avea

obligația de a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Constanța pentru soluționarea contestației în anulare.

Și

instanța de apel a reținut că apelantul reclamant are la îndemână calea

contestației la executare iar în mod greșit a respins apelul ca nefondat și nu

a stabilit competența de soluționare în raport de calificarea dată.

Intimata

B.R.D. - G.S.G. SA, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea

recursului ca nefondat având în vedere că instanța s-a pronunțat în limitele

investirii, reclamanta solicitând judecarea cererii în raport de dispozițiile

art. 1075 C. civ. și art. 452 C. proc. civ.

Analizând

decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele contractului de

legalitate se constată că recursul este nefondat.

Dispozițiile

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocate de recurentă, reglementează situația în

care hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă, dispoziții

neaplicabile în speța de față.

Astfel,

instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale vizând

competența soluționării cauzei în primă instanță pornind de la obiectul cererii

de chemare în judecată, ținând cont de principiul disponibilității care

reglementează procesul civil.

Cererea

formulată de reclamant, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1075 C. civ.

vizând obligația de a face, situație în care în mod corect instanța a

soluționat cauza, fără a pune în discuție competența materială, respectând

drepturile procesuale ale pârâtei prevăzute de art. 129 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând

raportul juridic dedus judecății, instanța a respins acțiunea întemeiată pe

dispozițiile art. 1075 C. civ., arătând că apelantul reclamant are la îndemână

calea contestației la executare pentru valorificarea drepturilor sale fără însă

a califica acțiunea ca fiind o contestație la executare. Ca urmare, în raport

de obiectul cererii principale, ținând cont de principiul disponibilității care

guvernează procesul civil precum și de dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc.

civ., se constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. Instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale,

nefiind incidente în cauză nici dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

invocate de recurenta fără însă a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei

recurate din perspectiva dispozițiilor legale menționate.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta SC M. România

SA împotriva deciziei civile nr. 96/COM din 2 septembrie

2010

a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă, fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. ROMÂNIA

SA împotriva deciziei civile nr. 96/COM din 2 septembrie

2010

a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă, fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie

2011.