ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3453/2011

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București - secția a VI-a comercială prin

Sentința comercială nr. 13321 din 18 noiembrie 2009 a respins acțiunea, astfel

cum a fost precizată formulată de reclamantul N.C.D. în contradictoriu cu

pârâtele SC D.C. SA București, C.E. și BRD - G.S.G. SA București, ca

neîntemeiată.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut, în principal, că între părți a fost încheiat

Contractul de cesiune autentificat sub nr. 576 din 22 martie 1999 la BNP T.V.,

având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unui număr de 400

acțiuni nominative deținute de cedent la BRD SA în valoare totală de 10.000.000

RON.

La acest moment reclamantul nu avea

calitatea de salariat al băncii necesară dobândirii calității de acționar iar

acțiunile BRD deținute de salariații acestei societăți au devenit liber

transferabile la Bursa de Valori București începând cu 18 martie 2001, evidența

acțiunilor fiind ținută de Registrul Român al Acționarilor.

Prin acțiunea astfel cum a fost

precizată, reclamantul a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata

sumei de 368.537,79 RON reprezentând contravaloarea actualizată a prețului

acțiunilor și contravaloarea dividendelor aferente anilor 2000 - 2007, invocând

răspunderea civilă delictuală în temeiul art. 998 - 999 C. civ.

Cererea completatoare referitoare la

dividendele aferente anului 2009 a fost considerată tardiv formulată.

În ceea ce privește acțiunea

formulată în contradictoriu cu pârâta C.E. s-a reținut că în mod greșit

reclamantul a invocat răspunderea civilă delictuală, atâta timp cât obligațiile

încălcate generatoare ale prejudiciului reprezintă obligații contractuale.

Referitor la acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâtele BRD - G.S.G. și SC D.C. SA deși reclamantul în mod

corect și-a întemeiat acțiunea pe prevederile răspunderii civile delictuale

probele administrate în cauză nu relevă săvârșirea de către pârâte a unor fapte

ilicite.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială prin Decizia comercială nr. 441 din 28 septembrie 2010 a respins

ca nefondat apelul reclamantului N.D. împotriva încheierii de ședință din 23

octombrie 2009 și a Sentinței comerciale nr. 13321 din 18 noiembrie 2009 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Pentru a decide astfel, s-a stabilit

că prin încheierea de ședință din 23 octombrie 2009, în care sunt consemnate

dezbaterile, prin care s-a amânat pronunțarea și care face parte integrantă din

sentința comercială apelată, s-a apreciat ca fiind tardiv formulată cererea

precizatoare a reclamantului cu privire la includerea valorii dividendelor

aferente anului 2002. Afirmarea unor pretenții pentru o perioadă distinctă, ce

nu a fost precizată în cererea de chemare în judecată inițială și care a fost

precizată ulterior, reprezintă o cerere completatoare care este supusă exigențelor

menționate de dispozițiile art. 132 C. proc. civ. Chiar reclamantul a precizat

în motivele de apel că respectiva cerere este una nouă și are caracterul unei

cereri separate de chemare în judecată.

Au fost preluate în esență,

referitor la celelalte motive de apel, toate argumentele primei instanțe.

Împotriva Deciziei comerciale nr.

441 din 24 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială au promovat recurs atât reclamantul N.D. cât și pârâta BRD - G.S.G.

SA București, care au criticat sub aspectul nelegalității aceiași hotărâre

judecătorească după cum urmează.

Recurentul-reclamant N.D. a

solicitat în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și

schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a

fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

reclamantul a evocat împrejurarea că obligația instituită de o instanță de a

interzice pârâtei C.E. să efectueze orice act de tranzacție cu privire la un

număr de 400 acțiuni nominative deținute de aceasta la BRD, ce au făcut

obiectul Contractului de cesiune autentificat sub nr. 576 din 22 martie 1999

reprezintă o interdicție imperativă, expresă și necondiționată de a nu face,

iar încălcarea acestei interdicții are drept consecință nu o răspundere

contractuală ci o răspundere civilă delictuală bazată pe dispozițiile art. 998

- 999 C. civ.

D.C., fost R.R.A. SA, a încălcat

obligațiile legale imperative în materie, nu le-a respectat și nu le-a aplicat

corect, astfel că în mod culpabil a creat direct și neechivoc posibilitatea

pârâtei, persoane fizice de a prejudicia pe reclamant.

La rândul ei BRD SA avea obligația

de a transmite către R.R.A. SA toate datele existente în Registrul Acționarilor

și garantarea pentru exactitatea, realitatea și integralitatea informațiilor

furnizate, existând o culpă evidentă în acest sens.

Recurenta-pârâtă BRD - G.S.G. SA a

solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și

modificarea în parte a deciziei criticate, în sensul obligării reclamantului

N.D. la plata onorariului de avocat în apel, așa cum rezultă din Contractul de

asistență juridică nr. 43229 din 6 mai 2010 aflat la dosarul cauzei.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenți,

urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantului N.D. și a admite recursul

pârâtei BRD - G.S.G. SA împotriva aceleiași decizii, pentru următoarele

considerente.

Inițial, prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la data de 7 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială sub nr. 4/3/2008 reclamantul N.D. a

solicitat în contradictoriu cu pârâții D.C. (R.R.A. și C.E. obligarea în solidar

la plata sumei de 345.152 RON reprezentând prejudiciu produs ca urmare a

nerespectării hotărârilor judecătorești și a tranzacționării acțiunilor

reclamantului, invocându-se ca temei de drept dispozițiile art. 112 C. proc.

civ. și art. 1076 C. civ.

Ulterior, la termenul din 28 martie

2008 reclamantul a depus o cerere precizatoare a acțiunii, prin care a cerut

introducerea în cauză a pârâtei BRD - G.S.G. și a apreciat că în prezenta cauză

temeiul obligării la repararea prejudiciului suferit îl constituie răspunderea

civilă delictuală conform art. 998 - 999 C. civ., faptă ilicită constând în

neîndeplinirea obligațiilor de servicii în ceea ce privește înscrierea

interdicției de tranzacționare a acțiunilor în registrul acționarilor al BRD -

GSG și neînștiințarea despre această măsură a R.R.A.

Este adevărat că prin Contractul de

cesiune autentificat sub nr. 576 din 22 martie 1999 la Biroul Notarului Public

T.V. între C.E. în calitatea de cedent și N.D. în calitatea de cesionar au fost

cesionate un număr de 400 acțiuni nominative deținute la BRD SA în valoare

totală de 10.000.000 RON. Prin această convenție s-a precizat că dividendele

aferente acțiunilor cesionate revin cesionarului de la data semnării

contractului, că s-a primit în întregime de la cesionar contravaloarea

acțiunilor cesionate iar modificarea în mod corespunzător în Registrul

acționarilor privind cesiunea acestor acțiuni se va face de la data când

contractul și statutul societății vor permite această operațiune, cesionarul

subrogându-se în toate drepturile și obligațiile ce revin unui acționar al BRD

SA.

Din această perspectivă, corect au

reținut instanțele judecătorești anterioare că pentru pârâta C.E. răspunderea

este numai de natură contractuală, atât în concordanță cu prevederile art. 98

din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data de 18 martie 2001, când dreptul de

proprietate asupra acțiunilor nominative se transmitea prin declarație făcută

în registrul acționarilor emitentului, subscrisă de cedent și de cesionar și

prin mențiunea făcută pe acțiune, dar și potrivit art. 10 alin. (2) din

Statutul BRD.

Prin efectele sale Sentința civilă

nr. 1419 din 7 martie 2001 pronunțată de Judecătoria Slatina județul Olt, chiar

dacă a admis cererea de ordonanță președințială a reclamantului N.D. împotriva

pârâtei C.E., interzicând pârâtei să efectueze orice tranzacții cu privire la

acțiunile ce au făcut obiectul contractului de cesiune descris anterior, nu

este suficientă a determina incidența prevederilor art. 998 - 999 C. civ.

Nu sunt justificate nici criticile

vizând atragerea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților BRD -

G.S.G. SA și SC D.C. SA București, din examinarea probelor existente la dosarul

cauzei rezultând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile imperative în

materie, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a

legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a

vinovăției.

Constant, prin întâmpinările depuse,

pârâta BRD - G.S.G. SA a precizat că la data de 12 septembrie 2000 în

conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și

ale Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori, în

vigoare la acea dată, între R.R.A. și bancă a fost încheiat procesul verbal de

predare primire a Registrului Băncii Române pentru Dezvoltare SA, iar

reclamantul nu a cerut bancă, până la data predării gestiunii acțiunilor

înscrierea sa în Registrul Acționarilor BRD.

Recursul pârâtei BRD - G.S.G. SA

este întemeiat, deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C.

proc. civ. și anume că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere

să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele

judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea

martorilor, onorariile de avocat, precum și orice alte cheltuieli pe care

partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut.

Reglementările cuprinse în art. 31

din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat cu

modificările și completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa

profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor

cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul

de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu.

A fost făcută pe deplin dovada că

între SC BRD G.S.G. SA și Societatea Civilă de Avocați „T.N. & A.” a fost

încheiat un singur Contract de asistență juridică, cu numărul 43229 din 6 mai

2010 având ca obiect asistență juridică, reprezentare și susținere, redactare

întâmpinare și combaterea apelului declarat de N.D. în fața Curții de Apel

București, secția a V-a comercială în Dosarul nr. 4/3/2008, iar onorariul de

avocat a fost efectiv plătit pentru prestația depusă.

Pentru aceste rațiuni, urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.D. împotriva Deciziei

nr. 441 din 28 septembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În temeiul art. 304 pct. 9 raportat

la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul pârâtei BRD - G.S.G. SA

București împotriva aceleiași decizii pe care o va modifica în parte, în sensul

că va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000

RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul N.D. împotriva Deciziei nr. 441 de la 28 septembrie 2010 pronunțate

de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâta

BRD - G.S.G. SA București împotriva aceleiași decizii, modifică în parte

decizia recurată în sensul obligării reclamantului la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 10.000 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 3 noiembrie 2011.